Noul Cenaclu Flacăra

Drumul torţei a devenit mai important ca rostul ei. Olimpiada în sine deja a dat în foc şi s-a ars

Zilele trecute, după o îndelungată suferinţă, s-a stins torţa olimpică. S-a stins, dar n-a plecat dintre noi, pentru că după cîteva ore a înviat veselă şi a vizitat Turnul Eiffel. O vedem în fiecare seară, la ştiri, condusă pe ultimul drum, mereu altul: prin Londra, Paris, San Francisco sau Buenos Aires.

„Torţa a fost urcată într-un autobuz …”, „Măsurile luate pentru paza şi protecţia flăcării olimpice …”. Din formulările reporterilor, din tonul vocilor şi privirile lor îngrijorate, ne dăm seama că obiectul a devenit persoană, ba chiar personalitate de prim rang. Banala emisie de gaze şi de fotoni e deplasată prin oraş cu onoruri şi precauţii, în mijlocul unei cohorte oficiale de bodyguarzi îmbrăcaţi în treninguri albastre. Analiştii se întreabă dacă numărul stingerilor este egal cu cel al aprinderilor, mai lipseşte interviul luat unui ochi de aragaz care să-şi exprime pîlpîind îngrijorarea faţă de starea de sănătate a celei mai importante flăcări din lume.

Prinşi în tot acest bulgăre mediatic ce se îngroaşă alunecînd la vale, spre Beijing, ne întrebăm dacă această ediţie a Jocurilor se pune, întrucît „pentru prima oară în istorie, flacăra olimpică s-a stins”. Strînşi în jurul focului, hipnotizaţi de strălucirea lui, nu vedem însă că Olimpiada deja a ars şi că nu mai poate renaşte din propria-i cenuşă.

Existenţa flăcării olimpice e transmisă în direct în toate colţurile lumii, de la naştere, prin renaştere, pînă la moartea prin asfixie. Competiţia sportivă în sine abia dacă mai contează, mai urmărit e acest bizar reality-show făcut parcă pentru piromani. Jocurile Olimpice devin mai puţin importante decît cei patru ani dintre ele. Sunt parcă doar scena unei campanii electorale pentru şefia Globului, pentru cucerirea nu doar a Afganistanului, a Tibetului sau a Irakului, ci a unui teritoriu flotant, anexat prin rotaţie: sportul.

Jocurile nu mai duc, ca în Antichitate, la încetarea tuturor războaielor, ci tocmai la începerea lor, purtate însă azi cu arma eficace a propagandei. Găzduirea a devenit o carte mergătoare, un atu distribuit doar marilor jucători, care o folosesc ca pe o formă de exhibiţionism al puterii. Cuvintele baronului Pierre de Coubertin au fost discret adaptate: „Important nu e să cîştigi, ci să participi la cîştig”.

Abia aştept, la Beijing, tipicul delir de grandoare coborît pe un stadion. Dragoni formaţi din cîte zece mii de oameni vor dansa cu stîngul pe tobă, navele spaţiale made in China vor coborî din văzduh, după care holograma lui Mao va da semnalul de începere a Jocurilor. Londra va merge mai departe. Sub generosul îndemn „O Olimpiadă pentru fiecare”, spectatorii vor primi o platformă virtuală, care va putea fi personalizată şi cu ajutorul căreia oricine va avea şansa de a deveni campion olimpic, în orice probă va dori.

La Soci, în 2014, nici nu îndrăznesc să mă gîndesc ce va fi. Probabil că miliardarii ruşi vor organiza ninsori fastuoase cu ajutorul bombelor meteorologice, iar o torţă olimpică „powered by Gazprom” va izbucni spontan dintr-un crater, în centrul stadionului. Putin va desprinde o bucată din calotă arctică şi o va face să treacă prin port, cu urşi polari dansatori pe ea, iar la sfîrşit, încins cu centura neagră de 10,5 dani, îi va invita pe liderii lumii în mijlocul arenei, să-şi măsoare forţele cu el.

Apoi, americanii vor face un pas gigantic pentru omenire şi vor muta Olimpiada pe Lună. Unele recorduri, cum ar fi cele de la săritura în înălţime, vor creşte nefiresc, dar măcar vom scăpa de această obsesie a flăcării şi a chinuitului ei drum prin mijlocul omenirii. Clasica torţă va arde în mîna Statuii Libertăţii, în timp ce, pe Lună, Obi-Wan Kenobi va coborî din nava spaţială şi îi va înmîna lui Neil Armstrong jr. noul simbol olimpic: o sabie laser cu şapte cerculeţe gravate pe mîner.

Torţa fie cu voi!

Al treilea sex

Thomas Beatie din Oregon s-a născut, din punct de vedere biologic, femeie, apoi, printr-o operaţie de schimbare de sex, a ajuns din punct de vedere legal bărbat. Soţia lui, Nancy, neputând avea copii, Thomas – care încă deţine organele reproducătoare feminine -, a devenit oficial primul “bărbat însărcinat”, operaţie realizată prin inseminare artificială.

Părinţii tăi or avea probleme, dar tu, viitorule Beatie, va trebui să vii pregătit pe lumea asta! Născut de tatăl legal, poţi fi alăptat de soţia mamei sau de un unchi care a fost cândva mătuşă. Noi nu le mai considerăm excepţii, ci stiluri alternative de viaţă, pentru că, vei vedea, ne preocupă foarte mult libertatea individului. De exemplu, cea a părinţilor, care îţi pot schimba sexul încă din stadiul embrionar. Iar dacă ei n-au nimerit-o, nu-i nimic, te vei putea oricând răzgândi şi acţiona ulterior în consecinţă, cu ajutorul unui chirurg şi a câtorva hormoni.

Sau te poţi muta în California, unde guvernatorul Schwarzenegger tocmai a aprobat o lege care descurajează folosirea în şcolile publice a termenilor “mama” şi “tata”, ori “soţ” şi “soţie”, cuvinte considerate ca fiind discriminatorii la adresa cuplurilor de homosexuali sau transsexuali. Vor fi înlocuiţi, probabil, de “Părintele 1” şi de “Părintele 2”, dacă nu cumva vor apărea în ecuaţie “Părintele 3” sau, în general, “Părintele n”, pentru că numeralele, spre deosebire de genuri, sunt infinite, deci oferă mai multă libertate.

Vei avea dreptul să fii cum vrei tu, dar cu greu vei putea afla cine eşti. “Fii liber cu orice preţ!” se transformă din recomandare într-o a unsprezecea poruncă, una care le cam anulează pe cele anterioare. Începe să fie mai bine să te naşti excepţie, pentru că legea te protejează, în timp ce majoritarilor le dă doar dreptul de a închide ochii.

Conform noii legi, dacă se va simţi fată, orice băiat va putea deveni “Regina frumuseţii” la balul liceului şi va putea folosi vestiarul domnişoarelor. Aşadar, băiatul care va face o gaură în zid pentru a trage cu ochiul în respectiva încăpere va fi considerat a avea un comportament indecent, dar cel care se va dezbrăca acolo va fi văzut drept normal. Ce se va întâmpla însă cu cei 99,9 la sută copii cu identitate sexuală precizată, de pildă, cu fetele cărora li se va încălca dreptul la intimitate când se vor trezi cu o nouă “colegă” în vestiar? Au dreptul să se simtă stânjenite şi umilite? Guvernatorul Arnie nu ne spune.

În California vor fi interzise manualele şcolare în care stă scris că un om este de sex masculin sau feminin – şi nu “undeva între” -, cele care nu vor promova o varietate de personaje istorice transsexuale, bisexuale ori homosexuale şi cele în care nu vor exista referinţe la posibilitatea schimbării de sex. Din categorie strictă, sexul devine aşadar teritoriu, un “no man’s land” în care copilul este îndemnat să se aventureze. Se accentuează şansa ca el să-şi descopere acolo adevărata identitate, nu şi riscul ca mediul să-l influenţeze decisiv, întrucât se află acolo la o vârstă prea fragedă pentru a putea opta. Peste câţiva ani, apartenenţa  la unul dintre sexe va putea deveni chiar o modă: marţi vei fi căpitanul echipei de fotbal american, vineri vei conduce trupa majoretelor.

Diversitatea instituţionalizată şi trasă cu forcepsul nu este un semn al libertăţii, mai degrabă un simptom al faptului că o parte a omenirii se plictiseşte de moarte. Acest segment parcă vrea neapărat răspunsuri pentru ca de-abia după aceea să fabrice întrebări potrivite. Experimentează pe copii cu uşurinţa cu care arunci în mod repetat un hamster într-un labirint în care sunt mai multe bucăţi de brânză. De câte ori rozătoarea va da peste o altă bucată, aceşti oameni vor spune: “Vedeţi? Când i s-a dat libertate, hamsterul a ales în mod diferit”. Unica metodă de luptă împotriva plictiselii pare a fi crearea prin programă şcolară a unui al treilea sex, cu caracteristici etern şanjabile, dar niciodată precizate, alocat unor indivizi care să dorească, dar care să nu ştie exact ce.

Sau poate exagerez şi e doar metoda prin care Schwarzenegger îşi pregăteşte publicul pentru revenirea pe marele ecran. Să turneze Arnie partea a doua la “Gravidul”? Să fie “Terminator n”, un film în care un robot cu fustiţă va veni dintr-un viitor al androginilor să mătrăşească 99 la sută din omenire pentru a salva un copil cu sexualitate incertă? Ar fi bine. Oricând e de preferat un film prost unei realităţi distorsionate.

––––––––

Despre aceste cazuri mai puteţi citi aici sau aici (mulţumesc, boro).


http://www.youtube.com/watch?v=bzDNiMVP9og