Cele mai ciudate cărți publicate vreodată (I)

Nu știu dacă ați citit vreodată „Bibliografia generală” a lui Mircea Horia Simionescu, una dintre cele mai bune cărți românești dintotdeauna. Acolo sunt sute de recenzii ale unor cărți inventate, realizate cu un haz nebun. Multe dintre cărțile pe care vi le prezint în continuare par luate de acolo, cu diferența că absolut toate există și au fost publicate. Să nu credeți însă că toate sunt caraghioase, unele sunt „ciudate” într-un sens bun și chiar le-aș citi.

teach-wife031. „How to Make Love While Conscious”, de Guy Kettelhack („Cum să faci dragoste rămânând conștient”). În ciuda titlului idiot, este vorba despre un ghid amoros adresat alcoolicilor.

2. „Teach Your Wife to Be a Widow”, de Donald I. Rogers („Învață-ți soția să fie văduvă”). Cartea, publicată în 1953, îi îndeamnă pe bărbați să-și dedice timp pentru a le explica din timp consoartelor chestiuni complexe ca asigurările de viață, investițiile, polițele imobiliare, taxele și impozitele, astfel încât doamnele să se poată descurca și atunci când vor rămâne singure pe lume.

Continue reading

Laissez faire, laissez passer

Dictonul pieței libere poate fi reinterpretat și în Formula 1: dați drumul la concurență pe toate planurile și spectacolul va reveni.

passing

Din 2008, Formula 1 și-a pierdut aproximativ o treime din audiența TV. Motivele invocate sunt diverse, incluzând circuitele desenate de aceeași mână, mutarea în sistemul de televizare pay-per-view în țări de tradiție, perioade lungi de „dictatură”a unor echipe sau piloți, dar mai ales concurența slabă a formațiilor față de echipa dominantă, regulamentul mult prea stufos, piloți cu mai puțină personalitate, dispariția unor Mari Premii de tradiție din calendar, apusul unor formații istorice, motoare din ce în ce mai puțin puternice și mai „tăcute”.  Continue reading

Cele mai nebunești promisiuni electorale

Intrăm în săptămâna alegerilor, când mulți prieteni și cunoscuți vor deveni isterici, încercând să te convingă cu cine să votezi, iar promisiunile politicienilor vor fi niște adevărate opere de ficțiune. Orice s-ar întâmpla, nu se pot compara însă cu recordurile stabilite în domeniu:

1. La alegerile pentru postul de primar din San Francisco din 1979, Jello Biafra, fostul solist vocal al formației Dead Kennedys, a făgăduit că-i va obliga pe toți oamenii de afaceri să poarte costume de clovni.

2. Fermierul Connie Watts din Georgia a candidat la prezidențialele din 1960 din partea Partidului Verandei Din Față, pe care, de altfel, n-a părăsit-o deloc în timpul campaniei electorale. A promis că va muta capitala SUA “uite colo, pe movila aia”.  Continue reading

Selfiștii extremi

selfie9Dacă nu știați, numărul celor care mor pe această planetă în timp ce-și fac selfie-uri a crescut amețitor în ultimii ani. În 2014, au fost 15; în 2015 au ajuns la 39, în timp ce doar primele în opt luni ale acestui an ne-au părăsit 73 de astfel de temerari.

Există și o distribuire geografică a selfiștilor extremi. De pildă, în India predomină călcații de tren, iar în SUA și-n Rusia împușcații, cei care confundă declanșatorul mobilului din mâna stângă cu cel al armei din dreapta. Unii ne-au părăsit dizolvați în izvoare termale, alții electrocutați sau înecați. Cei mai mulți au făcut-o însă căzând de la mari înălțimi, unde urcaseră supți de magia unei poze cu fundal amețitor.  Continue reading

Cele mai bune farse pe care le-am făcut (II)

Prima parte e aici.

laughing-face01Locul 1. Era prin 2000, moda chaturilor, mIRC, etc. Nu existau Facebook și Twitter, nu era nici măcar MySpace. Nici bloguri nu prea erau. Unele telefoane mobile mai aveau antene telescopice.

Într-o seară, eram la redacție și mă jucam cu un coleg pe calculator (istoria va consemna că era vorba de „Need for Speed” și că pierdeam). Lângă noi, un alt coleg – să-i spunem „Marcel”- se străduia să agațe fete pe un chat. Noi am lăsat jocul și ne-am tras la un calculator mai încolo, ne-am făcut rapid un cont și o biografie feminină perfectă – creația noastră tocmai fusese Miss Boboc la ASE, avea cam 1,80, brunetă, 92-60-90 – și am intrat în vorbă cu „Marcel”. Știam ce-i place omului nostru. N-a fost greu: avea bucurii simple.  Continue reading