in Gazeta Sporturilor

Finala se joacă sâmbătă

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email
Doar două echipe au arătat până acum forța necesară pentru a lua titlul european: Germania și Italia.

An Italian and German fan at Euro 2010: who will have the last laugh?Croații au scăpărat precum chibriturile umede. Anglia? Demisionarilor din UE le-ar fi prins bine un antrenor. Belgienii sunt o încântare pentru ochi, însă Miss Popularitate are puține șanse să fie frumoasa Europei. Polonezii? Ca stil, sunt niște nemți mai mici, fără însă a avea victoria în ADN. Francezii au doi jucători care pot decide un meci: Payet și Griezmann, dar atât. Numai două echipe au arătat până acum forța necesară pentru a lua un titlu european. Din păcate, ele se vor întâlni în sferturile de finală. 

Germania. Îl priveam pe Draxler la golul al doilea împotriva slovacilor, un compas uman măsurând un unghi astral ce părea deschis special pentru el. Era calm, singur, un învingător. Tot meciul s-a distrat cu fundașii slovaci.

Artiștii nemților, când i-au avut – de pildă, Pierre Littbarski -, erau eleganți, rafinați, lipsiți însă de măreția pe care ți-o dă eșecul. Julian Draxler, de pildă, împărtășește cu Littbarski prenumele cu alură franceză, urmat de numele teutonic, ca o bonetă așezată șic peste breton, dar cu bordură de metal.

Nu cu mult timp înainte, la niște kilometri distanță, Shaqiri pierduse pământul de sub tălpi pentru a se azvârli ca un cosmonaut în eterul lipsit de gravitație. Pentru un om normal nu există o asemenea soluție; alfabetul ideilor umane exclude să tragi din foarfecă de la 16 metri. E ca și cum ai arunca în timpul unui meci de baschet, mingea de la centrul terenului, cu spatele și cu o singură mână, spre coș. Ce diferență între nebunia lui Shaqiri și geometria ghidușă a lui Draxler!

Germania este ghidul „Zece pași simpli de urmat pentru a deveni campion”. Singur, cu prietenii, cu vecinii de pe scară, cu oricine. Totul pare ușor la ei: aici e magia. Urmăriți-i, de pildă, pe faza de repliere, după ce pierd mingea: ei știu că e a lor și că pierderea este ceva temporar.

Asta până ce întâlnesc Italia, care le pune zahăr în benzină, cum s-a întâmplat la absolut toate întâlnirile celor două selecționate de la turneele finale. Macaronarii îți lasă mingea: au cu-adevărat treabă cu ea o dată sau de două ori în timpului unei partide. Sau, mai bine zis, până acum așa se întâmpla. Antonio Conte a făcut din apărare un atac mascat. Este ca o fel de aikido pe terenul de fotbal: Italia transformă arma ta într-un pistol cu capse și te face să-l înghiți.

Pe Ibrahimovici, singurul om periculos al suedezilor, l-au înfășat fundașii lui Juve. Cu belgienii, echipa s-a întins leneș ca o mâță și a dat o dată cu gheara. Pe spanioli i-a așteptat sus, feliindu-le pasele înainte de centrul terenului. A fost un fotbal viu și inteligent care, deși spaniolii au dominat deseori și au avut ocazii de gol, avea forța demonstrațiilor din problemele de geometrie: știai că totul curge către un adevăr inevitabil.

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

13 Comments

  1. AG @ parca a fost ieri . Bernabeu , descatusarea nebuna a lui tardelli , sandro pertini exultind la oficiala , don enzo pe banca , nemtii storsi dupa nebunia cu battiston si schumacher . Tin minte si arbitrul , coelho , nu cel cu citate de pe facebook . Poti sa crezi ca a fost acum 34 de ani ?

  2. a fost totuş match-ul acela din 1996, cu pinaltiul ratat de zola. nu i-au bătut nemții nici atunci, e drept, dar a fost un egal cât o-nfrânjere pentru squadra lui….cesare maldini? zoff? sau altul?

  3. Semifinala la ce ? La europene vor fi mereu germania, italia , spania , franta plus olanda, portugalia si niste belgii sau croatii iar la mondiale tot alea plus argentina si brazilia cu un chile sau uruguay ca desert . Semifinala doar intr-o cupa a lor , ei , norn iron , sheepshagers si smelly socks(jocks) .

  4. La inceputul turneului se anunta ca asta e cea mai slaba “squadra azzurra” din ultimii douazeci de ani. Si culmea, au reusit sa stranga randurile condusi de batranul Buffon! Asta au facut de fiecare data cand au fost in situatii dificile.

    Stiti cand castiga Italia meciul? La inceput! Uitati-va cum canta imnul. Priviti-l pe Buffon. Nu au cum sa mai piarda pentru ca sunt deja invingatori. Rezultatul de pe tabela nu inseamana nimic, ce conteaza e sufletul pe care si-l dau pentru Italia.

    https://www.youtube.com/watch?v=lMAkVAAaj6w

  5. Cred ca singurul lucru impresionant in intregime la acest turneu final e acel halucinant Croatia- Portugalia. Doua echipe cu jucatori cu tehnica peste medie incapabile sa nimereasca poarta pana in minutul 117! In rest, flash-uri, gen foarfeca lui Shaqiri. Nici o echipa nu mi s-a parut o forta care sa o indrituiasca sa se considere favorita certa. Probabil ca Italia va ajunge in finala, mizand pe inteligenta, determinare si sufocarea adversarului obosit sa tot loveasca in metereze cu berbecii. Islandezii sunt un model de gestionare perfecta a posibilitatilor reale.

  6. Eu zic Italia,presa engleza remarca forta echipei in ciuda faptului ca Ghiaccherini nu face fata la Sunderland si Pelle n-ar avea loc niciodata in lotul Angliei.