Cum în vacanță am avut timp să citesc câteva cărți, aș vrea să vă prezint câteva dintre ele.

Încep cu “Sebastian, ceilalți și un câine”, de Mihai Radu, roman apărut la Polirom (costă 29,95 RON). În general, fug de romanele autohtone urbane. Din anii ’80, de la Cărtărescu, Țoiu sau Nedelciu, doar Cimpoeșu și frații Florian au reușit, mai târziu, romane bune în acest stil. Nu știu de ce se întâmplă asta, probabil pentru că văd în orice carte ocazia unei călătorii și nu-ți vine să citești despre lucrurile pe care oricum le vezi zilnic. Continue reading →

Într-o antologie a textelor publicate de-a lungul timpului în „Cațavencii”, Simona și Mihai decojesc ceapa aceasta mare cu lupta dintre sexe și după fiecare strat îți dau lacrimile de râs. Ai senzația că Eva și  Adam, după mulți ani petrecuți în lume, țintind la microscop – unealtă care uneori se transformă în luneta unei arme ce trage cu invizoace -, prezintă raportul asupra sexului opus

Realizarea nu e să arăți cât de diferite sunt femeile față de bărbați – și invers -, ci să descoperi în câte sute de moduri se manifestă această deosebire. De la capacitățile actoricești ale unei femei în mijlocul rudelor (care ar face-o pe Maia Morgenstern „să se tăvălească prin carbid”) până la stilul de șofat al bărbaților, de la talentul tipic masculin de a aduna scame în buric până la cruciada feminină împotriva alcoolului, de la ciugulitul specific păsărelelor până la gelozia cocoșească, toate manifestările tipice de pe cele două planete pe care trăiesc „ei” și „ele”. Continue reading →

Până acum o jumătate de an, exista o zi pe săptămînă în care aveam o mare problemă cu Radu Paraschivescu. El scria luni pe marți în Prosport, eu marți pe miercuri în Gazetă. Astfel încât, atunci când, după îndelungi căutări, găseam subiectul și deja rânjeam satisfăcut, constatam că deja îl abordase Radu. Ce să mai adaugi, ce să mai scrii?

Noul său volum „Maimuța carpatină”, apărut la Editura Humanitas, cuprinde articole publicate, de-a lungul timpului, în revista „Esquire”. Mărturisesc că nu le citisem, pînă acum o săptămână. După părerea mea, sunt cele mai bune texte ale lui Radu Paraschivescu apărute în presă și motivul principal e simplu: sunt mai lungi decât cele de 2.200 – 2.500 de semne tipografice, cât au în mod curent articolele de opinie din cotidiene. Continue reading →

Dragă Adrian,

Să-ți spun cîteva vorbe, în scris, despre cartea evadată de curând din tipografia de maximă siguranță „Monitorul Oficial“.

Cred că punctul forte al cărții e titlul: Iubitafizica. E un cuvânt inventat de mine pe vremea când îmi serveam patria la o unitate militară din Chitila, asta se întâmpla în sezonul competițional 1999-2000. Găsisem în biblioteca unității o carte în care se făcea vorbire despre patafizica lui Alfred Jarry (patafizica este știința soluțiilor imaginare, a particularului și a legilor ce guvernează excepțiile)și, uniformizat până la anihilarizare, deposedat de barbă și de viață personală, nu mă simțeam deloc excepțional. N-aveam la dispoziție decât soluții imaginare pentru a face suportabilă atmosfera aceea omnivoră.

Cuvântul „iubitafizica“ s-a născut firesc, fără dureri. Dintotdeauna mi-au plăcut orgiile textuale, știi bine asta, căci am vorbecăit împreună de nenumărate ori, și sunt convins că limbajul ajunge și el la orgasm odată cu țâșnirea la suprafață a câte unui cuvânt bun sau a câte unei expresii bune. Continue reading →