În această epocă, în care părem să vedem doar ce separă sexele și să ne concentrăm asupra paielor din ochii celorlalți, trebuie să vedeți acest film. E despre oameni. Nu există un film nominalizat care să vorbească mai bine despre noi și merită cu prisosință premiul cel mare.
Când îl urmăream, mi-a venit de multe ori să strig #Metoo, căci m-am recunoscut în multe din cele ale personajului interpretat de Daniel Day-Lewis (chiar și în ceea ce privește talentul într-ale croitoriei :) ). Aici sunt toate țâfnele noastre masculine, înfoierea de cocoși, siguranța noastră că suntem buricul pământului, că toate zgomotele sunt produse numai să ne enerveze pe noi. Aici e și discreția feminină, reziliența, încăpățânarea, tăria.
Un croitor celebru, Reynolds Woodcock, dedicat până la obsesie muncii sale, cunoaște într-o zi o tânără chelneriță. Se îndrăgostește de ea și o aduce în conacul unde munceau în tăcere, pradă poruncilor și toanelor sale, zeci de cusătorese. Relația lor evoluează într-o înfruntare ca dintre o picătură de apă și-un perete de piatră. În casa aceea, totul gravitează în jurul soarelui masculin; ea este ca luna, misterioasă, cu o față ascunsă vederii. Personajul-cheie e însă sora lui Reynolds, interpretată de Lesley Manville. Apropo, dacă englezoaica nu ia Premiul Oscar pentru rol secundar feminin, nu există dreptate pe lume!
Phantom Thread e lucrat exact ca o rochie fină, cu mesaje secrete ascunse în tiv și cusături mascate. Fiecare vede alte nuanțe, în funcție de cum cade lumina. O prietenă îmi spunea că a decelat un joc erotic între soție și cumnată. Eu nu l-am văzut, dar eu sunt bărbat, deci aproape orb :) . Altcineva spunea că amândoi, soțul și soția, știau de la bun început tactica celuilalt, dar că era un fel de joc asumat între ei (nu vreau să dau spoilere, e prea frumos filmul să vă stric vizionarea).
Daniel Day-Lewis nu e o surpriză, ar fi un actor mare și dacă doar s-ar spăla pe dinți. Dacă acesta e ultimul lui rol, după cum a anunțat, atunci e mare păcat. Cum a văzut-o însă Anderson pe luxemburgheza Vicky Krieps, perfectă în rolul soției? Faptul că Vicky nu a fost nominalizată pentru rol principal feminin e o mare nedreptate, în timp ce, de la un timp, Meryl Streep primește aceste cadouri doar pentru că e Meryl Streep.
Lui Paul Thomas Anderson ideea filmului i-a venit când era bolnav la pat, soția lui îl îngrijea, iar ea i-a aruncat o privire tandră și plină de iubire cum n-o mai făcuse de mult. S-a muncit cu minuție pentru aducerea și traducerea acestui sentiment pe marele ecran. Spre a dobândi relația de pe ecran, cu șase luni înainte de începerea filmărilor, Manville și Day-Lewis s-au împrietenit. În schimb, Vicky Krieps l-a cunoscut pe Day-Lewis în chiar ziua începerii filmărilor, când a aflat că trebuie să folosească numele personajului când i se adresează.
E o peliculă delicată, profundă și complexă. În felul ei, un thriller, căci te ține cu sufletul la gură. Are și ceva comic – așa cum fiecare căsnicie are -, dar în primul rând e un film de dragoste cum nu s-a mai făcut de mulți ani. Vorbește despre acea tandrețe aspră a femeii care iubește, ce nu poate fi stăvilită și pe care niciun film până acum n-a explorat-o așa de bine.
Phantom Thread e nominalizat la șase categorii: filmul anului, rol masculin principal (Daniel Day-Lewis), rol feminin secundar (Lesley Manville), regie (Paul Thomas Anderson), coloană sonoră și costume.
Cel mai frumos film de la premiile de anul asta.
Pai e vorba de pee tee care e proper nu ca alti mascarici rasuflati de la minciuna numita hollywood . Plus day lewis care e unic . Pe asta tre sa-l vad si eu .
@the_kop
Dupa aceea, vei fi mai atent la mese, crede-ma :)
There is no justice on earth. You will see. :D
am vazut filmul la indemnul tau, Adrian ;)…as spune ca e brici! ca nu am prea vazut adjectivul asta pe aici….dar o droaie de premii le vor lua filme despre minoritati sexuale , treburi rasiale, etcasta e parerea mea, la Oscar e ca la Eurovision…putine si rare tangente cu Filmul.