in Sfatul bătrânilor

Cele mai bune farse pe care le-am făcut (partea I)

smilies02

Locul 4. În armată, într-un dormitor de 112 oameni, mulți sforăiau, însă cel mai greu era cu unul care vorbea în somn. Era înfricoșător: începea brusc, vorbea tare și foarte clar. Dar nu asta era marea problemă cu el, ci că ne turna la superiori. 

Într-o noapte, ne-am strâns câțiva și l-am cusut cu pijamaua și AZP-urile de saltea, cu ață groasă. A durat ceva, a fost migălos, dar a meritat: privirea zăpăcită de la deșteptare și cum încerca să se descoasă au făcut toți banii. Într-o altă noapte, i-am îndesat un pic de vată în vârful unui bocanc și, până s-a prins, a șchiopătat câteva ore la instrucție. Dar tot ne turna: cine fumează în timpul marșului, cine cum vorbește și despre ce, … etc.

Știți farsa aia cu turnatul apei dintr-un borcan în altul lângă urechea unuia care doarme, în timp ce-i șoptești: “Pi..-te că vine trenul”? Ei bine, am verificat, funcționează.

După aia, omul n-a mai turnat.

emoticonsfacesfunnykeyboard-6b089300c9b62d0f5dba0843b26f3715_hLocul 3. Farsa ideală într-o redacție (dacă mai există așa ceva) sau într-un loc unde se scrie mult la calculator: la o tastatură, rotești între ele trei-patru taste. Cel mai bine, inversezi pozițiile a două vocale uzuale precum „A” și „E” și a două consoane folosite frecvent, ca „R” și „L”. Nu mai mult. Pentru cei care folosesc mult calculatorul, scrisul la tastatură devine un proces automat: când creierul gândește „A”, degetul se duce din reflex spre tasta „A”. E distractiv să vezi reacția unui om care scrie repede și care vede că pe ecran apare altceva.

Cel căruia i-am făcut farsa nu și-a dat seama ce se întâmpla și a cerut o nouă tastatură. Numai că – surpriză! – și pe aia i-o „lucraserăm”, cu alte taste rotite între ele, de începuse omul să creadă că are niște rotițe stricate în cap.

Locul 2. Există programe pe care le folosesc administratorii de rețea pentru a interveni pe PC-uri fără să se deplaseze până la acestea (Remote Computer Manager, de pildă). Practic, preiei controlul asupra unui PC de la un alt calculator, dar până nu miști mouse-ul sau nu tastezi nimic, cel de la PC-ul respectiv poate face ce vrea la calculatorul lui. Controalele tale au însă prioritate față de ale celuilalt.

Era prin 2002. Știind că voi fi primul bănuit când va începe circul, am căutat un birou închis în partea de jos, să nu se vadă dacă stă cineva acolo. Singurul care avea un astfel de birou era din conducerea ziarului. M-am dus la el: „Te bagi la o farsă?”. „Mă bag”. Am instalat programul și pe calculatorul șefului, și pe calculatorul „victimei”, apoi am așteptat să se termine ședința de sumar.

Buuuun. După ședință, „victima” – să-i zicem „Cosmin” – se așază la calculatorul personal și începe să-și scrie textul. Era ceva despre Dinamo, îmi amintesc. Eu mă așez în fund sub biroul șefului, care, cu cea mai serioasă figură din lume, se prefăcea că scrie și el un articol. De fapt, amândoi ne uitam ce scrie „Cosmin” pe calculatorul lui. Pune „Cosmin” un titlu, să zicem „Victorie meritată în Ștefan cel Mare”, și  scrie vreo trei rânduri. Apoi se duce să ia ceva din imprimantă. Când se întoarce, textul avea vreo două rânduri în plus și titlul „Mai buni după pauză”. Se uită „Cosmin” în jur, se scarpină în cap, i se pare ciudat, dar se abține. Poate i s-a părut.

Se apucă din nou de scris. La un moment dat, apare Ovidiu Ioanițoaia în zonă (el nu știa de farsă). Iute, de la „pupitrul de comandă”, îi așternem victimei pe ecran un site cu gagici dezbrăcate. Când nea Ovidiu se uită spre ecranul lui „Cosmin”, să-i pice ochii: „Ce faci, mă, aici? Te distrezi, ha?”. Victima bâiguie că se întâmplă lucruri ciudate, dar ce să spui într-o astfel de situație?

OK, pleacă nea Ovidiu, „Cosmin” se uită în jur, bănuitor. Nimic. Toată lumea avea treabă. Eu nu eram prin zonă. Ce era să facă? Reîncepe să scrie, dar alte lucruri ciudate încep să se petreacă: dispar litere în timp ce tastează ori, dimpotrivă, apar în text cuvinte fără noimă. „Cosmin” se ridică în picioare și urlă: „Băi, se întâmplă ceva ciudat!!!”. Moment în care pe ecran apar, treptat, sub ochii lui măriți, următoarele cuvinte, scrise cu font mare: „Pentru ce scrii acum te va judeca istoria. Cornel Dinu”.

La acest moment, omul nostru scapă caii. Începe să strige: „Suntem în pericol!!! A intrat concurența în sistemul nostru să-mi fure articolele!!!”.

Pe cuvânt.

Bineînțeles, toată lumea era pe jos de râs!

Pe cea mai tare v-o povestesc data viitoare. Până atunci, spuneți voi ce farse ați jucat.

P.S. Nu insistați, nu dau nume :)

Spune-ți părerea!

33 Comments

  1. I-am luat unui coleg de birou cheile de la mașină, i-am mutat mașina cu un metru mai în față (așa încât să aibă stâlpișor fix în fața portierei) și i-am pus cheile la loc fără să observe. A doua zi ne-am dus la cei de la IT să vedem faza pe camerele de supraveghere din parcare. Delir. Se tot învârtea de jur împrejur, nu înțelegea de ce nu poate intra în mașină (numa’ eu știu în ce hal m-am strecurat afară din mașină după ce am mutat-o lângă stâlp), se uit sub mașină, apoi în jur, se scărpina în cap.

    După vreo săptămână, după ce a aflat ce-am făcut, mi-a șutit și el cheile (doar că eu îl văzusem) și mi-a mutat mașina pe altă stradă. După vreo oră m-am dus s-o caut, am găsit-o și am pus-o la loc după care l-am urmărit cum mă urmărește când plec să-mi vadă stupoarea că nu mai e mașina. Și m-am urcat lejer în mașină și-am plecat liniștit.

  2. La o petrecere am rupt o lingura de lemn batand cu ea in scaun.
    Voiam sa invat un copil cum sa bata.
    Apoi am pus lingura rupta inapoi in sertar.
    Ma amuzam imaginandu-mi nedumerirea stapanei la vederea lingurii rupte.
    Asa a fost. Dupa cateva luni recunoscusem ca eu am facut-o.
    A tacut si s-a revansat.
    La urmatoarea petrecere la mine a plecat pe usa din spate si a luat cu ea ultima sticla de vin rosu.
    O lasasem in bucatarie. Cand sa o deschid nu mai era.
    Am cautat-o peste tot nedumerita. Apoi am realizat ca ea plecase prin spate….
    A recunoscut-o dupa o saptamana.

  3. În armată, printr-o conjuraţie a mai multor colegi, l-am făcut pe un alt coleg să creadă că este somnambul astfel încât omul începuse să aibă insomnii de frică (îi spusesem faptul că a încercat noaptea să sară gardul şi abia îl oprisem spre a nu deveni dezertor; că a dansat în curtea unităţii şi ofițerul de serviciu abia fusese convins să nu raporteze incidentul etc.). Partea cea mai ciudată a fost când ne-am dat seama că sărisem calul iar victima nu mai putea fi convinsă de faptul că totul nu fusese decât o farsă.

  4. Inca una:
    O seara de stand up.
    Sala era plina. Eu trebuia sa incep.
    Eram 6. Nimeni nu voia sa urce primul pe scena.
    Mc-ul m-a prezentat. Am urcat si i-am spus foarte emotionata ca nu indraznesc :))
    Sa-i fi vazut fata :))
    Nu stia ce sa faca.
    Toata lumea a inlemnit.
    Nu stiau ce se intampla.
    Era o liniste adanca:))
    Apoi am inceput sa rad nebuneste.
    M-a rugat sa nu mai fac asa ceva niciodata :))

  5. Am cumparat de pe ebay un card fals de ala de razuit cu cistig de un milion . Am cumparat apoi 5 pe bune si hai sa le-mpartim , doua tie , doua mie si doua lui printre care si nasoala . Razuieste asta si incepe sa urle . Ce ai ba ? Am cistigat un milion !!!! Ba ejnebun ? Isi suna nevasta si parintii le zice ca-i milionar , isi pune poze pe facebook cu barbados si hawaii unde se duce el si apoi ne ia la pub unde ne face manga cheltuind vreo 500 de sterline . A doua zi a aflat .

  6. Tot in armata, cu un turnator:
    Dormea intr-un pat lipit de perete. Dar dormea adanc. I-am rotit patul cu 180 de grade. Si cand am urlat „Alarmaaaa!” a sarit instantaneu. In perete! :)))))

  7. Intr-o vacanta de vara, in care am plecat impreuna cu sotia mea, m-am gandit sa-i joc o farsa soacrei mele.
    Zis si facut!
    Cand am ajuns la destinatie, am sunat-o si i-am spus ca am cumparat 2 iepurasi, pe care i-am lasat pe terasa, deci trebuie sa mearga la piata, ca sa cumpere morcovi si salata pentru ei.
    Am fost atat de convingator, incat biata femeie s-a dus la piata,fara sa verifice daca este vreo urma de adevar in spusele mele, si a cumparat ceea ce i-am spus.
    Cred ca puteti sa va imaginati ce a fost la gura ei, cand s-a dus pe terasa, ca sa vada si sa hraneasca iepurasii.

  8. @Alex:
    Ăsta poate fi și subiect de film: „Somnambulul”. Un om care e convins de colegi că e somnambul și la un moment dat se trezește însurat, cu copii, ba chiar crede că a omorât pe cineva.

  9. @the_kop:
    Am notat. Eram convins că mata ai făcut una extremă. De altfel, sunt convins că ai și unele pe care nu le poți povesti (de altfel, am și eu :) ).
    Mai e „câștigătorul” prieten cu voi?

  10. 1. Simplu si eficient, probabil ati mai auzit-o: In studentie, cand un coleg isi lasa telefonul pe banca in timpul pauzei, un alt coleg binevoitor i-l lua si edita propriul lui numar de telefon. Apoi, in urmatoarea pauza, il suna. Un coleg apelat s-a albit la fata cand a vazut ca il suna… Moartea. Posibilitatile sunt multe, chestie de creativitate :)
    2. Un coleg dintr-o alta grupa i-a facut o farsa profei de fizica – cunoscuta ca fiind foarte vigilenta in privinta metodelor de copiere. In timpul examenului, se uita de zor in jos, incercand sa para suspect. Profa l-a vazut si s-a indreptat brusc catre el. I-a spus, poruncitor: „Ridica-te in picioare!” Omul s-a ridicat mimand jena si profei i-a mijit un zambet sadic pe fata cand a descoperit ca acesta avea o foaie de hartie sub fund. S-a uitat pe ea si i-a pierit zambetul cand a vazut ce scria: „Țeapă!” Tipul a primit din partea noastra trofeul „Balls of Steel”.

  11. Aaaa, mi-am mai adus aminte de una pe care i-am facut-o unui coleg de liceu:
    Omul venea la scoala cu „semicursiera” lui, la care tinea ca la ochii din cap. Degeaba insistai „sa ti-o dea si tie o tura”, nici vorba de asa grozavie. In curtea liceului era un stalp care avea vreo 2,5m inaltime, probabil ramas de la vreo bara de genul celor pe care se bat covoare. Oti al meu isi lega bicicleta cu un lant si lacat de stalpul ala. Intr-una din ore, am chiulit vreo 4 insi si i-am scos semicursa de pe stalp ridicand-o pana cand am putut sa scoatem antifurtul pe deasupra stalpului. Ne-am chinuit, dar a meritat. Am facut ceva ture, pe rand, si abia cand am vrut s-o punem la loc ne-a venit IDEEA: Am cocotat cumva bicicleta si am trecut stalpul prin triunghiul format de cadrul bicicletei. Dup-aia am reusit s-o facem sa stea pe roti cu ajutorul lantului. Nu va pot descrie reactia lui Oti la sfarsitul orelor, cand s-a dus sa-si recupereze odorul. L-am urmarit de pe coridor, pe fereastra. A fost unul din cele mai faine sferturi de ora pe care le-am trait in viata mea.

  12. Si inca una, tot la capitolul „lockers”: Vanzatoarea de la tutungeria de langa liceu nu prea ne vindea tigari, din principiu. Din acest motiv, o uram cu pasiune :) . Grilajul de la usa tutungeriei avea doua urechi pentru lacate, una in partea de sus si una in partea de jos. Vanzatoarea punea lacat numai in urechea din partea de jos, oricum usa se incuia cu cheia. Intr-o zi, dupa ce ne refuzase a nu stiu cata oara cu tigarile, am asteptat sa plece acasa si i-am pus lacat si pe urechea de sus a grilajului. Muahahahahah!!!!!

  13. 1. Tot din armata ca vad ca se poarta. :) Se taia o sticla de apa de 1.5 sau 2 l, cam de pe la jumate. Se umplea cu apa jumatatea ramasa si apoi se petrecea o ata/sfoara pe sub sticla si se lega de patul de dus. Se rasucea sticla mult mult mult, baietii dispareau din zona si sticla incepea sa se invarta in sens invers. Daca mai si stropea un pic, se trezea omul si dadea cu capul direct in ea.
    2. Ca tot zicea cineva pe aici de farsa cu telefonul si Moartea. Imi povestea cineva de o faza reala cu un nene care intr-adevar murise. Telefonul lui a ajuns la un alt coleg. Colegul nu stersese din agenda numele „mortului”. Sa vezi surpriza cand a fost apelat de colegul ce preluase numarul :)

  14. @AG A devenit extrema prin escaladarea ei incredibila , de fapt era chiar naiva si ne asteptam sa se prinda in 5 minute sau macar sa devina mai suspicios . In pub dupa vreo 3 rinduri date chiar ne ziceam ca am cam sarit calul si vroiam sa-i spunem adevarul da ‘ cind a vrut unul sa dea el un rind asta a zis ceva de genul ‘ lasa ba ,tineti-va banul ca voi aveti nevoie ‘ . De acolo l-am incins si mai tare , diabolic si fara mila . Inca sintem prieteni , si azi ne injura ..

  15. armata generează cele mai multe (nu neapărat și cele mai bune…) poante. eram la teriști, fusesem acasă cu o vinere înainte, când vin băieții și-mi spun că plec din nou. nu prea cred, mă duc și-l întreb și pe sergentul de serviciu, care-mi confirmă. pune-te pe curățat uniforma (era iarnă), dă-le „milogilor” ce-ți mai rămăsese de mâncare, juma de salam de sibiu, ceva conserve, cornulețe, tort de salam, s-au bătut pe ele precum corbii, cu mine de față… și așează-te moț în sală. evident, n-am plecat, maiorul comandant de companie (un tip mai în vârstă, știa jumate din localitățile patriei… după cârciumi) m-a luat la mișto, mai nasol e c-am făcut foamea o săptămână…

  16. @claudiu rimboi:
    Eu am facut una in clasa a XI-a cu fițuici. Profesoara de română s-a lăudat că pe ea n-o copiază nimeni. Nu ni s-a părut un gest pedagogic, cu niște cetățeni aflați la începutul vieții. De amorul artei – de ce ai copia la română? -, i-am pus un teanc de fițuici la ieșirea din clasă, pe jos.
    Au fost niște note scăzute la purtare.

  17. @the_kop:
    Până acum e cea mai tare farsă. Dă și tu un link de la cardurile alea. Am niște prieteni în vedere :D

  18. @Marius:
    nene, 2-ul e ceva…. , nici nu știu ce emoticon să pun.

  19. AG Am dat un superficial ‘ fake scratch cards ‘ si se pare ca milionul nu mai exista . Mai bine , mai verosimil . Nu stiu cum merge la Romanica , daca-mi vine vreo idee nebuna i’ll let you know :)

  20. 1 aprilie in primul an de facultate. Aveam un prodecan caruia ii stiau de frica si cei de la Poli, desi noi eram la Universitate. Noi, bobocii, il aveam si profesor la un curs, apucase deja sa pice pe capete la examenul partial din iarna. Si era si responsabil pentru intreg anul nostru, ceea ce nu-l facuse deloc iubit. Dar era 1 aprilie, trebuia sa fac o pacaleala. Si evident prodecanul era accesoriul perfect.

    Am impartasit ideea unei prietene, ca sa punem la punct detaliile. Urma sa-i trimitem pe colegii baieti la prodecan. 1 aprilie fiind, daca una dintre noi ar fi anuntat, ar fi banuit toti ca-i pacaleala. Am scris un text oficial pe o hartie si am rugat o colega foarte serioasa si cuminte sa-l scrie pe tabla. L-a scris in pauza de la 9. Toti colegii nostri erau convocati la ora 13 la biroul prodecanului. In mod normal aveam cursuri pana la 14, dar in ziua aceea, la 12 am fost anuntati ca ultimul curs nu se tine.

    Baietii s-au sfatuit si s-au postat in fata biroului prodecanului. Omul a iesit aproape imediat afara, val-vartej, grabit sa mearga la curs. Colegii au facut o tentativa de a-l aborda, insa el i-a expediat scurt: nu acum, la 1.

    Nu stiu pe unde au petrecut ora pauza. La 1 s-au prezentat iar la biroul prodecanului. Acesta a asteptat rabdator sa intre toti, si erau vreo 40, iar apoi, sprijinindu-se zambitor cu antebratele de birou, i-a intrebat: ei baieti, care-i baiul?

  21. In septembrie 2001, dupa 9 septembrie, aparuse frica de antrax.
    Vine unul dintre sefutii de la departamentul unde lucram si incepe sa le povesteasca catorva colegi despre cum mergea el pe autostrada si la un moment dat a trecut peste un sac spart din care iesea un praf alb. Tipul era stresat de-a binelea…
    Erau chiar in spatele biroului meu, la cativa metrii, asa ca mi-a luat cam 2 minute sa salvez pagina de CNN local si sa fac o editare la unul din articole, cu o poza de trafic si cu titlul „Antrax on LIE?” (LIE fiind numele autostrazii). I-am chemat pe toti, cu „surpriza” in glas, spunandule „hei, ati auzit ca au aruncat cu saci de antrax pe LIE?”.
    Trebuia sa-i fi vazut mutra tipului cand isi mija ochii la ecran cu boarcanele de lentile si cum a inceput sa gesticuleze: „vedeti, v-am spus eu!”. Era verde la fata (sau alb de la antrax). Nu m-a tinut inima sa-l fierb prea mult, ca sa nu-l lase inima pe el, asa ca i-am spus sa e o farsa. Am avut noroc, tipul avea simtul umorului dezvoltat si n-am fost dat afara! :)

  22. Donez „i”-ul in plus pentru postarile voastre, folositi-l sanatosi! :)

  23. Un pic in intarziere, doua farse (legate) de cand eram intr-a zecea.
    Langa liceu, blocuri si un parc. In pauza mare, trageam o tura prin parc. Intr-o zi, vedem un Trabant parcat langa un spatiu verde si ne vine ideea sa il mutam intre doi pomi . Zis si facut. Eram vreo 20 de baieti, asa ca a fost usor. Ramasesera vreo 5 cm in fata si cam la fel in spate de manevre.
    A doua zi, mergem sa inspectam. Masina, la locul ei normal. Firesc, am luat-o ca pe o provocare. Asa ca am decis sa o cocotam pe una din mesele de ping-pong din ciment care erau in zona. A incaput perfect! Vreo 3-4 zile nu am mai dat pe acolo- proprietarul a mutat-o intre timp, era frumos sa vedem insa si cum.

  24. Trebuie sa precizez ca am fost baieti de komitet si-am pus niste pietre sa blocam rotile.