Focuri vii

În filmul „Balul pompierilor” al lui Miloș Forman e o scenă: din cauza unui bal al pompierilor, unui bătrân îi arde casa. Ocupați cu petrecerea, pompierii ajung târziu și nu fac nimic. Cum e iarnă și bătrânului îi e frig, îl trag doar mai aproape de foc să se încălzească și pleacă. Continue reading

Bamboo versus Colectiv. Cum ne spălăm pe mâini de România

bamboo01

Ordinea operațiunilor este: întâi te speli pe mâini de orice vinovăție, apoi ridici degetul arătător și-l îndrepți spre altul. Când lanțul se termină și nu mai există un altul, pasezi din start răspunderea, pe semnătură. În România, există o industrie de „nu e vina mea”.

De pildă, chestiunea asta cu „clubul funcționa pe proprie răspundere” este alibiul perfect, un „lasă-mă să te las” ce poate asigura funcționarea la infinit al unui sistem al morții. Noi – statul – ne facem că muncim, voi – cetățenii – vă faceți că trăiți, asumându-vă riscul ca, din când în când, să ardeți ca muștele.  Continue reading

31…

colectiv2

Mereu cineva știe ce s-a întâmplat. Mereu cineva profită. Mereu cineva numără voturi. Mereu cineva întinde bețe spre buna folosință a taberelor, astfel încât unda de șoc să se disipeze și să nu ajungă spre locurile unde există mereu scheme de evacuare bine puse la punct, sprinklere și extinctoare. Hârtiile cu care se acoperă nu ard niciodată.

Ceilalți? Suntem întotdeauna două tabere, prieteni buni pe Facebook până la prima opinie neîmpărtășită. Minerii împotriva studenților, credincioșii contra ateilor, jandarmii contra manifestanților, maneliștii împotriva rockerilor. Cei care țin cu Steaua și cei care țin cu Dinamo. Cei cu școală și cei fără. Ardelenii și regățenii. Pesediștii și peneliștii. România ta și România celorlalți. Continue reading