Sunt ele adevărate sau nu?
1. Charles Chaplin a participat la un concurs de imitare a sa, pe care nu l-a câștigat. Improbabil.
Această poveste a apărut pentru prima oară în 1918, când Mary Pickford susținea un turneu în Marea Britanie. Potrivit ziarelor englezești, actrița canadiană i-ar fi povestit lordului Desborough că prietenul ei Charles Chaplin participase la un concurs de imitatori ai săi în California, în care ocupase doar locul al douăzecilea (foto). Povestea reapare de atunci în presa mondială, în diferite versiuni – locul ocupat de Chaplin variază între 3 și 27 -, dar nu există o sursă credibilă a acestei întâmplări în presa californiană din anul 1918. Continue reading
Birocrația în România nu este, cum cred cei mai mulți, un accident, ci dimpotrivă, o rețea de blocaje abil administrată. Toate acele semnături care trebuie adunate, toate acele drumuri inutile, timbre fiscale de negăsit, nepoți puși în funcții au un singur scop: să te facă să simți hamul, nu însă și imboldul de-a lătra. 
De-a lungul secolului trecut, au existat momentele-cheie în care istoria filmului și-a schimbat cursul sub influența unei invenții tehnice revoluționare. Primul film sonor, „The Jazz Singer” (1927), era doar o peliculă mediocră de care lumea își amintește doar pentru că a fost cea dintâi în care se auzea vocea umană. Mulți dintre marii artiști ai filmului mut au resimțit atunci șocul, au descoperit că expresivitatea, mimica și gesturile exagerate ce ar fi trebuit să însoțească acțiunea nu mai erau suficiente. Noi talente deveniseră necesare: voce, timbru, dicție. 
La țară, prin unele zone, femeile fixează ora Învierii. Îi zic ele preotului în Vinerea Mare: „Hai, părinte, să facem mâine Învierea la 1, să apucăm și noi să adormim un pic”. De ce se întâmplă așa? Ca să te împărtășească preotul, trebuie să te duci, nemâncat și nebăut, după ce-ai dormit un pic. Or, la țară, femeile n-apucă să-și termine treburile și să și doarmă.
Dacă ne putem certa la Operă, înseamnă că ne putem certa oriunde: la grupul de terapie, la priveghi, când ne bronzăm pe saltea în largul mării, în timpul unei operații pe cord deschis sau în somn.
De la un timp, bărbații trecuți de prima tinerețe (ce expresie! există o singură tinerețe) par un soi de radiografii ambulante ale organelor interne și externe.