După mine, arta unui regizor sau a unui scriitor presupune în primul rând să știe a povesti cu discreție. De fapt, asta mă ține departe în general de filmele românești: mai întotdeauna există acolo ceva care țipă, fie „tu știi ce regizor bun sunt eu?” ori „ia uite ce unghi de filmare am găsit!”, de parcă menirea părintelui ar fi să-și pună în umbră copiii.
Historia Minimas, film argentinian din 2002, este extraordinar în primul rând pentru că „și-a găsit” perfect tonul, acela cu care povestești la o cafea despre vecinii tăi. Continue reading
