in Filme, Oscaricale

The Post. Ora de dirigenție.

Spielberg e un mare meseriaș: ia materialul clientului și face întotdeauna din el ce trebuie. În termeni de eficiență, e imbatabil. Even-Steven. Dacă e peliculă despre incendii, va fi elegantă și precisă ca o schemă de evacuare. De e fantasy sau film de aventuri, vei fi distrat corespunzător. 

Când însă devii subiect de film documentar în timpul vieții înseamnă că te-ai transformat deja în statuie, iar statuile rareori mai prezintă surprize.

Acum doi ani, scriam despre Bridge of Spies (tot cu Tom Hanks) următoarele: „Filmul e atât de bine făcut, încât, la două luni după ce-l vei fi văzut, nu vei mai ține minte aproape nimic din el, cu excepția ideii de bază, pe care de fapt voia s-o și transmită: americanii pot fi uneori cinici și răi, dar chiar și atunci sunt mult mai buni decât rușii”. Ca să vezi!, cam aceeași idee o transmite și The Post.

Pe scurt, jurnaliștii de la The Washington Post intră în posesia unor documente secrete care arată că guvernul S.U.A. a lungit aiurea războiul din Vietnam, sacrificând inutil foarte multe vieți, doar pentru a diminua pierderea de reputație a Americii. Tensiune și mister: vor publica sau nu?  Evident, publică. E genul de film din care Tolo ar cita încântat, cu ziariști eroici care se pun în serviciul cetățeanului și înfruntă cu orice risc Puterea, cu patroni de presă care își înfrâng sentimentele personale, alegând Calea Dreptății.

E rețeta dialectică a lui Papa Hegel, reinterpretată veșnic de Spielberg: teză, antiteză și sinteză, dusă aici până la pareză. În rolurile principale, Meryl Streep (care n-a mai jucat până acum în filmele lui Spielberg) și Tom Hanks, un fel de cuplu regal al Sistemului de Celuloid.

Nu-i loc pentru subtilitate: directivele morale sunt livrate direct de către personaje, ca recomandatele cu confirmare de primire, să nu fie dubii că mesajele ajung. Ca spectator, înoți printr-un bazin plin cu melasă.

Even-Steven nu trebuia să ne facă de atâtea ori cu ochiul ca să înțelegem: presa e importantă și-i musai să țină piept oricărui om ori sistem ce încearcă să dobândească prea multă putere în democrație. OK. Simțim asta aproape în fiecare zi. Ideea e totuși să faci un film bun despre asta, nu o ciorbiță tezistă.

Thrillerele politice din anii ’70 sunt cu trei clase peste The Post, care se vrea un fel de prequel al lui All the President’s Men (scena finală în care paznicul de noapte raportează un jaf la Watergate e foarte asemănătoare cu cea de la începutul lui All the … ). Cu toate acestea, între cele două filme e o mare diferență în favoarea peliculei lui Pakula, din toate punctele de vedere.

The Post vrea să fie un film serios despre teme grave, de ieri și de azi; reușește să fie doar o oră de dirigenție, lungă și plictisitoare, fără pauză, care s-a prelungit și peste ora de sport.

The Post e nominalizat la două categorii pentru Premiile Oscar: filmul anului și cel mai bun rol principal feminin (Meryl Streep).

Spune-ți părerea!

  1. Mișto,un film făcut la Hollywood despre “patriotismul” presei americane în timpul războiului din Vietnam și cu M.S. in rolul principal:există mai mult adevăr in filmele românești din anii 50 cu ilegaliști.

  2. @ Adrian

    Profit de cultura ta in domeniu si de bunavointa cu care ne raspunzi de fiecare data…

    Am un lapsus care ma termina psihic. doua chestii ma scot de obicei rau de tot din zona de comfort: mahmureala si lapsusurile :)

    Am in minte o scena dintr-un film.Si nu pot nicicum sa-mi amintesc despre ce film ii vorba. Dar numai si numai acea scena mi-o amintesc, nimic altceva. De incep sa ma gandesc daca ii un lapsus sau am visat eu ceva intr-o noapte.

    Asadar. Personajul principal intra intr-o camera de hotel unde era cazat Elvis. Un Elvis gras si total incoerent. Care desi mai canta doar pt domnisoare de varsta a doua in casinouri, inca se credea rege. Si cam atat :)

    Any idea?

  3. @Mitenka:

    Cred că e de aici. Nu-mi amintesc însă decât scena de început, cu Elvis trăgând cu pistolul într-un televizor, înainte să urce pe scenă în Las Vegas. Și că melodia de început e Mystery Train, care-mi place foarte mult.

  4. @Adrian

    Multumesc de efort oricum.
    Intre timp am rezolvat. Cand imi ajunge un lapsus la punctul culminant, aproape ca se compara cu un atac de panica :) chiar nu mai pot sa fac nimic de nervi :)
    Asa ca am lasat orice munca deoparte vreo cateva ore azi…si dai cu google, imdb si youtube sa gasesc toate filmele in care apare Elvis ca personaj. Evident misiune imposibila. Asa ca am schimbat strategia si am incercat sa-mi amintesc toate filmele pe care le-am vazut in ultimii ani :) Greu si asta si tot fara rezultat.
    Pana am avut “revelatia” ca eu ma uit si la seriale…de acolo a fost usor, ca-s mai putine tiluri totusi( imi trebuia sa-mi amintesc doar serialul, nu episodul exact).
    Deci si prin urmare, dintr-un episod din Vinyl…

    Puternica scena, nu degeaba mi-a ramas agatata de neuroni :)

    https://www.youtube.com/watch?v=j8zppAOA8Jo

    Merci oricum inca o data…

  5. @Adrian

    Nici pe mine nu m-a dat deloc pe spate Vinyl. Dar pt decoruri, muzica si personajul principal (bine construit si bine jucat) am rabdat tot sezonul. De m-am procopsit cu lapsusul asta…

    BR2049 ii pe lista de asteptare, doar ca trebuie sa revad primul inainte, ca eram cam copil cand l-am vazut. Si cam greu sa gasesc atat timp