Supereroii de import (II)

LadyTerminatorDoamna Terminator din Indonezia

„Pembalasan ratu pantai selatan” (1989) – sau „Lady Terminator” – este  o clonă nereușită a filmului cu Schwarzenegger. Dublajul e atât de artificial și de sacadat, încât ai senzația că o centralistă de taxi se ceartă cu vocea care te anunță la metrou că se închid ușile. Intriga? Regina Mării Sudului a blestemat un individ, iar strănepoata respectivului a moștenit blestemul: devine un cyborg, care – nu se știe cum, nu se știe de ce – urmărește o cântăreață, încercând s-o omoare.

Scenele n-au însă prea multe legături între ele: pe ecran se succed urmăriri, împușcături, sute de oameni sunt secerați cu mitralierele, sângele curge în valuri, elicoptere și mașini explodează, manechine sunt dezmembrate. Urmând tema filmului – „She mates … then she terminates” -, doamna în cauză se împreunează cu diverși cetățeni, punkiști, vagabonzi, ospătari, până ce respectivii mor din cauze obscure, stropiți cu sânge. Ea, a naibii, nu poate fi răpusă nici de glonț, nici de foc, nici de bazooka, nici de taxe, nici de curentul electric.

Niciunul dintre actori n-a mai apărut vreodată într-un alt film; nici măcar actrița din rolul principal, care a avut în această peliculă dublă încadrare, asigurând și machiajul.  Continue reading →

Supereroii de import (I)

De-a lungul vremii, au existat o Batwoman mexicană, Batman și Robin filipinezi, un Star Wars brazilian, un Street Fighter făcut în Hong-Kong, un Spider-Man japonez, un Star Trek turcesc și mulți alții. Începem cu câteva variante „aclimatizate” ale lui Superman.

Supermanul gras de India

superman5Încă din copilărie, aflăm din filmul indian „Superman” din 1980, Babu se anunța drept un mare supererou. Era atât de puternic, încât strâmba acul seringii când doctorul încerca să-i facă injecție. La adolescență, a devenit și mai periculos, purtând costume fistichii ce puteau să te orbească la simpla vedere. Fardat, rujat și cu mustață, arată ca un imitator gras al lui Elvis. Freza seamănă cu un pinguin care i s-a zdrobit de creștet, căzând de la o mare înălțime. Are „H”în loc de „S” desenat pe abdomen (de la Hanuman, „regele maimuță”), iar respectivul abdomen este cu adevărat unul de supererou: se apropie de o formă de relief.  Continue reading →

Cele mai bune 13 filme care nu s-au făcut niciodată (II)

Printre acestea: cel mai violent film al lui Hitchcock și ecranizarea cărții „Conspirația imbecililor”.

79049aff14f6ff03bc39ecf865aad1ae7. „Inferno”, r: Henri-Georges Clouzot. Acest maestru al suspansului (dacă n-ați văzut „Diabolicele”, varianta originală, și „Salariul groazei”, trebuie să o faceți) urma să realizeze un thriller psihologic în manieră expresionistă. Criticat de avangarda vremii, Clouzot a decis să spargă canoanele în 1964, prin povestea unui patron de hotel (Serge Reggiani) care o urmărește peste tot, bolnav de gelozie, pe soția sa (Romy Schneider). Clouzot a primit, inițial, buget nelimitat de la Columbia Pictures. Apoi au început ghinioanele: temperaturi extrem de ridicate, lacul lângă care turnau urma să fie secat în 20 de zile. Reggiani a părăsit „nava”, după ce Clouzot îl obliga la filmări să alerge 16 kilometri pe zi prin arșiță. Regizorul a încercat să-l aducă pe Jean-Louis Trintignant în loc, dar francezul, după o vizită pe platouri, a “mirosit” pericolul și a declinat oferta. Clouzot a rescris scenariul, înlocuind personajul masculin cu unul feminin, dar câteva zile mai târziu, în timp ce filma o scenă de amor între lesbiene, a făcut infarct și a murit.

Imaginile care s-au păstrat arată superb. Pe baza scenariului său, Claude Chabrol a făcut în 1995 un film, cu Emmanuelle Beart. Continue reading →

Cele mai bune 13 filme care nu s-au făcut niciodată (I)

În istoria cinematografiei au existat producții anunțate și care, din varii motive, nu au fost realizate. Știați că Stanley Kubrick trebuia să turneze în țara noastră un film despre Napoleon, cu participarea a 50.000 de soldați români?

quixote1. “The Man Who Killed Don Quixote”, r: Terry Gilliam. Subiectul: un bărbat călătorește în timp până în zilele lui Don Quixote, devenind scutierul lui. Johnny Depp urma să joace acest rol, Jean Rochefort pe cel al cavalerului, iar din distribuție mai făceau parte Vanessa Paradis, Miranda Richardson și Jonathan Pryce. Proiectul a fost minat de ghinion. În primul rând, lângă locul filmării era un poligon și zgomotele gloanțelor se auzeau pe banda sonoră. A doua zi, a venit o viitură, care nu doar că a stricat echipamentul de filmare, dar a și schimbat culoarea peisajului, deci ar fi trebuit să tragă din nou ceea ce deja turnaseră. În cele din urmă, Rochefort, care petrecuse un an învățând engleza pentru acest rol, a trebuit trimis în Franța, pentru o operație la coloană. Cu Rochefort inapt să călărească, Gilliam a oprit proiectul, iar drepturile au fost luate de asiguratori. În 2006, regizorul le-a recuperat, reluând proiectul, de data aceasta cu Ewan MacGregor și Robert Duvall. Șase săptămâni mai târziu, finanțarea a picat.  Continue reading →

Viitorul e al celor curajoși

Nu luăm gol și asta e bine. Dar de ce nu dăm?

Sunt multe lucruri bune de scos în evidență după meciul cu Spania. Că am făcut egaluri cu ultimele finaliste ale unui campionat european, că naționala României nu a mai pierdut de 14 meciuri. Că tandemul Grigore – Chiricheș s-a sudat în centrul apărării, că Stanciu crește cu mingea la picior, că Filip este o variantă foarte bună pentru postul de fundaș stânga. Că am făcut presing avansat și am ieșit deseori din apărare cu mingea la picior în fața unei echipe bune, chiar dacă lipsită de titularii obișnuiți.  Continue reading →