in Sfatul bătrânilor

Focuri vii

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email

În filmul „Balul pompierilor” al lui Miloș Forman e o scenă: din cauza unui bal al pompierilor, unui bătrân îi arde casa. Ocupați cu petrecerea, pompierii ajung târziu și nu fac nimic. Cum e iarnă și bătrânului îi e frig, îl trag doar mai aproape de foc să se încălzească și pleacă.

România arde de mulți ani mocnit. Dacă suflă vântul mai tare, până dimineață putem găsi țara scrum, de la o singură priză. Totul e cârpit și putred și nimeni nu-i de vină.

Imaginea cu niște oameni cărând alt om cu un cearșaf, în curtea celui mai bun spital Covid din țară, e oglinda noastră. E întregul nostru eșec acolo, tot ce nu trebuia să se întâmple, dar se întâmplă deja cu o constanță înspăimântătoare. Aceste tragedii vin mai regulat decât trenurile.

Gândiți-vă la acel biet om, al cincilea ars, găsit după niște ore în baie, carbonizat. Multe ore nici nu s-a știut cine era. Poate că nici acum nu se știe. De fapt, la mai bine de o zi după incendiu, nici măcar nu știm ce se știe și ce nu.

Dar oare vrem să știm? În 1968, la un an după filmul lui Forman, cehii s-au revoltat. Noi? Proiectul nostru de țară e să țâțâim din buze, să ne facem cruce și să sperăm că următorul dezastru nu ne va ajunge. Poate că și împotriva noastră ar trebui să ne revoltăm.

După fiecare tragedie îi împărțim pe ceilalți în „victime” și în „eroi” și urmărim acest serial de parcă n-am juca în el. Spunem că „trebuie să schimbăm ceva”, dar schimbăm doar partidul de la conducere. „Dacă nici acum nu începem să …” și nu începem nimic. „Măcar acum, în ceasul al doisprezecelea …”, însă ceasul al doisprezecelea a trecut demult. Ceasul însuși stă cu limbile inerte de mulți ani, ca niște picioare de mort, consemnând ora propriului deces.

Clădiri, instalații de încălzire, partide sau oameni, totul trebuie schimbat de la temelie. Cu asta suntem toți de acord, cât timp nu-i vorba de schimbarea noastră. În ceea ce-i privește pe oameni, doar educația funcționează. Nimic altceva. Am amânat mereu singura metodă de salvare, ca niște oameni răsturnați din barcă, dar care aleg să calce apa în loc să înoate spre țărm.

Nu e suficient să schimbi președinții sau partidele la putere pentru a progresa; e ca și cum ai schimba șoferii unei mașini cu roțile pe jante. Dacă nu începem să-i educăm pe copii cum trebuie, la un moment dat vor veni la putere unii pentru care cea mai bună rezolvare a problemelor va fi să-i tragă pe cei cărora le e frig mai aproape de cei care ard.

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  1. Impresionant filmul lui Forman, revoltător ce s-a întâmplat la Balș, corectă concluzia ta: Educația urmașilor noștri.
    Sunt multe „întâmplări” nefericite, pe parcursul anilor și a …vremurilor „de dinainte” și „după” 89.
    Nu o iau de la 48, ci de la anul 1959. când tata, medic internist specializat în parazitologie, era internat în spitalul în care lucrase. Suferea de endocardită lentă. După trei săptămâni a constatat că analizele erau identice zi de zi, nici cea mai mică urmă de modificare …erau analize conforme cu diagnosticul, deși un pic de modificări cauzate de tratament tot ar fi trebuit să existe …
    Tata a rugat-o pe mama să-i aducă o sticlă cu ceai de mușețel concentrat, a dat mușețelul în eprubeta pentru urină, iar a doua zi a primit buletinul de analiză al urinei care era exact în parametrii diagnosticului de endocardită lentă! QED!
    În anul 2001, după un AVC, mama, un trup inert și inconștient, trebuia spitalizată. Mașina salvării venise cu medic, dar fără niciun brancardier …
    Iată, că mă apropii de cazul pacientului cărat în cearceaf …
    „Salvarea”, ea, mașina, nu avea targă! Șoferul a luat un scaun și cu ajutorul meu, o fărâmă de 45 de kile, am așezat-o pe mama, inconștientă și horcăind, pe un scaun. Apoi, ni s-a cerut să chemăm vecini să îl ajutăm să o transporte pe mama la mașină! Spectacol grotesc n gerul din luna decembrie 2001. Locuiam la parterul unui bloc cu magazine la parter, eram doar două apartamente la parter …cum să pleci de nebun pe la etaje, la o oră când cei valizi erau pe la serviciile lor?
    Ne-a ajutat un aprozarist care ne-a văzut, pe mine, pe copil și pe șofer, trăgând de scaun, precum racul, broasca și o știucă din cunoscuta fabulă.
    Nu știu dacă astăzi sunt dotate toate mașinile de salvare cu tărgi și cu foarte necesarii brancardieri, dar știu că am văzut câteva clipuri cu pacienți căzând de pe tărgi proaste, agravându-și starea de sănătate!
    Iar tratamentului unui pacient începe deja din clipa în care a fost preluat de asistența medicală!
    În practicarea medicinei nu există eroi! Există oameni! Oameni lucizi care să nu accepte compromisul de a lucra cu improvizații sau ce cei pentru care „merge și așa”. Nu merge!
    Cât de frumos, dar cât de trist, asemenea realității pe care o trăim, ai scris: „vor veni la putere unii pentru care cea mai bună rezolvare a problemelor va fi să-i tragă pe cei cărora le e frig mai aproape de cei care ard.” !
    Bolnavii, da, au nevoie de căldură …multă căldură, și din partea medicilor, dar și de la surse de încălzire; mai ales plămânii au nevoie de căldură, ori toți pacienții pavilionului erau cu probleme pulmonare grave!

      • Exact! Nu facem nimic, poate nu din comoditate ci deoarece ne este jenă de lipsa de jenă a altora, sau poate fiindcă ne este teamă să nu se facă nedorite interpretări, sau să nu fim pârâcioșii clasei …
        Niciodată nu mi-au plăcut generalizările, de aceea afirm: există, în toate categoriile sociale și profesionale Oameni și oameni!
        Amintesc un tânăr medic de la salvarea „Puls” care, chemat acasă după ce asistenta de la „Salvarea” normală (sic) a spus că fiul are o răceală de tratat cu aspirine, a relevat existența unei duble pneumonii, bună de manual!
        Aflând că are multiple alergii, a testat șapte – 7! antibiotice pentru a selecta ce este conform cu boala!
        … dar nu pot să uit, că la un mare spital, medicul căruia i-am fost repartizată mi-a pus diagnostic pietre la rinichi, deși eu făcusem radiografii la genunchi!
        Rapid a schimbat diagnosticul în gonartroză, deși în realitate era o manifestare alergică la petrosin. Sunt 25 de ani de atunci și articulațiile funcționează perfect, și tot de atâția ani nu iau niciun fel de medicamente.

  2. Ai mare dreptate, e trist să ajung să fiu de acord cu replica celebră a lui Nicu Ceaușescu, potrivit careia noii conducatori ai Romaniei nu vor fi in stare sa se ridice la nivelul parintelui sau, mai ales din punct de vedere al infrastructurii. ”Nici in 20 de ani nu veți reuși sa zugraviți ceea ce a construit tata, daramite sa construiți ceva nou!”.
    Multă sănătate!