Formula 1 se va închiria în curând cu ora.
După anii în care Michael Schumacher a câștigat fluierând cinci titluri la rând, cei care conduc Formula 1 au înțeles ceva: publicului nu-i plac dictaturile manifeste. Adică, să câștige aceiași oameni, dar măcar să fie mai cu suspans, așa.
În cele patru sezoane în care Red Bull și Vettel au luat titlu după titlu, Mercedes și-a dres de câteva ori vocea, amenințând cu retragerea. Au urmat două titluri ale lui Hamilton și, în 2016, vom avea din nou reecranizarea poveștii biblice cu cei doi fii concurenți. Rosberg și Hamilton se cunosc de la cinci ani. Au fost prieteni, dar și adversari. Palpitant ca un episod din clipurile făcute de Mercedes: neamțul atipic împotriva englezului atipic, fiecare jucându-și rolul.
În toți acești ani, Formula 1 nu a fost în criză. Dimpotrivă, s-a extins teritorial. Audiențele TV însă au scăzut. Dacă în 2008 erau 600 de milioane de telespectatori, în 2015 au fost doar 425. Deja, treaba seamănă cu Eurovision-ul: o confrerie unde se organizează prin rotație nunți cu dar. Cele mai multe circuite sunt desenate de același om, dealer-ul autorizat de configurații Hermann Tilke. Ai văzut un traseu de-al său, le-ai văzut pe toate, sunt previzibile ca schemele de evacuare la incendiu. Există, cum să nu?, zone speciale pentru depășire, după cum trebuie să existe în fiecare parcare locuri pentru handicapați.
În 2016, vom merge în Singapore și Abu Dhabi, unde vom putea admira monoposturile în superbele băi de lumină care sting setea de spectacol. Pentru nostalgici, vom fi prezenți la Monza și la Spa. Marele Premiu al Europei se va ține în chiar inima Bătrînului Continent, la Baku. Nu râdeți: mașinile merg cu benzină, merita și Azerbaidjanul ceva. Chiar și bătrânul Putin are o parte: prin cursa de la Soci, e consfințită intrarea sa în rândul dictatorilor democrați, care sunt capabili să ia parte la câștig, fie el și unul de imagine.
Douăzeci și una de curse vor fi la anul. Nicicând în istorie n-au fost atâtea. Exista, nu demult, chiar o clauză de limitare a numărului de Mari Premii pe sezon la 20. A picat. Dacă ies bani, se pot pune curse și miercurea la prânz, în jurul vreunui palat regal.
Nu există încă un Mare Premiu în Qatar doar pentru că s-au opus vecinii din Bahrain, care au cumpărat mai demult unul. Însă cei din Qatar – care au achiziționat deja un campionat mondial de fotbal, în 2022 – nu se dau bătuți așa ușor: câțiva șeici din respectiva țară, asociați cu un mogul american, vor să cumpere întreaga competiție. Tot. Pentru aproximativ 8 miliarde de dolari. După cum scriau cei de la Forbes, e ca și cum ai dori să cumperi întreg restaurantul pentru că n-ai putut rezerva acolo o masă.
Și se va face. Indiferent cât va costa petrolul, tradiția valorează întotdeauna mai puțin.
F1 e in criza, si doar doar Kimi si traditia celor 22 de ani in care am urmarit avid competitia ma mai tin la TV. Pe linga circuitele insipide ale lui Tilke, cea mai abjecta inventie este DRS-ul combinat cu neputinta reglementata a celui din fata sa se apere cu mai mult de o schimbare de trasa. Depasirile astea bazate pe DRS sint un fel de bere fara alcool. Poti trece peste uritenia masinilor, peste biziitul de musca bezmetica a motorului, peste robotizarea pilotilor, peste cursele in orient si mai stiu eu unde naiba le vor mai face, dar DRS-ul este groaznic.
@rinnad:
Corect :)
Urmaream cu fidelitate Formula 1 – eram fan Mercedes pe atunci. Acum mai citesc doar cu titlu informativ ce circuit s-a mai introdus.