Astăzi, de fapt, ar trebui să comemorăm toate victimele tuturor „Vișineștilor”, oameni care au sfârșit în închisoare, condamnați și după moarte, căci mulți nici măcar n-au fost reabilitați, morți de mâna unora care au sfârșit, liberi, în paturile lor, drept cetățeni onorabili și fără de pată.

Pentru că nu e o victorie, ci semnarea unui armistițiu cu uitarea. Nu Vișinescu a fost condamnat azi, ci românii – să meargă mai departe fără să înțeleagă ce li s-a întâmplat și cum au permis să se întâmple așa ceva. Dacă este o zi simbolică, așa cum scrie pe ecranele TV, atunci ea simbolizează o înfrângere, căci a trecut mai bine de un sfert de secol de la Revoluție până când primul torționar să fie condamnat definitiv pentru crimele sale. Altul, după știința mea, nu a fost judecat și nici nu e în curs de judecare. Așadar, mii de oameni morți la Pitești, la Gherla, la Aiud, în munți, la canal: un singur vinovat.  Continue reading →