There are 4 posts tagged Australian Open (this is page 1 of 1).
Pe 9 februarie 2010, în jurul orelor matinale 8, în restaurantul hotelului Arcole din Saint Moritz, un om s-a apropiat de masa unde celebrul tenisman Roger Federer își lua micul dejun și a luat loc neinvitat. Era un om înalt și slab, pe fața căruia se citeau preocupări vechi și adânci, care purta un costum de schi cu vreo trei numere mai mari. Continue reading
Amândouă sunt jucătoare pe care nu dorești să le întâlnești nici măcar într-o partidă de rummy. Au o rezistență care te macină. Când crezi că le-ai doborât, găsesc un milimetru de trup pe care să-l azvârle într-un ultim milimetru de spațiu, iar tu, adversarul, având toată armata masată la fileu, cu 99,99% să câștigi punctul, îți vezi șansele coborâte la 82,4%. Mai tragi o dată și iar le vezi că zvâcnesc și că mai întârzie destinul. Până la urmă, chiar de câștigi, amintirea acelui punct pe care-l credeai ușor, dar pentru care ai suferit prea mult, rămâne acolo și lucrează. Continue reading
Nu e doar eleganța, căci putem folosi acest cuvânt și în vecinătatea unui manechin ori a unui costum de haine. Nu e numai surpriza de-a vedea loviturile sale crescându-i ca niște plante exotice din rachetă. Nici doar grația, deși mișcarea aceea completă cu care-și duce până la capăt reverele vine parcă din balet. E un amalgam din toate acestea și încă ceva nespus, asemănător cu ceea ce simțim în vecinătatea unui cal de rasă, ceva doar al ochiului, bucuria inalterabilă a unei forme perfecte. Continue reading
La Melbourne se joacă deja de patru ore, iar la 16.000 de kilometri distanţă, în miezul orologiului astronomic din Praga, apostolii mecanici se invită unul pe altul să iasă la mica defilare ce anunţă ora exactă … Tic … la Melbourne, Federer reuşeşte un lung de linie … tac … în Praga, un sfânt de lemn se împiedică şi bătrâna maşinărie, ce nu s-a mai oprit de peste şase decenii, se blochează. Timpul îngheaţă şi …
… generalul chinez Koxinga cucereşte insula Taiwan, după un asediu de nouă luni, într-un inutil efort de a readuce pe tron dinastia Ming. Franţa revoluţionară declară război Marii Britanii şi Olandei, iar la Torino are loc premiera operei “Boema” a lui Puccini.
Numai Federer şi Nadal joacă în continuare, închişi în sânii de sticlă ai aceleiaşi clepsidre, un singur bob de nisip aleargă între ei, de parcă rivalitatea nu s-ar stinge o dată cu timpul, de parcă pe lume n-ar fi altceva de făcut decât să joci tenis, acest sport care aşază mereu o graniţă între adversari. Din racheta elveţianului se ridică un uliu, spaniolul îl ţinteşte cu un smash, iar oamenii îşi sucesc gâturile când la stânga, când la dreapta. O mare pendulă din vertebre cervicale măsoară această înfruntare, nu ceasul, nu tabela, nu Asociaţia Jucătorilor de Tenis Profesionişti, în timp ce, în restul lumii, …
… Texasul se separă de Statele Unite şi Rusia trece la calendarul gregorian. Armata a şasea germană predă armele la Stalingrad, iar ayatolahul Khomeini e primit cu ovaţii la Teheran.
Planeta îşi ţine răsuflarea, lăsându-şi polii să se împuşte cu linii magnetice. Federer aşază secunde la uscat pe fileu, dar artileria spaniolă le ferfeniţeşte imediat. Rolex îi mai dăruieşte compatriotului o doză de moarte, prezentând o umbră rotundă care a căzut puţin peste graniţă.
Pe tronul foştilor săi suverani, Koxinga e scuturat de o criză de malarie şi Generalfeldmarschall-ul Paulus se stinge la Dresda, mângâindu-şi Crucea de Fier. Naveta Columbia se dezintegrează la reintrarea în atmosferă, iar la banca din Zürich, francul elveţian oftează.
“Roger!” ar striga radiofoniştii, dac-ar mai exista, “Rafa!” scandează tribunele de la Melbourne. Un râu de lacrimi se umflă în matcă şi, la 16.000 de kilometri distanţă, orologiul astronomic îşi reia funcţionarea, cu o întârziere de-o fracţiune de secundă, pe care nimeni, cu excepţia poate a ceasurilor atomice, atât de precise şi de rezistente în zilele noastre, nu ar putea-o sesiza.
Sursă foto: deviantart.net
Politica de confidențialitate Termene și condiții Politica de cookies
