Oxford Analytica a făcut o radiografie clară a României şi a pus-o pe panoul luminos, astfel încât să se vadă petele, fracturile şi tumorile. Nu o mai interpretează preşedintele au premierul, aşa cum se întâmpla cu rapoartele Comisiei Europene pe Justiţie, când nişte paşi de beţiv erau prezentaţi ca nişte imense salturi înainte. Nu, acesta e un verdict dur şi corect.

„Milioane de români deţin valorile şi energia pentru ca ţara sa meargă într-o direcţie mai bună. Ei sunt de obicei excluşi de la putere şi mulţi cred acum că e mai bine să plece decât să trăiască într-o ţară care stagnează, unde reformele par din ce în ce mai iluzorii”, e scris în analiză. Pierdem o resursă infinit mai preţioasă decât aurul de la Roşia Montana şi nimeni nu trebuie să plece în Noua Zeelandă în scopul documentării. S-au scris zeci de editoriale despre repatrierea rromilor, dar prea puţine rânduri despre expatrierea acestor oameni. Aurul e acolo şi nu fuge nicăieri. Ţiganii se întorc, dar vor mai pleca. Doctorii, informaticienii, profesorii, pompierii, „cei energici şi idealişti” după cum sunt numiţi în analiză, pleacă şi nu se vor mai întoarce. Un timp, vor veni de două-trei ori pe an să-şi vadă părinţii, apoi, după dispariţia acestora, vor rămâne în străinătate.

Iar noi ne amuzăm de perlele de la examene. Gândiţi-vă însă că mai puţin de 70 la sută dintre elevi au luat bacalaureatul în 2010. Peste un sfert de veac, dacă exodul celor educaţi va continua, mulţi dintre cei 30 la sută vor conduce ţara. Mai aproape în timp, în 2012, în aceleaşi săli de clasă în care predau profesori din ce în ce mai săraci vom fi chemaţi să ne exercităm sufragiul, după ce fotbalişti şi cântăreţe ne vor explica la televizor că e o datorie civică să votăm.

Votul nu reprezintă însă mai nimic într-o societate incapabilă de înnoire şi care nu-şi poate elimina reziduurile. El ajută la împărţirea recoltei, dar pregătirea terenului, semănatul şi culesul se fac în celelalte zile, dintre campanii. Noi vom ajunge însă în doi ani să vânturăm aceeaşi pleavă pentru că acum ne mulţumim să fim, aşa cum bine spun cei de la Oxford Analytica, apatici, fatalişti şi slugarnici.