in Recomandări

Sebastian, ceilalți și-un câine

Cum în vacanță am avut timp să citesc câteva cărți, aș vrea să vă prezint câteva dintre ele.

sebastian-ceilalti-si-un-ciineÎncep cu “Sebastian, ceilalți și un câine”, de Mihai Radu, roman apărut la Polirom (costă 29,95 RON). În general, fug de romanele autohtone urbane. Din anii ’80, de la Cărtărescu, Țoiu sau Nedelciu, doar Cimpoeșu și frații Florian au reușit, mai târziu, romane bune în acest stil. Nu știu de ce se întâmplă asta, probabil pentru că văd în orice carte ocazia unei călătorii și nu-ți vine să citești despre lucrurile pe care oricum le vezi zilnic.

Am avut însă, cu “Sebastian…”, câteva surprize. În primul rând, faptul că autorul, care are mult umor – este jurnalist la Cațavencii –, nu-l folosește ca armă principală. Cartea nu-i una comică, nu acolo țintește. Mihai Radu folosește  însă bine cele darurile gemene care nasc umorul: spiritul de observație, inteligența, dar mai ales o tristețe care iese desori prin porii acelora care știu să râdă.

Personajele se dezvoltă, cu idiosincraziile lor, înotând printr-o viață tulbure, așa cum apare ea la sfârșitul tinereții. Orașul, cu instituțiile sale, apare ca o nesfârșită capcană a blazării, un infern dantesc plin de amărăciune.  Personajul principal, Sebastian este un om care nu-și găsește nicicum locul, funcționar la Primărie și scriitor aspirant. Grațiela e prezentatoare TV, mamă și soție înșelată, doldora de obsesiile și frustrările vârstei. Sunt doi oameni cum vedeți zilnic în jurul vostru, înaintând sub măștile lor prin țesătura de evenimente și de îndatoriri, doi oameni ale căror destine se întâlnesc la un moment dat.

Vă dau un exemplu de amânare inteligentă a climaxului până ce se transformă într-un anticlimax. Sebastian are un pistol. Știm cu toții regula lui Cehov – “Dacă în primul act apare o armă, în actul al doilea sau al treilea trebuie să se tragă cu ea”. În locul acestui deznodământ previzibil, scriitorul alege o altă cale: un pistol poate fi miezul unei acțiuni și fără să se tragă cu el, prin frica și senzația de putere pe care le aduce, prin modificarea relațiilor cu cei din jur.

Aici e și lucrul cel mai important în zațul de gânduri care rămâne după citirea oricărei cărți. Câte astfel de povești nu trăiesc în oamenii din jurul nostru, în lumea aceasta de măști? Ei par banali și cenușii, alunecă printre birouri între copiator și automatul de cafea de fiecare dată la fel, până când, într-o zi, afli povestea unuia și rămâi cu ochii în gol.

Astfel, cuvântul cheie din titlu, mai mult decât abulicul Sebastian și decât câinele Pip (n-o să vă vină să credeți ce se întâmplă cu el) este, de fapt, “ceilalți”.

P.S. Cartea poate fi cumpărată de aici.

Tu ce zici?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.