in Filme, Oscaricale

The Shape of Water. Ce poveste!

Printre atâția artiști ai despicării firului de păr inexistent în patru, iată un om care știe cum și căruia îi place să spună o poveste. Simfoniile verzui în care Guillermo del Toro mai scapă un pic de sânge nu mă plictisesc niciodată. În ultima, The Shape of Water, camera aproape că nu stă o clipă pe loc, dar mișcarea ei fluidă nu te obosește, ci e parte din metafora apei. „O femeie de serviciu se îndrăgostește de un domn amfibiu”. Ce subiect! 

Omul are curaj și vână. A lucrat mulți ani ca specialist în make-up. Nu se teme să spună basme, nici să fie morbid, dar întunecimea filmelor sale are ceva luminos, precum clarobscurul tablourilor lui Caravaggio.

Prima lui „descălecare” la Hollywood a fost în 1997, dar pretențiile sistemului l-au făcut să se retragă în țara natală. După El espinazo del diablo (2001), film al cărui scenariu îl scrisese pe când se afla în liceu -, a revenit în sistem și  nu prea. Pentru El laberinto del fauno (2006) i s-a promis dublarea bugetului dacă accepta să facă filmul în engleză. A refuzat.

Când a făcut Crimson Peak mi-a fost teamă că, așa cum li s-a întâmplat multora dintre regizorii independenți, Hollywood-ul i-a tocit colții. Dar nu, The Shape of Water e mai degrabă o întoarcere la stilul original al mexicanului; pare veriga lipsă din trilogia neterminată care a început cu El espinazo del diablo și a continuat cu El laberinto del fauno.

Specialist în machiaj, scenarist, regizor, producător, Del Toro este dintre acei artiști care-și construiesc operele de la A la Z. “Am scris scenariul pentru Sally [Hawkins], am scris scenariul pentru Michael [Shannon]. Am vrut ca Elisa să fie frumoasă, dar în felul ei, nu ca în reclamele comerciale pentru parfumuri. În sensul că trebuie să crezi că această femeie poate sta lângă tine în autobuz, dar, în același timp, să aibă o strălucire, o frumusețe aproape magică, eterică”.

Dacă n-o știați pe Sally Hawkins, trebuie să vedeți acest filmuleț – da, e o comedie romantică – și vă veți îndrăgosti subit de ea. Ca element simpatic, Del Toro a abordat-o pe englezoaică pentru a-i propune rolul la Globurile de Aur din 2014, când era în stare de ebrietate. “Eram beat și să povestești subiectul din The Shape of Water nu te face să pare mai puțin beat”, a povestit mexicanul.

Vedeți filmul și judecați dacă i-a ieșit. Eu zic că da, cu prisosință.

The Shape of Water e nominalizat la 13 categorii pentru Premiile Oscar, printre care film, regie, rol principal feminin (Sally Hawkins), rol secundar masculin (Richard Jenkins), rol secundar feminin (Octavia Spencer), scenariu original și imagine.

 

Tu ce zici?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

37 Comments

  1. N-am auzit de acest film, am verificat, ruleaza in cateva cinematorgrafe si la noi dar nu merg eu acolo sa vad filme cand vad filme din trecut de care la fel n-am auzit ca nu era convenient politicienilor din acele timpuri si zaceau la prafuit in arhivele librariei centrale americane.
    Cand va fi arata la TV, ma uit ca nu mi-e frica de acel caracter si nici de apa :))) indiferent in ce forma vine. Nu cred ca o sa ma uit la Circul Oscar, las pe altii in arena ca mi s-a facut rau anul trecut de democratii cu discursurile lor. Au stricat toata atmosfera, puteau sa separe business de la festivitate si multi din acei libertini nu mai au acces in State si-mi pare bine, erau straini si comentau contra presedintele actual. Sa se distreze intre ei acest an, nu dau un fraque pe distractia lor.

  2. Desi nu l-am vazut, cred, judecand dupa recenzii, ca are sanse sa ia vreo 13-14 Oscaruri pentru ca se integreaza perfect in Zeitgeistul occidental actual.
    Personaje pozitive: a femeie muta (deci „disabled”), ai carei singuri prieteni sunt un homosexual si o negresa, deci toti minoritati oprimate.
    Personaje pozitive: membri ai „complexului militaro-industrial,” toti cu nume Anglo-Saxone.
    Mai este un personaj pozitiv, un Sovietic (dar dupa nume nu Rus pentru ca si Rusii sunt bigoti), care plateste cu viata actul eroic de a incerca sa salveze creatura.

    Creatura de departe cea mai prigonita pe care vor sa faca experimente naziste si in final s-o omoare este desigur „amfibianul,” astfel descris de wikipedia desi e clar ca el poate trai numai in apa, un mediu fara forma, fara hotare. Are un talent miraculos: vindeca! Amfibienii fac excelenti doctori.
    Numai sa vezi ca amfibianul si muta se indragostesc si in final, unde intotdeauna binele trebuie sa invinga raul, cum el nu poate trai printre ai ei, o „adapteaza” pe ea dotand-o cu bronhii adecuate si se scufunda impreuna in mediul lui sa fie fericiti deapururi.
    Desigur ca e superior oricarui mit antic in care si sirenele si Helenii erau toti albi si practicau sclavagismul.

  3. Fimul meu preferat din 2017, desi nu sunt fun al genului fantastic. Te tine constant si constient in mesaj, e acolo, pe ecran, tot timpul filmului, in fiecare cadru. Nimic nu este la voia intamplarii, de la miscarea fluida a camerei pana la dozajul de wow, uiti de poveste, transforma fantasticul in real, il face plauzibil. Ajungi sa crezi in mod real ca o camera se poate umple cu apa si in ea pot inota doua personaje, Iar Sally Hawkings a devenit my fav, dupa Maudie si The Shape of water. Probabil ma identific cu personajul, cam tot pe acolo in ambele

  4. Citesc parerile si-mi aduc aminte de anii ’60 chiar la inceput cand doar filme sovietice erau in alb-negru pe ecran mic partat, iar tema lor era, cum a ajutat Komsomol-ul un fel de UTC primitiv pe fetele din cele mai amarite catune sa ajunga sa conduca tractor agricol si sa devina fruntase in munca pe ogor, sau intr-o uzina sa lucreze in 3 schimburi in salopete si basmalute-n cap.
    Si atunci doar cei mai neprotejati si fara noroc erau slaviti, exact ceea ce infaptuiesc democratii in Hollywood azi si vor sa ne vanda ca arta. Mai erau si filme koreene, maghiare si din toate tarile comuniste dar altceva NIMIC. Atunci TBC si Tetanos erau bolile intratabile si mureau pe capete copiii ca nu aveau ce sa le faca, nu aveau nici incaltaminte, acum adictia la narcotice, SIDA si mai stiu eu ce. Nu zic am avansat in tehnica filmarii dar se stagneaza in partile esentiale.
    In viteza asta, salile de cinema vor fi goale desi pe aici le-a cam dichisit pe unele, se poate bea si sampanie si lua cina la masa de lux ca intr-un local super, la intrare bagi Credit Cardul si n-ai treaba, filmul costa $15 iar cina $200. Doar asa vor supravietui salile si arta filmarii, daca arata ceva de doamne ajuta, dar ma tem ca nu se va umple sala. Oscarul va fi o amintire.

  5. @Olga Khan: Ce moment de nostagie, Olga, citing comentariul tau. Ah, Zoia Kosmodemianska, ce eroina! Dar soldatul Matrosov! Cum sa nu te miste? Propaganda are exact aceleasi caracteristici indiferent de ideologie, cum ai remarcat tu.
    Am intalnit o Rusoaica simpatica care traieste in Montevideo si cu care incercam sa practic Rusa (ruginita acum) pe care o invatasem la scoala in Bucuresti timp de 8 ani (fara drept de apel.) S-a stricat de ras cand i-am povestit ce filme Sovietice am vazut in copilarie.

  6. @Adrian:

    — N-am comentat filmul (pe care nu l-am vazut), ci scenariul (pe care l-am citit). Scenariul e negru pe alb. Oricat de buna ar fi realizarea artistica a scenariului, in centru ramâne sIamburele indisolubil: mesajul. De fapt cu cat e mai bine realizat filmul cu atat mai bine se vinde agenda. Agenda filmului, prin „grila” mea, evident, este marxismul cultural (vezi Scoala Frankfurt, Adorno, Horkheimer, etc).
    — Nu stiu ce inseamna „grila” (nu era un termen curent in tineretea mea) dar intuiesc ce vrei sa spui. Un fel de dojana de genul: „Mai Ariadna, tu prin periscopul tau micut vezi mereu doar o fasie din ocean, nu esti capabila oare sa te ridici la perspectiva lui Poseidon de care ne bucuram unii dintre noi si sa cuprinzi vasta perspectiva?”
    Pai, nici nu stiam ca se poate, Adrian. Am ramas cu ce m-au invatat la cursurile de materialism dialectic la facultate dupa care cica nu exista adevar obiectiv, absolut si atotcuprinzator, doar o virtuala infinitate de adevaruri relative, subiective care impreuna insumeaza o linie asimptotica care TINDE catre Adevarul al mare, implacabil condamnata — ca iepurele care alearga dupa broasca testoasa– sa nu-l atinga niciodata. Stai sa vezi ca nu-i prinzi pe dialecticienii marxisti cu pantalonii in vine intrebandu-i daca asta inseamna ca nici marxismul nu e Adevarul. Nu, iti vor spune ca dialcetica marxista e instrumentul, busola de nadejde, etc, etc. Raman cu „grila.”

  7. @ariadnatheo:

    Ce vorbe mari și cât de multe! Periscop, broasca, iepure, marxism, Adevărul, Adorno! Toate pentru a descrie un film pe care nu l-ai văzut. E ca și cum ți-ai da cu părerea despre o mâncare pe care n-ai mâncaat-o, dar a cărei rețetă ai citit-o într-o carte de bucate :)

  8. @Adrian: Comparatia ta e foarte buna. Mi-am dat cu parerea doar despre reteta din cartea de bucate. Daca vad ca unul din ingrediente e carne de sobolan, oricat de iscusit e bucatarul, ma respinge felul asta de mancare desi stiu ca in unele culturi e mai mult decat acceptabil si le respect obiceiurile.

  9. Nu stiu care e definitia ta de „conservator adevarat.” Nu ader nici la ideologia conservatoare sau neo-conservatoare si nici la cea zisa „progresista” sau la neo-liberalism.

    Iata un exemplu de film excelent realizat, jucat impecabil de actori excelenti pe care l-am vazut de doua ori (intai la cinematograf cand a aparut, si a doua oara la TV, dupa cativa ani): Charlie Wilson’s War.
    Calitatile superioare ale filmului sunt indiscutabile si e impossibil sa nu-l apreciezi chiar atunci cand faci mintal o lista de mincunile patente din scenariu si chair cand subscrii total (bine eu, tu probabil nu) la analiza facuta de recent raposatul Robert Parry

    https://www.globalresearch.ca/hollywoods-dangerous-afghan-illusion-charlie-wilsons-war/5331107

    care demonstreaza ca filmul e o minciuna nerusinata din cap in coada si un instrument de propaganda in sprijinul celui mai lung razboi din istoria Americii.
    Sunt de acord cu Parry sau cu UNELE articole din Consortium News (un site „adevarat conservator”)  dar si cu UNELE articole din WillyLoman/American Everyman (un site foarte de „stânga”).

    https://willyloman.wordpress.com/2018/02/03/dec-27-2016-russia-enraged-at-u-s-arming-syrian-rebels-with-manpads/#comments

    Ma poti eticheta cum vrei dupa cum si eu pot considera etichetarea un reflex Pavlovian al tau de iritare la pareri adverse.
    Aceasta divergenta de opinie nu schimba cu nimic parerea mea ferma ca esti foarte talentat, ca merita sa citesc tot ce scrii (altfel de ce as veni?), si ca imi pare rau ca nu pot sa fac rost de cartea ta aici, la antipod. Trimit „links” cu articolele tale la toti Românii pe care ii cunosc in State ba chiar uneori traduc fragmente in Spaniola pentru desfatarea prietenilor mei de aici. Spun asta sincer nu ca sa „ma pun bine.”

  10. @ariadnatheo:

    Multumesc.

    Am glumit. Parerile tale sunt tipice conservatoare, dar e posibil ca tu sa nu fii unul (sau una).

    Cat despre Charlie Wilson, nu mi-a facut deloc cu ochiul. Not my cup of tea. Discutia insa despre realitatea faptelor din filme deschide insa o discutie interesanta. E o problema, in cazul unui film artistic?

    Avem anul acesta Dunkirk si Darkest Hour cu nominalizari importante la Oscar, filme care cuprind unele neadevaruri istorice. E rau? E bine?

    http://prospect.org/article/will-oscars-go-britain%E2%80%99s-fake-history-films

    Dupa mine, intr-un film artistic neconcordantele nu conteaza, Conteaza pana la anularea filmului intr-un documentar.

  11. @Adrian: Daca ai comis imprudenta sa ma intrebi…
    „Realitatea faptelor” nu e problema principala. Sunt unele istorii romantate care falsifica istoria cunoscuta dar sunt inofensive ideologic.
    Filmele sovietice din copilaria mea, uneori prezentau fapte reale (de fapt chiar au existat „stahanovisti”) sau minciuni gogonate (Soldatul Matrosov n-a blocat o mitraliera Germana cu pieptul salvandu-si astfel tovarasii) de care acum Rusii se jeneaza un pic:

    https://russiapedia.rt.com/prominent-russians/military/aleksandr-matrosov/

    Insa in ambele cazuri erau produsele proletcultismului/realismului socialist — propaganda deghizata in arta. O versiunea Româneasca de care imi amintesc cu hilaritate este poezia care zice la un moment dat ” si tot muntele cazu insa compresorul nu!”
    Cu toate astea filme de propaganda frusta creau uneori scene memorabile– vezi pruncul in caruciorul care se rostogoleste pe scari al lui Eisenstein.
    Intentia atunci, ca si acum in cazul filmelor occidentale care propavaduiesc corectitudinea politica (PC) si marxismului cultural, este sa vanda agenda celor care sunt la putere.

    „I insist that history is the attempt to narrate the past as we move along. History is a revisionist adventure, and at the core ethical thinking for revising the past offers an opportunity to envisage a better future.” zice prietenul meu Gilad Atzmon. („Insist ca historia e o incercare de a nara trecutul in timp ce mergem inainte. Historia e o aventura revizionista, si in esenta o gandire etica pentru a revizui trecutul ofera ocazia de a intrevedea un viitor mai bun.”– in traducerea mea ‘sloboda’.

    Historia oficiala a celui de al doilea razboi mondial, scrisa de invingatori, nu admite insa corectari (considerate un periculos „revizionism”) as ca trebuie batuta in cuie.

    Darkest Hour si Dunkirk, desi facute independent, sunt parantezele care incapsuleaza mitologia sanctificata. Dunkirk e mai putin respingator pentru ca intentia minciunii centrale e doar o expresie a mândriei nationale Britanice, nuantata poate de nostalgie („Ce gloriosi am fost si uite ce patetici am ajuns. Hai sa votam „Leave” in Brexit sa ne recapatam glorioasa, splendida izolare de javrele continentale.”)
    Retragerea Englezilor –invinsi la Dunkirk– n-a fost eroic ajutata de Royal Navy, ci a fost permisa de Germania pt ca Hitler inca nutrea speranta ca Englezii ii vor fi recunoscatori si se vor alia cu el in lupta lui declarata contra bolsevismului, ca doar, de, nu erau in fond si ei Aryeni?….Dar ce conteaza? Cei care au murit si cei care au supravietuit au fost eroici intr-adevar intr-un macel care nu trebuia sa fie.

    Drakest Hour insa il consider repulsiv in glorificarea unuia din cei mai mari criminali de razboi ai secolului XX. In ciuda unui CV plin de esecuri militare (Dunkirk, Grecia, Singapore, raidul in Dieppe, etc), in ciuda alcoholismului cronic si a coruptiei care l-a indatorat la camatari de vaza (cu interese direct in a impinge Marea Britanie sa declare razboi Germaniei) de cate ori intra in faliment pt ca era adict al casinourilor, ajunge nu numai PM ci leaderul European al „razboiului bun.” El e singurul care scrie dupa razboi „istoria” lui In 6 volume! (nici Stalin, nici Roosevelt n-au scris) si cu cinism spune: „istoria ma va trata bine pt ca o scriu eu!” Evident n-a scris nici despre aportul lui la minciuna despre masacrul din Katyn:

    https://townhall.com/columnists/patbuchanan/2010/04/13/katyn-and-the-good-war-n881157

    Cât despre faimoasele discursuri la radio („Vom lupta pe plaji..), intr-un târziu a iesit la iveala ca era prea beat sa enunte inteligibil si sa le inregistreze si le-a delegat unui actor care ii imita vocea:

    https://www.theguardian.com/media/2000/oct/29/uknews.theobserver

    O solida istorie bazata pe documente a scris-o David Irving („Churchill’s War”). Cand Amazon nu vrea sa vanda ceva ridica pretul astronomic: pentru asta cere de la $79 pt carti uzate la $219 pt una noua!

    https://www.amazon.com/Churchills-War-David-Irving/dp/0380763141

    Daca insa vrei propaganda, ti-o ofera intre $2 si $20:

    https://www.amazon.com/s/ref=nb_sb_noss_1?url=search-alias%3Dstripbooks&field-keywords=churchill

    „Reputatia” lui Churchill e aparata cu evlavie de Aliati si mai ales de organizatii private cum ar fi Winston Churchill Center al carui presedinte, Laurence Geller, a fost innobilat de Printul Charles. Sprijinul semnificativ dat de Churchill cauzei zionismului l-a onorat sa fie caracterizat de Bill Kristol si Charles Krauthammer ca Omul Secolului, a chiar un „parinte fundator” al Israelului si sa fie comparat laudativ cu Benjamin Netnayahu. In Israel, Churchill are aproape un cult.

    Simon Wiesenthal Center a realizat propriul lor documentar in 2011– Winston Churchill: Walking with Destiny, cel mai recent din seria de filme produse de fundatorul Centrului, Rabbinul Marvin Hier si narat de Michael Douglas, Morgan Freeman and Richard Dreyfus. Tema centrala este sprijinul dat de Churchill evreilor in anii aparitiei Socialismului National.

    Toate astea nu inseamna ca Gary Oldman nu merita poate un Oscar pentru rolul principal. E un actor excelent si ar fi probabil un premiu deplin meritat.

    Inchei pe o nota musicala: Gilad

    https://www.youtube.com/watch?v=AIw99pRbrLg

    si nu voi mai scrie comentarii aici o vreme pt ca am depasit cu mult spatiul rezonabil pt o persoana, fie ea si ‘adevarata conservativa.’

  12. @ Adrian

    Probabil esti unul dintre cei (putini) fericiti pentru care ziua nu are 24 de ore. Ci 48, 70, 150…cine sti cat. Noi ceilalti, astia cu doar 24, indiferent de ce facem sau nu facem in restul timpului, nu prea avem timp sa vedem orice film iesit din „fabrica”. Asa ca mai citim o cronica,mai vedem un trailer, mai aflam o parere si in functie de astea, hotaram daca merita ori ba sa pierdem cateva ore pentru a viziona un film.
    In ceea ce ma priveste, m-am informat din 2-3 surse in care am incredere si am ajuns la concluzia ca The Shape of Water este un plagiat condimentat cu obligatoriile elemente de political correctness necesare pt a umfla cat mai multe oscaruri. Asa ca pt ce saracie mi-as pierde vremea cu asa ceva?
    De fapt niciun film din lista celor nominalizate nu ma tenteaza. Doar un documentar mi-a facut cu ochiul, Abacus. Din pacate, o mare dezamagire.

  13. @Mitenka:

    Deci niciun film nu mai merita, ca toate sunt pline de political correctness :))

    Mai bine citim 2-3 surse de încredere care să ne confirme supozițiile.

    Conform acestui tip de judecată, de ce să mă mai obosesc să respir că oricum mor?, am citit eu pe vreo 2-3 site-uri cu sfaturi medicale :)

    Super!

  14. @ Adrian

    Uau…unde dai si cum crapa :)

    Nu, nu toate filmele sunt pline de political correctness, doar cele care aspira la premii. Sunt convins ca iti e cunoscuta povestea cu Gervais recomandadu-i lui Winslet in ce( gen de) film trebuie sa joace daca vrea sa ia in sfarsit un Oscar. Daca nu, musai uita-te la Extras.

    Si acum sa o luam logic, ca nu inteleg exact ce nu ai inteles.

    Apar zilnic filme de peste tot din lumea asta? Apar. Ai timp sa te uiti la toate? Nu ai(daca ziua ,cum spuneam, are si pt tine 24 de ore). Trebuie atunci sa faci o selectie ? Trebuie. Si cum o faci? Nu citind ceva despre ele si incercand sa iti faci o opinie. Ce saracie, pardon my french, are asta cu respiratul??

    Ok, poti sa ai si alte metode de selectie. De ex faptul ca ii nominalizat la Oscar poate pt tine compenseaza faptul ca este un plagiat politic corect. Pt mine, nu.
    Uite de ex, un gen de selectie personal care m-a facut sa iau teapa. Aveam o axioma acum cativa ani: Christian Bale nu joaca in filme proaste. Never ever. Sunt ori bune, ori excelente. Asa ca atunci cand a aparut Out of The Furnace, m-am inghesuit repede sa-l vad. Si a fost o tampenie. De atunci suflu si…-n filmele cu C Bale :)

  15. @mitenka:

    Out of the Furnace? Bun film si subevaluat :) Se pare ca nu ne potrivim deloc :)

    Evident, nu pledez pentru Premiile Oscar per se, chiar am scris de multe ori ca nu sunt masura valorii, dar pledez pentru povești. Iar dacă te uiți la povești având în minte presupoziții politice vei găsi ceea ce cauți. Întotdeauna.

    Vrei să-ți spun părerea mea? Scufița roșie e basm marxist. Pot să găsesc cel puțin zece justificări. Hansel și Gretel sunt despre egalitatea dintre sexe. Nu vrei să știi interpretarea mea despre momentele în care Hansel îi dă vrăjitoarei chioare degetul printre gratii :)

  16. @Adrian

    Eu ma legam doar de faptul ca trageai pe cineva de urechi cum poate sa evalueze un film fara sa-l fi vazut. Si musai sa repet ca neavand timp sa vizionam toate filmele, trebuie sa facem si asa ceva.
    Sa lasam politicul( corect sau nu) atunci deoparte. Este sau nu un plagiat? Pe mine cele 2 articole din Republica despre acest film, m-au convins ca este.

    Harsh Times imi pare mie un film bun extrem de subevaluat al lui Bale. Out of the Furnace, raman la parerea ca a fost subtire rau. Chiar si cu alti 2 dintre actorii mei preferati in distributie (Affleck jr si Harrelson).

    Apropos…oare sunt singurul care inca de la Good Will Hunting am pus „baiatul asta (Casey) ii muuuult mai talentat ca frac-so”? :)

  17. @Mitrenka

    A, daca vorbim despre selectie, evident ca trebuie sa ai niste criterii. Eu as vedea insa filmele nominalizate la Oscar, macar din curiozitate. Sau macar sa pot presta o critica intemeiata :)

    Altfel, cum sa evaluezi un film fara sa-l fi vazut? :) Filmul se adreseaza in cea mai mare parte vazului. Nu exista deocamdata conceptul de „audiomovie” asa cum e cel de „audiobook”. De ce n-am evalua si un tablou fara sa-l fi vazut?

    Imi aminteste de un episod din liceu, cand am innebunit o doamna profesoara de romana cu critici la adresa „Ultimei noapte de dragoste,…”, spunandu-i la sfarsitul orei ca nu citisem cartea, dar ca vazusem filmul. Am fost foarte aproape de corigenta :)

    De asemenea, cred ca una e vesnicul exercitiu de dialectica al lui Spielberg (The Post) si alta e o poveste (The Shape of Water). Acesteia i-as da macar o „prezumtie de nevinovatie”, altfel ajungem la exemplele de mai sus, cu Scufita rosie si Hansel si Gretel.

    Harsh Times mi-a placut si mie.

    Cat despre fratii Affleck, nu mi-as aroga prea multe merite profetice. Nu mi se pare foarte greu sa fii un actor mai bun ca Ben :) Personal, nu ma dau foarte in vant dupa Casey, dar in Manchester by the Sea a facut un rol foarte bun.

  18. @Adrian

    ” Nu mi se pare foarte greu sa fii un actor mai bun ca Ben :)”

    Pe cuvant ca am vrut sa-mi termin postul cu fraza asta, dar m-am luat cu altele si am scurtat postul :)

    Cu riscul sa crezi ca o dau in hipstereala si o fac pe Gica Contra, dar pe mine tocmai in Manchester by the Sea nu m-a dat pe spate. Mi s-a parut un rol facil si facut special pt el.

    Mi-a placut de ex mult mai mult in Gone Baby Gone. Un film, cum altfel, mult mai bun decat mult mai celebrul Gone Girl-ul lui frac-so :)

  19. Trebuie sa-mi fac mea culpa. Gone Baby Gone este scris si regizat tocmai de Ben. Deci fraza „Un film, cum altfel, mult mai bun decat mult mai celebrul Gone Girl-ul lui frac-so ” isi cam pierde total logica :)
    Bine, calitatile de scenarist si regizor ale lui Ben, nu cred ca le-a contestat nimeni…

  20. @Adrian: Daca tii sa vezi filme nominate pentru/castigatoare de Oscar, sa nu-ti scape documentarul Last Man In Aleppo pentru care ISIS/AlQaeda vor fi premiate mai mult ca probabil.
    Dupa parerea mea (aia conservatoare) sa vezi filme PENTRU CA au fost atentionate de Oscar e perfect comparabil cu a citi carti pentru ca sunt recomandate de Oprah Book Club.

  21. @ariadnatheo:

    Am vazut cam jumatate din Last man in Aleppo. Pana acum, mi se pare un documentar dur si interesant.
    Nu, eu zic sa vezi filme din curiozitate si ghes artistic. Si da, nominalizarile la Oscar sunt si ele un criteriu. Dar conservatorii sunt ceva mai incruntati de obicei :) Multi nu le vad ca sa se declare scarbiti dupa aceea. Dupa care „aceea”? :)

    A critica un film dupa ce doar i-ai citit scenariul e ca si cum ai incerca sa iei prajitura din frigider fara sa deschizi frigiderul :D

  22. Soldatul Matrosov a existat şi a blocat cu pieptul mitraliera respectivă. Ultimele lui cuvinte au fost: „Pizda mă-sii de gheţuş!”.

  23. Scuze pt întîrzierea cu care vă răspund. Am văzut ”Omul-amfibie”, filmul din 1962. Chiar l-am revăzut în urmă cu cîțiva ani (de pe net). Povestea din ”SoW”, așa cum am aflat-o din prezentările filmului mi-a părut f.asemănătoare. Recunosc că în momentul în care am scris comentul nu văzusem ”SoW”, dar între timp s-au pronunțat persoane competente pe acest subiect..