in Sfatul bătrânilor

Superliga Europei. De ce mai mult ar fi mai puțin.

Noua supercompetiție, Superliga Europei, anunțată la începutul săptămânii, a pus pe jar lumea fotbalului. Practic, 12 cluburi – Arsenal, Manchester City, United, Liverpool, Chelsea, Tottenham, Inter Milano, AC Milano, Juventus, Atletico Madrid, Real Madrid și Barcelona -, la care se vor adăuga alte trei echipe, ale căror nume încă n-au fost dezvăluite, și alte cinci, care însă nu vor fi aceleași în fiecare sezon, ar urma să-și dispute un nou trofeu. Ar fi cam de trei ori mai mulți bani în joc decât în Liga Campionilor.

Căci ideea principală, niciodată clar mărturisită, este: „Dacă noi băgăm cei mai mulți bani, de ce să nu-i luăm tot noi, bine înmulțiți, înapoi?”

Mulți, precum Gary Neville, au spus că e „pură lăcomie”. Nu cred că asta e problema principală. Lăcomia e bună atâta timp cât duce la creșterea motivației, la instaurarea unei meritocrații sportive. Pericolele mari sunt altele: lipsa sângelui proaspăt într-o competiție, inegalitatea de statut a participanților și inflația de meciuri între aceleași echipe.

1. Cincisprezece echipe mereu aceleași sună ca o căsătorie între rude. O competiție vie e una în care, chiar dacă valorile sunt stratificate, există totuși posibilitatea reală a schimbării.

2. Ar fi 15 echipe „imune la retrogradare” și 5 echipe care pot retrograda (după criterii încă nedate publicității). Or, nu poate exista competiție corectă între participanți cu statute diferite. E ca și cum ai trimite în ring doi luptători, care să lupte pentru același trofeu, dar, atenție!, în cazul înfrângerii, unul să piardă 100 euro, iar celălalt casa.

Până acum, maxima separare, la nivel de șanse, între sportivi a fost sistemul capilor de serie. Acesta își propune însă doar să-i menajeze pe cei mai buni sportivi de oboseala tururilor de început. Nu are rost să-l expui pe Nadal, de pildă, unui meci cu numărul 127, în primul tur la Roland Garros, având în vedere că Nadal a demonstrat anterior că e mult mai bun decât respectivul sportiv și că spaniolul cu siguranță va juca oricum mai multe meciuri la respectivul turneu.

Surprizele sunt cele mai frumoase părți ale sportului. Danemarca câștigând Euro 1992, Grecia devenind campioană europeană în 2004, Real Zaragoza câștigând finala Copa del Rey în același an în fața celor de la Real Madrid, Leicester campioană Angliei în 2017, toate ar deveni aproape imposibile în acest format aproape închis.

3. Lipsa unui organism independent de organizare. Primul președinte al forului de organizare este Florentino Perez (Real Madrid), dar va exista o „rotație a cadrelor”. Ce se va întâmpla dacă va fi de judecat ceva petrecut la o partidă între Real Madrid și o echipă dintre cele cinci care pot retrograda? Cât de imparțial pot judeca părțile?

4. Să luăm doar formațiile englezești. Oricare două s-ar putea întâlni, într-un singur sezon, de două ori în Premier League, de două ori în Cupa Ligii, de două ori în Cupa Angliei, de patru ori în Super League. Am putea avea zece Liverpool – Chelsea sau City – Arsenal într-un sezon. Nu vi se pare cam mult?

Devenite produse de serie, n-ar mai fi derby-uri, ci meciuri banale, pe mai mulți bani.

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

17 Comments

  1. Cateva contra-argumente

    1. “Casatoria intre rude” e practicata cu succes in unele competitii: NFL, NBA, 6Nations si surata ei din emisfera sudica. An de an meciurile sunt intre aceleasi echipe si nivelul competitiei sau interesul pentru ele nu a avut de suferit. Chiar as spune, in cazul Italiei, ca accesul la competitie a fost foarte benefic.

    2. Cele 5 pot fi privite ca invitati de onoare, nu competitori de mana a doua. Au sansa sa joace meciuri tari, au sansa sa ia trofeul si stiu de la inceput ca anul urmator (ce mai probabil) vor pleca, doar pentru a se intoarce in viitor.
    Cam ce s-ar intampla daca 6Nations ar decide ca ultima echipa poate fi inlocuita cunprima din esalonul 2. Ar fi vorba mereu de Italia si “membrele fondatoare” ar fi putut pune asta in scris cand au invitat-o.
    Surprizele apar din cand in cand, cum a fost in sezonul recent incheiat din NFL cand Tom Brady (Messi sau Ronaldo la 43 ani) a plecat la Tampa Bay (Genoa, Valladolid, Crystal Palace?) si a luat titlul cu ei. Un fel Diego in sudul Italiei

    • @ilarionciobanu:

      Sa traiti!

      NBA are liga inferioara de unde se promoveaza si in care se retrogradeaza? Din cate stiu eu, nu. Exista play-off, nu si play-out. Exista insa cerere de intrare, bate cineva la portile cetatii? Sunt echipe de baschet – nu ma refer la cele universitare, alea-s altceva, nu se pot amesteca – care vor sa intre si nu pot?

      La fel si la 6Nations. Decizia a fost sa deschida usa pentru Italia, tocmai pentru a improspata T5N. Dar rugby-ul e un caz specific, nu se compara cu fotbalul. Diferenta valorica e imensa si surprizele sunt putine. Chiar si asa, numarul surprizelor a crescut de cand au deschis putin usa.

      Accesul n-a fost benefic doar pentru Italia. Orice echipa creste cand intalneste o echipa mult mai buna, chiar daca pierde cu 72-9. Au aceasta sansa la CM, de pilda. Ce sansa ar avea CFR Cluj, de pilda, sa joace cu Real Madrid?

      Dupa mine, sistemul capilor de serie e mult mai bun. Favorizeaza putin jucatorul mult mai bun, dar da sanse – macar pe cea a intalnirilor directe – si echipelor slabe.

      In formatul propus de Super League, nu vad cum Slavia Praga – de pilda – ar mai putea juca cu Arsenal.

      Sa nu zic de Dinamo Bucuresti :))

  2. In NBA si NFL nu exista retrogradare. E sistem inchis, dar cerere exista. Exista interes pentru crearea de noi francize, insa e dificil de implementat.
    Noua liga poate fi vazuta ca un NBA care invita anual 5 echipe din Europa, nu ca un NBA cu retrogradare.
    Ce sanse au Partizan, Panathinaikos sau Zalgiris sa joaca cu Lakers? Niciuna.
    Daca ar fi invitate, vor avea sansa la cativa ani sa joace si nu vor fi membri permanenti.
    Am citit pe undeva ca un sistem similar cu propunerea pentru noua liga este in vigoare in Euroliga de baschet. Exista echipe cu statut (semi) permanent. Nu am verificat cum functioneaza.

    Da, sporturile sunt diferite. Dar sistemele exista, functioneaza si pot fi copiate sau implementate. Nu stiu daca este sau va fi bine pe termen lung. Tot ce spun e ca, pentru mine, argumentele cu “casatoria in familie” si inflatia de derby-uri nu stau in picioare pentru ca avem exemple functionale.

    Poate Slavia (sau CFR) au sansa, dupa plecarea celor 12-15, sa castige CL iar acela sa fie un criteriu care sa stabileasca una dintre cele 5 invitate.
    Sa nu amestecam Dinamo in asta :D

    • @ilarionciobanu:

      Cu unele argumente sunt de acord, cu altele nu. De pildă, cu argumentul „Ce sanse au Partizan, Panathinaikos sau Zalgiris sa joace cu Lakers? Niciuna.” nu sunt de acord, căci e un fault logic. Ele n-au nicio șansă să joace cu Lakers nu pentru că e o diferență valorică, ci în primul rând pentru că e o diferență de continent :)

      Eu aș porni însă de la două întrebări.
      1. Actualul format ce cusur are?
      2. Cum să fie anumite cluburi (doar unele, atentie!) și direct organizatoare, și participante? Cine și cum mai garantează imparțialitatea când judecătorul însuși e implicat în competiție? Asta nu se întâmplă nici în NBA, nici în NFL. Repet, direct organizatoare, nu să aibă oameni în consilii directoare.

      • Problema este lipsa unei competitii organizate, nu a diferentei de continent. La fotbal exista fosta cupa transformata in actualul campionat intercontinental. Echipele din NBA si NFL participa doar la competitia lor.

        1. Din punctul de vedere al “rebelilor”, are cusurul de a-i obliga sa joace meciuri “diluate” si sa imparta o parte din bani cu cei care, din perspectiva lor, au un aport prea mic la valoarea financiara a competitiei. Ei sunt de parere ca vor avea un produs mai bun, atat pentru ei, cat si pentru mase. E egoist, insa nu-i pot blama

        2. De acord. E nevoie de oranisme dedicate. Sa asteptam sa vedem care va fi organigrama. Faptul ca a fost anuntat primul presedinte nu inseamna ca el va judeca.

        • @ilarionciobanu:

          Așa cum am scris, nu egoismul sau lăcomia sunt problema, ci faptul că nu există o credibilitate asupra obiectivității.

          Nu e vorba că judecă Perez sau Agnelli, ci că nu o face altcineva, independent, care să garanteze celor cinci echipe „rotative” – dar nu numai – imparțialitatea.

          • Inteleg problema si e in sarcina proprietarilor competitiei sa ofere un produs de calitate. Iar credibilitatea face parte din calitate. Daca nu, vor oferi un soi de wrestling si consumatorii vor reactiona.

            Eu nu inteleg valul de opozitie care s-a ridicat.
            Din partea UEFA si a ligilor nationale il inteleg, insa e vorba de bani/putere/control, nu de fotbal. In rest, nu obliga nimeni pe consumatorul de fotbal sa ramana cu CL si sa boicoteze noua competitie.
            E ca intr-o relatie in care unul dintre parteneri si-a gasit pe altcineva si celalalt partener, acompaniat de rude, vecini, colegi de munca si prieteni virtuali, se vaita ca e pacat de anii petrecuti impreuna, de copii si toate cele. Plus amenintari ca tribunalul si presedintele asociatiei de locatari vor bloca mutarea.

  3. De ce comparam aceasta Super Liga cu NBA-ul? NBA e o asociatie (nationala un LPF daca vreti), nu o competitie. OK, inteleg principiul ne-retrogadarii, dar echipe noi pot oricand sa fie acceptate in NBA (chestiune de bani in principiu). Am putea face o comparatie in cazul in care Lakers, Bulls, Denver si Knicks si-ar face ei o liga aparte de NBA. Asta ar fi o similaritate.

    • Eu am adus in discutie NBA pentru a exemplifica o competitie inchisa, cu membri permanenti, nu ca similaritati in formare.
      Da, teoretic alte echipe pot fi infiintate, insa e vorba si de program, nu doar de bani. Similar si pentru NFL. Cereri exista mereu pentru ca sunt oameni dispusi sa investeasca in asa ceva. Punerea in practica e mai dificila.
      La fel cum actuala propunere de liga poate fi extinsa in viitor la 24 sau mai multe echipe prin cooptare sau infiintare de echipe noi.

  4. @ilarionciobanu:

    Dar regretul meu nu ține de nostalgie, ci de structură. Îmi plac, pur și simplu, competițiile deschise. Vreau să am mai degrabă posibilitatea de a vedea un Hapoel Nicosia – Real Madrid decât zece Arsenal – Man Utd la rând.

  5. Practic, e o casatorie din interes la care sunt invitati cam aceiasi sa incerce sa fure mireasa. Pentru dixtractie, an de an sunt chemati si cativa invidiosi sa dea darul si sa vada ce e aia petrecere cu staif.

  6. Toate ca toate, dar nu inteleg implicarea politicului si ce treaba are Boris Johnson cu a lui nemultumire si vociferare? Nu ne pasa, sa se ocupe de Brexitul lui si e OK asa.

Webmentions

  • European Super League, acest joc inventat de Cersei și Jamie Lannister – Pang aprilie 29, 2021

    […] dar scrie. Cam ăsta e nivelul presei de sport. Singurul care pune mai clar punctul pe i este Georgescu. M-așteptam la mai multe șarje, așa cum deseori scrie Adrian, dar le spune foarte succint, […]

  • Ce mi-a plăcut (săptămâna 262) - Mihai Vasilescu aprilie 29, 2021

    […] Superliga Europei. De ce mai mult ar fi mai puțin. […]