in Filme, Oscaricale

Vice, Trabantul cu motor de Formula 1

Vreți un documentar interesant despre ascensiunea la putere în SUA, încă din anii ’70, a neoconservatorilor? Urmăriți seria The Power of Nightmares: The Rise of the Politics of Fear, realizată de BBC în 2004. Vreți să vedeți un film artistic bun despre un personaj politic contemporan? Uitați-vă la stilul în care Paolo Sorrentino l-a înfățișat pe cel care a fost de șapte ori premierul Italiei, Giulio Andreotti, în filmul Il Divo.

Vreți să le vedeți pe amândouă într-un singur film bun? Nu se poate. Dar dacă totuși țineți să vedeți un film mediocru și plicticos despre politica recentă, uitați-vă la Vice.

Avem aici doi câștigători de Premii Oscar și trei nominalizați la aceleași distincții, toți foarte buni actori, care se pierd în noianul de banalități cinematografice. E ca și cum l-ai angaja pe Cartier-Bresson fotograf la nuntă și pe Paganini să-ți zică la scripcă.

Vice e ca un Trabant cu dotări de Formula 1. Mă refer în primul rând la Christian Bale, poate cel mai bun actor al generației sale. Când te gândești la toate evoluțiile lui extraordinare – din filme ca American Psycho, The Machinist, Harsh Times, Rescue Dawn, Out of the Furnace -, niciunul răsplătit cu un Oscar pentru rol principal, mi s-ar părea aproape o insultă să „împuște” unul pentru compoziția asta. Bineînțeles, el face tot ce se poate cu un astfel de rol, la fel Sam Rockwell și Amy Adams cu ale lor, și e incredibil: Bale strălucește și când curăță cartofi, așa de mare actor este.

Așa cum s-a întâmplat în The Machinist și în Rescue Dawn, Christian și-a modificat drastic greutatea corporală. (De data asta, în plus: s-a îngrășat cu multe kilograme). Dar ce diferență între acele pelicule pline de sevă și de forță, incursiuni psihologice care te fac să-ți rozi unghiile de emoție, și această baltă de mesaje politice!

Vice urmărește ascensiunea la putere a neoconservatorilor în SUA, începând din anii ’70. Manevre politice, oameni de paie, indivizi lipsiți de scrupule când e vorba să ia puterea, dar și de cojones când e vorba să reacționeze (m-am plictisit și numai scriind despre ce e acest film). Pe scurt, oameni în costume uneltind continuu, iar mesajul, tot pe scurt, este: „Neoconservatorii sunt răi”. De acord, dar spune-ne chestia asta printr-un film bun!

Scenaristul și regizorul McKay a făcut apel la toate trucurile din manual să dramatizeze: a pus inclusiv un fals generic de final la mijlocul filmului. Inutil. E ca și cum ai încerca să faci un pește mort să danseze.

Culmea e că îmi place Adam McKay! A scris și a regizat comedii bune (precum Anchorman și The Other Guys). Când însă vrea să facă filme cu pretenții, ies eșecuri sforăitoare, cum a fost și ultraplicticosul The Big Short.

Vice e mai rău decât un film slab: este unul inutil. Îl veți uita în trei sferturi de oră după ce-l veți fi văzut, de aceea vă sfătuiesc să nici n-o faceți (decât, eventual, dacă aveți chef să mă contraziceți, ceea ce chiar vă rog). Și nu e singurul film dintre cele nominalizate anul acesta la Premiile Oscar care cade în irelevanță din cauza agendei.

Voi ati vazut filmul? Ce credeti despre el?

Tu ce zici?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Am vazut Vice in cele mai minunate conditii de vizionare posibile: la un matineu intr-o sala in care erau numai doua alte persoane in afara de cei doi prieteni („ex-pats” Americani) cu care m-am dus. Practic o vizionare privata. Asta ne-a permis sa vorbim si sa râdem tare ca niste huligani adolescenti. (Imi pare rau de cei doi spectatori nevinovati — care in mod sigur nu stiau engleza– si care probabil si-au spus, „Tipic! Americani needucati si lipsiti de bun simt!”)
    Am hotarât sa numaram mincinile pe doua categorii : (a) sfruntate si (b) insinuante, dar pe la mijlocul filmului ne-am dat batuti pentru ca se succedau prea repede si am pierdut sirul.
    Bale a facut tot ce putea dar trebuie sa fie greu sa joci cand scenariu te izbeste in capul pieptului ca o doza masiva de ipecac. Sam Rockwell a fost mult mai norocos: caricatura lui Bush Fiul e extrem de verosimila vis-a-vis de persoana reala si ticurile faciale si glumitele atat de bine prinse incat mai ca m-a cuprins nostalgia dupa „omul cu care ai vrea sa bei o bere”…
    Teza e simpla, luata din manualul „Tot Ce Ai Vrut Intodeauna Sa Stii despre Republicani Dar Ti-era Frica Sa Intrebi,” publicata de Institutul de False Dicotomii si editata de grupul „Noi, Democratii Suntem Cu Totul Altfel. Noi Votam cu Ea!”
    Dintre republicani, e clar ca cei mai rai sunt cei numiti „neo-cons.”  Filmul te dezbara de ideea (daca cumva ti-a incoltit vreodata in minte) ca ortografia corecta nu e „neo-con” ci „neo-cohn,” caci iti arata clar ca toata dandanaua intra- si post-9/11 a fost responsibilitatea insetatului de putere Chenney, ajutat de alde Rumsfeld, si doar in fundalul indepartat de timizi si pliabili aghiotanti ca Wolfowitz et al.
    Vezi insa ca Chenney are si el partile lui dragute: e un sot si un tata exemplar, capabil de mare tandrete, basca toleranta cat cuprinde (vezi fiica lesbiana).
    Sunetul e la decibeli care pot leziona timpane mai fragede, si te face sa ragusesti daca vrei sa comentezi peste el.
    In general a fost o placere.

    Zici ca Vice e un film „inutil”? Poate ai fi in stare sa zici asta si despre minunatele filme sovietice din copilaria mea cu soldatul Matrosov sau pioniera Marusia??!!!

  2. Un articol care ma unge pe suflet, chiar daca nu am vazut si nu voi vedea filmul( pana la urma, asta si imi recomanzi,nu?:) )
    Pentru ca da, Bale este cel mai bun actor al generatie sale.
    Si pentru ca da, Hollywoodul s-a transformat intr-un imens aparat propagandistic.
    Si mai ales pentru ca 1+2= Bale a cazut in aceasta capcana. Dar daca asta trebuie sa faca pentru mult ravnitul Oscar…csf, ncsf :))
    Hmm…senzatie de deja vu…parca am mai avut noi discutia asta, nu? :) La articolul cu nominalizarile la Oscar.

    Doar cu ceva nu raliez. Mie mi-a placut The Big Short, unde, evident, Bale a fost, si acolo, senzational.

  3. Nu aveai cum sa le vezi pentru ca rulau inainte sa te fi nascut. In frageda mea copilarie veneau numai filme sovietice in Romania. Propaganda intensa in sistemul scolar si cutura n-a prins la Romani nu pentru ca ear deantata si absurda ci oentru ca era alogena: becul n-a fost inventat de Edison si ar trebui numit „lampa lui Ladâghin” dupa adevaratul inventator rus; genetica era o inventie capitalista a mincinosului Mendel intrucat geniul sovietic Lâsenko a demonstrat cu altoiuri ca ereditatea e o baliverna. Limba Romåna era o limba slava cu imprumuturi Latine (nu glumesc). Propaganda care insa flateaza orgoliul national are intotdeuna mare succes: noi suntem cei mai destepti, cei mai buni, mai nobili; suntem „natiunea esentiala.” Imi amintesc cand Hillary Clinton a spus intr-un discurs la Uniunea Europeana ca America a inventat democratia. Ah, sigur ca exista si câte un nemernic pe ici pe colo dar in virtutea nestirbitei libertati a cuvantului uite ce tare il criticam oricine ar fi el…

  4. @Mitenka: „Hollywoodul s-a transformat intr-un imens aparat propagandistic”
    Asta presupune ca a fost vreodata altfel. Ce era „Mr. Smith Goes to Washington” cu Jimmy Stewart? Sau „Meet John Doe” cu Gary Cooper”?