O fotografie spune povestea unui fotbalist care putea improviza la nesfîrşit.
Ţineţi minte fotografiile alb-negru de pe vremuri, din “Sportul”? Aveau această emoţie pe care pozele color, în ciuda miilor de pixeli şi de nuanţe în plus, n-o pot recrea. La fel se întîmplă cu CD-ul, care, în ciuda perfecţiunii sale, nu va avea niciodată acel sunet cald, înfăşurat în pîrîituri, al discului de vinil.
Şi iată-l pe Marcel Răducanu înscriind în poarta celor de la Young Boys Berna, într-o fotografie – aparţinându-i lui Peter Clement – ce are ceva din tensiunea unui tablou pictat de Delacroix. Bara desparte două lumi, iar Marcel pare un pescar săltând năvodul în care peştii deja se zbat. Apărătorul din picioare seamănă cu un om căruia ultimul tramvai i-a fugit de sub nas. Portarul mai are încă dorinţa de a interveni, dar privirea-i de copil pîndeşte despachetarea cadoului. Fundaşul cu spatele, probabil ultimul culcat la pămînt de fentă, are poziţia celui care dimineaţa se ridică puţin din pat să privească ceasul, apoi se culcă la loc.
Iar al nostru ce face? Râde. Ce altceva să facă? Parcă îi pare puţin rău că trebuie să dea gol, ca atunci cînd filmul care ţi-a plăcut atîta se îndreaptă către încheiere.
Şi nu e doar o secundă atipică, prinsă din întâmplare şi întemniţată în aparat. Nu, Răducanu a fost unul dintre acei jucători de fotbal pentru care scopul nu era neapărat golul, ci însuşi jocul. Un muzician care, deşi partitura i-a fost smulsă de vînt, continuă să cînte, ridicînd sala în picioare.
Există oare un explorator pornit la drum, fie că despică hăţişurile junglei sau pe cele ale propriilor întrebări, care să fi ştiut exact ce caută? Aşa pleca Marcel Răducanu în dribling, ca globetrotter-ul ce înşiră în calea sa oameni, locuri, întâmplări, făcând autostopul ori sărind în vagoanele de marfă. Episodul în care a fentat tot ce i-a ieşit în cale şi, ajuns în faţa porţii, a şutat spre centrul terenului exact asta spune: şi oamenii speciali pot fi luaţi de vârtej, însă numai de unul stârnit de ei.
Driblingul e fotbalul care merge cu mâinile în buzunare pe stradă, fluierînd. Şi de-asta moare, pentru că oamenii ştiu astăzi foarte bine unde vor să ajungă şi care e drumul cel mai scurt până acolo.
Dar poza asta joacă fotbal chiar mai bine ca AC Milan. Scoateţi din ea tot ce se află în jurul lui Răducanu. Chiar şi mingea, deşi am serioase dubii că veţi putea să i-o îndepărtaţi. Nimic nu se schimbă. Rămîne acelaşi om care se simte bine cu el însuşi, fie că dansează o gigă sau că tocmai a şutat într-un capac de bere. Dacă în acest timp ascultaţi şi o melodie veselă, gen “Octopus’s garden” a grupului Beatles, efectul e desăvîrşit.
Aşa că nu da gol, Marcele! E prea devreme. Ţine mingea, fă un un-doi cu bara, strecoar-o pe sub varul tuşei, scoate-o din fanionul de la colţ şi nu ne-o mai da niciodată înapoi, pentru că, se vede treaba, nu prea am ştiut ce să facem cu ea.
Sunt primul ?? Buna ziua tuturor ! :)
buna ziua
cred ca a scris si Mara ceva de el , dar nu sunt sigur . oricum , dispar magicienii mingii si raman mascaricii fotbalului,,,
La asa ceva chiar ca nu mai trebuie comentat nimic. Marcel a fost unic. Daca nu fugea in Germania ar fi devenit simbolul Stelei, unde mai pui ca imi e greu sa-mi imaginez unde s-ar fi situat Steaua, care a castigat CCE si fara el.
Buna ziua mea.
Mare jucator.
Salut.
Ce fotbalist….datorita lui si mai mult a povestilor pe care mi le spunea tata despre el devenisem stelista.
Felicitari pt articol.
Buna seara tuturor…
Ce jucator si ce om!
Emotionant AG!
,,Ţineţi minte fotografiile alb-negru de pe vremuri, din “Sportul”? Aveau această emoţie pe care pozele color, în ciuda miilor de pixeli şi de nuanţe în plus, n-o pot recrea”
Eu cred ca fotografiile acelea alb-negru creau impresia ca fotbalistiii vin din cu totul alta lume, iar defectele pozelor creau parca impresia ca acesti sportivi extraordinari depasesc cu ceva civilizatia noastra, de aceea sunt asa de greu de surprins. Acum, vedem zilnic poze cu fotbalisti (si nu numai) atat pe terenul de joc, cat si la antrenamente, la sosirea in tara si la plecare, la cina, cu familia, cu catelu’, etc…
De mult nu am citit un articol atat de frumos.Felicitari Adriane!
buna ziua….
felicitari pentru articol,si pentru melodie…..ff bune ambele.
sincer ma simt umpic melancolic candindu-ma la acesti fotbalisti,artisti ai balonului nascuti si firmati in curtea clubului steaua….si acum….de multi ani nu a mai aparut un jucator care sa faca pasul in prima echipa…
se pare ca si in fotbal….banu stica arta
Buna seara!
Daca pustii astia din galeria Stelei au facut o mica revolutie ca le-a plecat acel mic brazilian,in cazul lui Marcel cred ca mutau stadionul la cimitir si viceversa.La propriu….Jucator de Poveste…
Eu cred ca toata lumea face fotografii in ziua de azi, dar putini sunt cei care pot transmite si emotia prin fotografie.
buna sa-ti fie ziua, adrian!
ca mie mi-ai facut-o deja buna, cu acest articol.
am scris de mai multe ori ca il consider pe Marcellinho fotbalistul cu cel mai bun dribling din fotbalul romanesc…
si i-am vazut jucand si pe ozon, dumitriu II, dobrin, iordanescu, balaci…
ca Marcel nu a fost niciunul dintre cei enumerati de mine.
cand credeai ca a terminat de driblat, se intorcea sa mai fenteze o data portarul, arbitrii, coechipierii…
am mai povestit o data cum l-a facut pe puiu iordanescu sa suteze cu putere… in aer, pentru ca Marcel ii „ciupise” mingea din fata… :) memorabil moment!
am plans cand am aflat ca Marcel a plecat in germania, am scandat alaturi de ceilalti spectatori cand intreg stadionul (ma rog, cei care nu erau cu epoleti!) striga „cel mai bun din r.s.r. a fugit in r.f.g.!”…
Marcel face parte dintr-o specie rara de fotbalisti, „specialii”, care, asa cum ai scris tu, adrian, „se simt bine cu ei insisi”, si, as adauga eu, ii fac si pe spectatori sa se simta bine…
multumesc, Marcel, pentru momentele deosebite pe care mi le-ai oferit atat cat aijucat pe dreptunghiul verde…
multumesc si tie, adrian, pentru acest omagiu binemeritat acordat.
p.s. adrian, imi stii adresa de e-mail… de unde crezi ca m-am inspirat cand am ales-o?
Frumos!
Pentru o clipa am crezut ca a murit, si de aceea se scrie ceva despre el…
pacat ca nu l-am vazut jucand la steaua,eram prea mic,tatal meu imi spune ca a fost cel mai bun jucator din istoria stelei chai si mai bun decat lacatus,brasovean de al meu,sau hagi,
un jucator senzational si un om modest si de nota 10
Cine iese la bere REPEDE ?
Adrian, tu esti in competitie cu tine insuti, mereu ridici stacheta, mai sus, mai sus. Ai niste figuri de stil care efectiv ravasesc. Un muzician care, deşi partitura i-a fost smulsă de vînt, continuă să cînte, ridicînd sala în picioare.
Există oare un explorator pornit la drum, fie că despică hăţişurile junglei sau pe cele ale propriilor întrebări, care să fi ştiut exact ce caută?
Nu spun felicitari, e prea banal. Ai HAR. La botez ai ales dintre toate lucrurile puse pe tava, condeiul, pe care il manuiesti precum Caraian orchestra si, si , si…Hai sa las si pe altii sa te gratuleze.
Nu l-am vazut jucand nici macar o faza :(. In schimb povesti cu duiumul (soptite, „ca nu e voie”). Ca si cu garrincha,care e jucatorul meu preferat, exclusiv din povesti. O avea yutub ceva? Vom cauta. Intre timp, ma bucur ca scrieti de oameni „uitati” fara sa fie vreun trigger tragic, dimpotrivan un zmbet ntro poza. Frumos.
Oameni talentati care scriu despre oameni talentati.
Fie ca talentul sa nu se iroseasca niciodata.
Eu din pacate nu l-am vazut jucand si am aflat cu adevarat de el tarziu , dupa 90 pentru ca inainte nu era permis sa i se aminteasca numele in presa. Oricum mi-a ramas o afinitate pentru el dupa ce am aflat ulterior ca el a fost fotbalistul anului 1980, anul in care m-am nascut. :)
Primul meci live al Stelei l-am vazut in Cluj in 1980.Si tot atunci l-am vazut si pe Marcel Raducanu live…din pacate pt ultima oara…dar a facut bine ca a plecat.
Am vazut meciulcu pricina. Eram elev la scoala generala dar in ziua aceea aveam „atelier” si maistrul care era stelist ne-a permis sa vedem meciul. Este cred cel mai frumos gol marcat vreodata de un fotbalist roman. De trei ori a fentat Raducanu inaite sa arunce mingea in poarta: doi fundasi pe jos, portarul s-a sruncat si el saracul unde a crezut! Ceilalti elvetieni pe teren se uitau ca la…televizor!
Mai e si intamplarea cu faimoasa scrumiera :D
AG:
Shalom.
@AG: salut.
@doc: buna dimineata, vecin canadian. :)
10 puncte maestre! Cine nu l-a vazut pe marcel jucand…n-a vazut mare lucru.
buna seara!
@explorish
sunt sigur ca ai gasit filmuletele pe youtube, dar dau si eu un link, pentru a arata ceva tipic lui Marcel Raducanu: a driblat portarul, in loc sa dea gol, s-a apucat sa fenteze si cei doi aparatori dinamovisti! si a ratat!
dar nu mai conta…
http://www.youtube.com/watch?v=THhL554GEQk
noi sa fim sanatosi!
adrian e primul articol care merita citit in presa sportiva de la ioan chirila incoace,esti bun si marcel a fost genial.am vreo 24 de ani iar taicamiu imi povesteste de marcel de pe la vreo 10 ani,el era elev la semanatoarea si avea un maistru stelist si il lasa sa se duca la meciuri si dupa sa-i povesteasca si lui,era magnific,dinu trebiua sa-si puna fermoar cand juca impotriva lui dinamo.GENIAL, MI-AI FACU ZIUA SI LU’ TAICAMIU’
salutari domle ad geo
si la multi ani !!
si felicitari cu adevarat, meritate pentru ca tocmai am avut placerea sa lecturam un superb articol. asta da… din motivul asta am postat, pentru prima data dupa 3 luni, pe gsp… in rest, lehamite.. hai la buna vedere…apropos, fr zappa=134 albume…
Salutare la toată lumea!
Mare jucător a fost Marcel Răducanu.
Felicitări pentru articol, AG.
off-topic: Ştiţi ce zi e azi?
Adevarul e ca aia era o echipa de ghidushi, cu Marcelinho, Ion Ion zis „Ozonel”, „motoreta” Costica Zamfir si Iordanescu. Si binenteles, magistrul paselor, Lita!
Jucau de placere si cu placere, faceau spectacol chiar si cand pierdeau (cum a fost cu Barcelona lui Cruyff si Neeskens sau cu Standard-ul lui Tahamata…), de-aia aveau stadioanele pline oriunde jucau. Si ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, Lita ii pusese o vorba buna (ca si capitan de echipa) si lui Tamango, asa… ca sa fie circul complet. De altfel in perioada aia a si aparut sintagma „Circul Ghencea” (pana cand au „reusit” Olaroiu si Razboinicu’ sa-i dea o conotatie negativa, 2-4 cu Dinamo asta-primavara…).
Mi-aduc aminte amicalul de „prezentare” al Avantului Scornicesti, dupa promovarea in A… Tot CC-u’n par la oficiala in Ghencea, cu Piticu’ si Coana Leana motz. Steaua tocmai iesise campioana si dadea vreo 9 oameni la lot, era clar pentru toata lumea ca Scornicestiul, cu Sumulanschi, Soarece si Prepelita n-avea nici o sansa. Pana la pauza, Steaua, cu Iordache in poarta, n-a iertat nimic: 4-0. In pauza to’arshu Coman, ministrul Apararii, a coborat in vestiarul Stelei ca sa-i felicite, dar totodata atragand atentia ca „nu e colegial, tovarasi, sa frangem aripile unei echipe tinere, de viitor, si care, nu-i asa, mai provine si din orasul (vorba vine…) natal al Tovarasului”. Eeee, si uite cum intra Steaua in repriza a doua cu Rica in poarta (in locul lui Iordache, care nu prea „punea botu” la glume) si cu Sames si Flocea ca doi magneti de-acelasi pol: nu se-apropiau la mai putin de 20 de metri unul de altul, doar-doar s-or afla si alde Soarece in treaba prin careul nostru, sa aiba si Piticu’ ce vedea… Si n-a trecut mult pana cand, pe o pasa in adancime, Prepelita a scapat pe centru singur cu Rica! Si cum fugea el asa, fuga-fuga cu capu’n pamant spre poarta de la peluza I, se trezeste cu Rica, mare, negru si urat, cu lopetile falfaind prin aer in fata lui si racnind de se-auzea pan’ la carciuma, la Drumetu’, „Ushi, ushi, cioara! Imi dai tu mie gol in Ghencea?!?” Bietul Prepelita, transpirat tot, s-a fastacit si-a dat in minge de frica, undeva spre fanionul de la colt… Pan la urma s-a terminat 4-1.
Pe-atunci fotbalul era senin si frumos. Intre timp a fost confiscat de ciobani, parnaiasi, manelisti si mascarici…
CL, FRATE RAD CU LACRIMI,
MULTUMESC
tatiku’:
Sabbah al-khair , ya sadiqi min Amrika :D
chapeau bas
si pentru articol si pentru personajul lui
@CL
mersi
@doc si AG:E poate tardiv, dar trebuie sa adaug ceva la discutia despre Brando si decizia de a trimite o indianca sa-i ridice premiul; s-a intamplat intr-un moment de oarecare criza politica. Un trib de indieni a pus stapanire pe inchisoarea Alcatraz, profitand de o lege existenta la vremea respectiva. In final totul a fost rezolvat, dar Brando a folosit prilejul pentru a-si exprima public sentimentele.
wow. poza asta mi-a adus aminte de meciurile inter-blocatare de pe maidanele pe care le batatoream acum vreo 7, 8 ani. cand scorul era suficient de mare, incepeam sa jucam la misto [mingi printre picioare samd]. Nimic nu poate sa inlocuiasca bucuria acelor momente. :D
Buna seara mea
buna seara ta!
AG:
Salve Magister. Frumos articolul de azi.
jimerino2nd & AfterD
pe 26 January 2008 5:19 pm e
Cine iese la bere REPEDE ?
…………………………………………..
Remarcati, va rog, acest strigat disperat.
Marcel Raducanu a fost un mare jucator. Tin minte ancheta cu „Cel mai bun fotbalist roman al anului 1980”. Sportul l-a dat pe Marcel. Flacara pe Costica Stefanescu. Apoi s-a descoperit ca Flacara gresise numaratoarea voturilor. Dupa cateva luni, Marcel ramanea in Germania.
Salve, Doc, sarut manusitele Topci.
AG:
Hamei addiction :D
tatik”U”
Da, a fost un moment ciudat. La fel si cu George C. Scott, care a refuzat Oscarul pentru „Patton”, dupa ce cu un an inainte, parca, i se refuzase lui. Desi in 1970 a jucat rolul rebelului, cand nu si-a ridicat Oscarul de la casierie, in anii urmatori a fost prezent. Parca asa am citit.
Doc
Neaaaah, le place sa dezlipeasca etichete si vor sa se imbogateasca din garantie.
CL
:lol:
Eu mi-l amintesc si pe Zahiu, bun jucator.
frumos Adriane, frumos …
Ce amuzament a fost la Camerun-Zambia… :mrgreen:
AG:
Cel mai fain moment al premiilor Nobel a fost cand Faulkner cu o zi inainte de festivitatea de premiere s-a dus la vanatoare si apoi a baut cu amicii pana s-a rupt. Discursul de multumire a fost rostit intr-o stare pronuntata de mahmureala :D
doc
:lol:
AG:
Banii de pe garantie ii lasa amicilor :D
Doc
Un adevarat gentleman din Sud.
AG:
Corec. Cred ca Marin Sorescu-s-a vorbit acum ceva vreme de el ca despre un potential castigator- venea la festivitate cu prazul si cu damigeana cu zaibar. Un adevarat gentelman oltean :D
gentleman
Doc
Iata un post de la „Mungiu si Oscarul”
……………………………………………
Codru
pe 26 January 2008 10:45 am e
Dragii mei man, j, ag, jim, after,
Aflati despre mine ca sunt bine, ceea ce va doresc si voua
Mi-am indeplinit obligatiile academice “ochei”. In timpul
examenului nu am atipit decat de 2 ori pe la grilele 20 si
30, in timp ce incercam sa mi amintesc de cartea aia a lui
jim. Asa ca stati fara grija, viitorul meu de economist nu
a fost compromis.
Acum va las ca mi pica ochii de somn. Ne vedem cand ne om destepta.
………………………………………….
Cred ca poti recompune puzzle-ul :)
Doc
Sa stii ca da.
Cine mai are filme bune de recomandat? Sau o carte?
Ma gandesc in primul rand la Jim si AfterD. Cand vor veni de la munca patriotica, nu le va trebui un ceva cultural sa se desfete?
De „The Brave One” cu Jodie Foster ce stiti?
„Buna ziua mea”…
„Buna seara mea”…
Adriane, azi e ziua ta de nastere? La multi ani!!! :)
Ti-am zis de Goya’s Ghost ? Un Bardem chiar mai bun decât în No country..
the man
Multam. Bardem-tatal sau Bardem-fiul?
dberian
Asa salut eu. E de la un banc pe care nu-l pot spune decat dupa 12 noaptea.
Bardem Sfântul Duh.
Amin!
Salut Adi,
Mi-a placut. Nu te superi, dar chestia cu vantul in sala nu prea merge.
I-am vazut pe toti de care au vorbit baietii pana acum. Mari artisti ! Nu prea pupam calificari dar regret sincer vremurile alea.
Poate iti gasesti o data timp ca sauti si ceva inregistrari cu Aurica Radulescu.
Merci, ciao
Salut ALL!
da… Marcel Raducanu, l-am vazut…, mi-l doresc in jocul Stelei, nu mai avem un alt jucator acum in campionat ca el… De-asta tot dau din gura pe aici ca Steaua nu are mijlocas, de-asta il tot contest pe Dica… De dorul lui Marcel, Iordanescu, Dumitru, Hagi, chiar si Panduru, Galca etc (am uitat pe cineva?)…
Mai stiu un meci Romania – Anglia 2-1, goluri Iordanescu si Raducanu. Intr-o carte aparuta ulterior plecarii in Germania, apareau ca marcatori ai golurilor Iordanescu si Beldeanu… Ce-o fi zis Beldeanu de asta? Sigur l-a enervat…
AG:
The Brave One nu e rau, dar sfarsitul e cam tras de par.
AG
E trecut de 12 spui bancul ?…..ca eu sunt tare curioasa…
Adriane!Ai niste rubrici de raht. cine te intelege fratee!!!
foarte bun. daca eviti clinciurile eseistice, te misti excelent.
codrus:
Finally ! :D
Sub armura ta stralucitoare, sunb condeiul tau amenintator (iute si piperat) este un cavaler romantic care tanjeste la inima domnitei…
Un articol care ne face ziua mai buna si umbla la lacatele sufletului.
Go Adi, go!
@doc
nu e prima data, n-ai fost pe faza.
AG
AG „branded”!
M-a uns pe suflet!