Inima fotbalului

Exista, pe vremuri, o reclamă cu tricolorii jucând un meci de fotbal din care mingea fusese eliminată. Totul era la fel, cu excepția câtorva pixeli lipsă, care făceau însă ca nimic să nu mai aibă noimă.

La fel de lipsit de sens ar fi și fotbalul fără suporteri, ca un trup fără inimă. Pentru cine s-ar juca dacă nu pentru ei? Ce sens ar mai avea victoriile și trofeele dacă n-ar fi împărtășite? Cum ar fi stadioanele dacă ar fi mute?  Continue reading

Rule, Britannia!

m_s1_3576863bAnglia nu se va preda niciodată. Imperiul ei, peste care soarele obișnuia să nu apună, se va transforma în scorțișoară ori în frunze de ceai, dar ei vor rămâne la fel de încăpățânați în a considera fish&chips un fel sățios de mâncare.

Pentru prima oară, Rooney a apărut îmbătrânit, cu acel inel delicat în jurul unei priviri care deja se pregătește să se îndrepte în urmă. E ultimul purtător al unui blestem dinastic, ca un Jon Snow colindând stadioanele lumii în fruntea unei armate de umbre, fără să fi ridicat vreodată deasupra capului un trofeu al națiunilor. Le urmează lui Shilton, Keegan, Wilkins, Sansom, Bryan Robson, Barnes, Lineker, Gascoigne, Shearer, Beckham, Gerrard, același șir cu cel al portretelor de regi de la National Gallery și cu chipurile aureolate de reflectoare de pe afișe ale vedetelor rock. Keegan, de pildă, a fost un Roger Daltrey al gazonului. Gascoigne, un Johnny Rotten.  Continue reading

Eu sunt 1-2

bogdan-stancu-untitled-project-1-setari-16-x-9-63085800_63085800Să recunoaștem: știam că vom pierde în ultimele minute. Nu ne trebuia un animal-profet precum caracatița Paul – să zicem boul Vasile – pentru a simți asta. Se citea în vocea comentatorilor, în ochii și vocile oricăror doi români care au văzut meciul împreună. Frica de victorie e sora noastră bună.

Cel mai bine s-a văzut că, în mod inconștient, așteptam dezastrul eliberator din declarațiile luate imediat după meci. „Cei din țară ar trebui să fie mândri de noi, chiar dacă am scăpat egalul în ultimele minute”. „Ne-am creat și ocazii, păcat că nu le-am putut fructifica pe toate”. „Ăsta-i fotbalul, se mai și ratează”. Ce vorbe-s astea? Continue reading

Concurs de încurajat naționala

Știu că unii lăcrimați deoarece Dodel Tănase n-a prins lotul României, alții pentru că Nea Puiu duce la Euro 2016 prea puțini închizători și prea mulți atacanți. Personal, mă oftic pentru că Maxim a rămas pe-afară. Fiecare-și are supărarea lui legată de echipa națională.

Dar acum, asta e. Pe ei îi avem, pe ei îi încurajăm, cu ei trecem de grupe. De ce spun asta? Pentru că sunt optimist pentru acest „european”. Eu zic că vom face egal cu Franța în meciul de deschidere, cel de pe 10 iunie. Cred că Elveția ne va bate după o partidă de mare luptă, dar că vom învinge apoi Albania și vom merge mai departe. Și din faza următoare ne poate ieși în cale, de ce nu?, Ucraina, cu care tocmai am jucat o partidă echilibrată.  Continue reading

Fotbal ofilit, stropit cu apă

În Liga 1 nu s-a schimbat nimic. Bine ai revenit, Dumitru Dragomir!

Nu primăvara e anotimpul revenirii la viață în fotbalul românesc – căci ne amintește de faptul că reîncep competiții din care nu mai facem parte -, ci iarna.

De fiecare dată regret că se termină stagiile hibernale, căci e ca și cum te-ai trezi un vis frumos. Este perioada în care fotbalul românesc se simte ca Borcea la vorbitor. În această fază fericită, echipele noastre întîlnesc echipe ca Djurgardens, Volyn Luțk, Gurbangul Așgabat, AS Trencin, Ruch Chorzow, Akshayik Uralask, Shiziajuang, Pogon Szczecin, Ujpest, Ludogoreț, Bijlankar Abadan, Aris Limassol, Haladas, Tom Tomsk sau Botev Plovdiv, cu care putem emite pretenții. Chiar dacă am strecurat în enumerare câteva nume false, nu aveați cum să vă dați seama: în această perioadă, putem juca absolut cu oricine.  Continue reading

Mentalitatea de perdanți joviali

Doi antrenori români și-au exprimat dorința de a-l transfera pe Cristi Tănase. Păi să nu mori de râs? Acest Marco Polo al fotbalului românesc ar putea reveni, din îndepărtata Chină, aproape direct în lotul național pentru Euro 2016. Conform gsp.ro, „El Dodelinho” a jucat, din iulie, doar în zece partide pentru Tianjin Teda, ocupanta locului al XIII-lea în campionatul chinez, în care a marcat de numai două ori, din postura de al doilea atacant.  Continue reading