Ronaldo cel fragil și Ronaldo cel fără-de-moarte

Care a fost mai bun? Brazilianul sau portughezul?

ronaldo-cristiano-ronaldoIbrahimovici spune într-un interviu de ce Ronaldo brazilianul era mai bun decât portughezul. „Tot ce făcea el era «wow», cum alerga, cum dribla. Nu era făcut, era un fotbalist natural. (…) Cristiano este diferit: el e rezultatul antrenamentelor”.

Să nu uităm ceva: însăși confuzia aceasta întreținută de nume a fost un gest îndoielnic. Dacă Ronaldinho a ales să-și diminutiveze numele, pentru a nu semăna cu marele său compatriot, Cristiano a ales să nu. Astfel, poate ar trebui să procedăm cu ei cum facem cu istoricii și cu pictorii, numindu-i Cel Bătrân, respectiv Cel Tânăr.  Continue reading

Absența cancelarului din 16 metri

antoine-griezmann1De-a lungul campionatului european, Franța a crescut constant. După ce aproape a remizat cu noi, a ajuns să calce ca pe-o găină Islanda și, iată, a eliminat pe drept Germania.

După faza grupelor, Franța a terminat rodajul. Nu au fost pe teren doar sclipitorul Griezmann (foto), talentatul Payet și puternicul Pogba. De pildă, Lloris – și nu Neuer sau Buffon – a fost cel mai bun portar al turneului. Germanul i-a avut în față pe Höwedes și (cu excepția acestei ultime partide) pe Hummels; italianul, pe Bonucci, Barzagli și Chiellini. Păi, să fiu iertat, înaintea lui Lloris  au stat, în primele meciuri, doi centrali de valoare medie – Koscielny și Adel Rami –, apoi în locul ultimului a apărut debutantul Umtiti, care a greșit la ambele goluri ale Islandei. Puțini au remarcat, de pildă, jocul dens al lui Matuidi, de câteva meciuri încoace fantastic la centrul terenului.  Continue reading

Portugalia, campioana plictiselii

ronaldo1Înțelegem de ce s-a făcut un turneu final cu 24 de echipe în loc de 16 echipe: mai multe formații la start, mai multe meciuri – 51 față de 31 -, mai mulți suporteri, deci încasări mai mari. Asta e: unora le place vinul îndoit.

Putem înțelege și de ce echipa gazdă, pentru încasări cât mai consistente, trebuie să meargă cât mai departe, iar pentru asta i se scot în cale adversari cât mai slabi, arbitri amabili ori meciurile ei sunt programate în același oraș. A fost cazul la multe turnee finale, la CM1990 pentru Italia, la CM 1994 pentru Statele Unite, a CM2002 pentru Coreea de Sud și în multe alte ocazii.  Continue reading

Țara celor care luptă

_90097303_ash2Printre primele amintiri pe care le am despre fotbal sunt golurile de la distanță ale lui Arie Haan de la Campionatul Mondial din 1978; primul, împotriva Italiei (în poartă, Zoff), cel de-al doilea împotriva Germaniei (în poartă, Sepp Maier, care deținea și un record de invincibilitate de 7 ore și jumătate la Cupa Mondială). Până astăzi, olandezul a rămas reperul personal în domeniu, deși în clasorul sentimental al tunarilor s-au adăugat Sameș, Hagi, Dorinel, Koeman, Rivaldo, Ronaldinho, Sinișa Mihailovici, Steven Gerrard, Andrea Pirlo, Cristiano Ronaldo sau Zlatan Ibrahimovici.  Continue reading

România este o echipă mică

1474542_605925316111303_1189298655_n (1)“În fotbalul actual nu mai există echipe mici”. Ați auzit deseori această butadă, prin care vorbitorul își propune, de obicei, să scuze în avans o contraperformanță.

Este, de pildă, Ungaria o echipă mică? Am considerat-o astfel, mai ales în ultimii ani. Am râs de izmenele cenușii ale bunicului Gabor Kiraly, de faptul că au doar trei fotbaliști buni în echipa națională, restul jaloane. Am greșit. Ungaria e o echipă care, la această competiție, și-a propus mai mult decât să nu se facă de râs. De fapt, ce obiectiv e acela să te duci la o competiție încercând să nu te faci de râs? E ca și cum la interviul de angajare ți-ai propune un singur lucru: să nu-ți torni cafeaua în cap.  Continue reading