Laissez faire, laissez passer

Dictonul pieței libere poate fi reinterpretat și în Formula 1: dați drumul la concurență pe toate planurile și spectacolul va reveni.

Din 2008, Formula 1 și-a pierdut aproximativ o treime din audiența TV. Motivele invocate sunt diverse, incluzând circuitele desenate de aceeași mână, mutarea în sistemul de televizare pay-per-view în țări de tradiție, perioade lungi de „dictatură”a unor echipe sau piloți, dar mai ales concurența slabă a formațiilor față de echipa dominantă, regulamentul mult prea stufos, piloți cu mai puțină personalitate, dispariția unor Mari Premii de tradiție din calendar, apusul unor formații istorice, motoare din ce în ce mai puțin puternice și mai „tăcute”. 

După mine, Formula 1 a câștigat în strălucirea de suprafață, dar și-a pierdut sufletul. I se spunea „Marele Circ”, dar spectacolul de pe pistă s-a transformat într-o competiție surdă a economisirii de resurse, ceea ce nu-i deloc în spiritul liberalismului pe care-l reprezintă. F1 n-a impus nicio invenție importantă în ultimele două decenii, cu excepția DRS-ului, o mașinărie de produs depășiri, fără aplicabilitate pe șosele. Unde sunt competițiile dintre echipe pentru dezvoltarea unor dispozitive care să facă diferența, cum a fost suspensia activă? Dacă ar încuraja competiția liberă în cât mai multe domenii, spectacolul ar apărea de la sine. Acel „passer” din „Laissez faire, laissez passer” poate fi tradus și ca „a depăși”.

În 2017, se anunță schimbări majore. Într-un fel, Formula 1 se întoarce la ce era în 1997, cu pneuri slick mai late, cu mașini mai grele și mai late. Se estimează timpi pe tur cu 4-5 secunde mai mici decât în acest sezon. Vor fi însă mai multe depășiri neasistate? Personal, nu cred. Suprafața de contact a pneurilor cu asfaltul crescând, va crește aderența mecanică, ceea ce e un lucru bun. Vor crește însă și masele și efectul de turbulență din spatele mașinii din față, care face ca monopostul intrat în acest siaj să devină instabil.

„Mașinile sunt grele, nu au aderență, noi economisim combustibilul, economisim pneurile, economisim totul încă din primul tur, ceea ce e un pic împotrica instinctului nostru”, spunea Alonso. „ Toți venim din karting, unde era o cursă de sprint de la început până la sfârșit. În Formula 1, trebuie să conservi totul și nici în următorul sezon nu cred că se va concura cu accelerația la podea”, a explicat și Hamilton.

Nimeni nu poate simți mai bine pulsul unei competiții decât omul care o vinde. La 86 de ani, Bernie Ecclestone a propus o modificare interesantă de format: în locul unei curse de aproximativ o oră și jumătate, duminica să fie două întreceri, de câte 40 de minute, separate printr-o pauză de aceeași durată. Ordinea de start din cursa a doua să fie determinată de clasamentul din prima întrecere. Motivul? Același pentru care oamenii nu mai pot citi un text lung: diminuarea drastică a intervalului de atenție. E, în mare, sistemul folosit în WTCC, unde cei care au punctat în prima cursă pleacă în cea de-a doua în ordine inversată.

În loc să împrumuți de peste tot, de-a valma, idei și sisteme, n-ar fi mai bine să scoți toate aceste limite – de număr de motoare, capacitate, kilometri testați, un singur producător de pneuri, etc. – și să lași concurența la liber? Formula 1 a fost mereu o competiție a risipei, dar așa a fost, de pildă, și programul spațial care a dus primul om pe Lună.