Doar două echipe au arătat până acum forța necesară pentru a lua titlul european: Germania și Italia.
Croații au scăpărat precum chibriturile umede. Anglia? Demisionarilor din UE le-ar fi prins bine un antrenor. Belgienii sunt o încântare pentru ochi, însă Miss Popularitate are puține șanse să fie frumoasa Europei. Polonezii? Ca stil, sunt niște nemți mai mici, fără însă a avea victoria în ADN. Francezii au doi jucători care pot decide un meci: Payet și Griezmann, dar atât. Numai două echipe au arătat până acum forța necesară pentru a lua un titlu european. Din păcate, ele se vor întâlni în sferturile de finală. Continue reading
În partida împotriva Portugaliei din optimi, Croația a comis marele păcat al sportului: în loc să joace ce știa mai bine, și-a sugrumat propriile calități, transformând curajul în tehnică de calcul. Acea fermecătoare echipă despletită ce înfrânsese Spania, campioana europeană en titre, s-a transformat într-o gospodină atentă să nu risipească un sfanț la legătura de lobodă. De la portughezi mă așteptam la asta: ei mereu au jucat un soi de „măgărușul”. 
Valoarea unei echipe stă și în modul în care joacă când liderul ei este absent. Amintiți-vă de pildă, de România la primul meci de la Cupa Mondială din 1990: am jucat fără Hagi cu URSS-ul lui Zavarov, Protasov și Dasaev și a fost un meci perfect. Din momentul în care a înscris Lăcătuș, nicio secundă victoria României n-a fost în pericol.
Ați văzut vreodată cum se prinde o muscă într-o pânză de păianjen? La început, pânza parcă nici nu există și zumzăitul muștei pare la fel de puternic. Apoi, ea se luptă și se încâlcește tot mai tare, până când nu-și mai poate mișca picioarele. Așa arată toate evoluțiile României în grupe – preliminare sau de turnee final – de mulți ani încoace: un chin continuu, la început mai domol, apoi din ce mai greu de suportat.
Câteva echipe se anunță deja ca favorite pentru câștigarea Euro 2016. A începe enumerarea fără Germania e ca și cum ai vorbi despre punk și n-ai aminti de Sex Pistols. O altă favorită este Polonia, care și-a demonstrat forța în meciul direct cu nemții, o ciocnire între berbeci ce păreau că se vor da cap în cap până la sfârșitul lumii.
Știți senzația aceea când îți drămuiești banii și aștepți ziua de leafă ca pe-o gură de oxigen, apoi, când vin banii, descoperi că totul se duce pe plata datoriilor? Așa e naționala României: ca un salariu mic, ce nu-ți permite satisfacerea plăcerilor, ci numai a necesităților.