„A străpuns bariera oboselii şi acum a intrat într-un univers calm, plat, în care nimic nu mai are mare importanţă. De obicei, ultimul sfert de oră al unui meci de baschet îi aducea o asemenea stare; nu mai alergai, aşa cum credea publicul, de dragul scorului, ci pentru plăcerea ta, într-o stare de indolenţă. Nu mai erai decât tu şi, uneori, mingea, şi apoi gaura coşului, gaura înaltă, perfectă, cu frumoasa ei fustă din plasă. Erai tu, numai tu şi inelul acela franjurat, şi uneori se lăsa în jos până la buzele tale şi alteori rămânea departe, dur, şi distant, şi micşorat. Era o prostie din partea publicului să aplaude sau să huiduie ceea ce tu ai simţit deja în degete sau chiar în braţe când te-ai opintit să arunci mingea, ceea ce ai simţit până şi în ochi: când era înfierbântat de joc putea desluşi până şi firele separate, împletite în corzile plasei. Totuşi, la începutul serii, când veneai pe teren pentru încălzire şi îi vedeai pe toţi coate-goale din oraş înghesuindu-se şi îmbrâncindu-se în gradene şi pe majorete făcând bancuri cu cei mai şmecheraşi profesori, publicul ţi se părea a fi ceea ce trebuie să fie, îl simţeai înlăuntrul tău, în ficat, în plămâni, în stomac. Era un puşti grăsun care venea la toate meciurile şi care făcea realmente ca stomacul lui Rabbit să tremure. Îi striga: «Hei, aruncătorule, trage! Trage, trage!». Rabbit şi-l aminteşte acum cu duioşie; pentru băiatul acela fusese un soi de erou”.
Din romanul “Fugi, Rabbit” (1960), apărut la Editura Humanitas în 2008.
o carte excelenta, ca de altfel toate 3 din ciclul Rabbit.
Faina descriere.
Eu am avut vineri o zi fructuasa. Voiam o carte de Simone de Beauvoir. Asa ca nu numai ca am gasit cartea dar mi-am cumparat si altele 2. Procesul lui Socrates si Despre Cruijf si conducere. De abia astept sa le citesc. Cu cea scrisa de Beauvoir am fost foarte inspirata. Sa o vreau si sa o si gasesc in aceeasi zi nu se intampla prea des.
de ce oare in ultimul timp metaforele mi se par o subliniere patetica a unui real grosolan? “gaura cosului, cu frumoasa lui fusta de plase”…
se vrea schita unei surprize, dar nu stiu ce sa zic, era mai simplu sa-l numeasca “cos de baschet”.
nu ma exclud din propria-mi critica (subscriu motto-ului tau)…
stiu ca arta inseamna marirea numarului conexiunilor dintre lucruri, dar parca ne-am impotmolit in descrieri pe tiparul “amerindian”: picior de urs pentru greu si apasat, aripadefluture pentru femei subtiri si gingase, ochi de bou pentru imbecili etc.
wc-ul… cu frumosul lui gatlej- prin care susura apa pura a curatarii. :)
retorica… sa-mi fie scuzata obraznicia!
EO
E jumatate de secol de la “ultimul timp”, sa-mi fie scuzata corectura fina ca fundul de bebelus.
salut
da ,frumos
eu nu m-am referit la ultimul timp in contextul aparitiei cartii (sunt numai 40 :) ), ci la ultimul timp in care EU vad metafora asa…
scuzata sa-mi fie precizarea ramolita :)
40 de la ecranizare… tot mai bune un film. m-am scos! :))
*bun e
pfff
Aaaa, atunci probabil e vorba de descoperirea de catre EU a unei noi formule de relevare a frumosului prin figura de stil.
Sau de revalorizarea unei figuri de stil aparent haraite, cum ar fi repetitia. De pilda: “Era o zi frumoasa, frumoasa, frumoasa …”.
O invitatie la lectura, o recomandate pentru care multumesc. Dar parca tot mi-e dor de comentarii despre realitatea sportiva, despre automobilism sau de polemici cu domnul Be Em dublu Ve…
uvals
Vin si alea.
In ce ma priveste, Be Au dublu Ve …
cfr 1-0
Dar ce apa nu-i buna?
:)
S-a term 1-1 la Timişoara, dar prevăd că Fulgerul Bragadiru va câştiga 3-0 la masa verde pt că Iancu va contesta dreptul de joc al tricoului lui Stăncioiu.
salut
ce surprize in fotbal