in Gazeta Sporturilor

Ronaldo cel fragil și Ronaldo cel fără-de-moarte

Care a fost mai bun? Brazilianul sau portughezul?

ronaldo-cristiano-ronaldoIbrahimovici spune într-un interviu de ce Ronaldo brazilianul era mai bun decât portughezul. „Tot ce făcea el era «wow», cum alerga, cum dribla. Nu era făcut, era un fotbalist natural. (…) Cristiano este diferit: el e rezultatul antrenamentelor”.

Să nu uităm ceva: însăși confuzia aceasta întreținută de nume a fost un gest îndoielnic. Dacă Ronaldinho a ales să-și diminutiveze numele, pentru a nu semăna cu marele său compatriot, Cristiano a ales să nu. Astfel, poate ar trebui să procedăm cu ei cum facem cu istoricii și cu pictorii, numindu-i Cel Bătrân, respectiv Cel Tânăr. 

Din Ronaldo cel Bătrîn, ciudat, înaintea uluitoarelor sale faze, țin minte mai ales urletul din momentul revenirii, la șase luni după operația la genunchi, în aprilie 2000, într-o partidă cu Lazio. Intrase de câteva minute, când a sprintat și a făcut „bicicleta”, apoi s-a prăbușit în dureri. Primii care s-au aplecat asupra lui au fost fundașii adverși, deja îngrijorați, căci era o pierdere pentru toată lumea.

Misterul în cazul lui Ronaldo Cel Bătrân era cum putea extrage asemenea viteză din trupul acela aparent leneș. În cazul Celui Tânăr nu avem asemenea dileme. Abdomenul exhibat deseori, chiar și când chipul de deasupra e înlăcrimat, exclude orice sens tragic. Nu-ți poate părea rău pentru omul perfect. Chiar și când a fost accidentat de Payet în finala Euro 2016, deși nu era de râs, mulți au spus că simula. Nimic nu-l doboară însă: la o lună după aceea, se antrena în sala de forță. Tragicul s-a retras în spatele zidurilor: regizorul Asif Kapadia a reușit să-l redea, în documentarul său numit, cum altfel?, „Ronaldo”.  Tatăl și fiul răsărit dintr-o mamă necunoscută stau singuri, într-un acvariu păzit de camere de luat vederi.

Cel Tânăr e bidimensional, ca un personaj de sitcom, un automat simpatic (sau antipatic, după preferințe) de la care poți cumpăra niște fotbal. Cel Bătrân era din ce în ce mai grăsuț, o pâine care dospea sub ochii noștri. Cel Tânăr refuză să îmbătrânească. Chipul lui e același de când îl știm, trupul așijderea. Exersează, exersează, veșnic exersează. Ce? De la un punct încoace, să rămână el însuși. Cel Bătrân nu-și refuza plăcerile vieții, rămăsese între oameni, cu chiolhanuri, cu târfe, cu viori.

Best, Maradona, Van Basten, toți s-au făcut fărâme și descompunerea lor a fost parte din mit. Plăcerea noastră e să îmbătrînim odată cu ei, să retragem ceva din noi odată cu plecarea lor, ceva ce nu mai poate fi pus la loc. Reușind să pară veșnic, cel puțin până acum, portughezul ne răpește această plăcere.

Ronaldo cel Vechi era povestibil, friabil, sensibil.

Ronaldo cel Nou e mereu vizibil și inalterabil, ca un burger de la McDonald’s.

Primul va fi mereu iubit, al doilea doar respectat.

Vouă care vă place mai mult? Puteți vota mai jos.

View Results

Loading ... Loading ...

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. „Almost as important to me as his brilliant displays in our colours was that we stayed close after he left for Madrid.Our bond survived our parting:a happy outcome in a game of transitory relationships.”

  2. Cristiano e doar un robot dat cu gel si fond de ten…pe Ronaldo il vom iubi mereu, de Cristiano ne vom plictisi si scarbi de unghiile lui false sau date cu oja semipermanenta si de fitele lui (…).

  3. Prima secventa care imi vine mie in minte este cand Old Trafford il aplauda in picioare pe Ronaldo cel Batran in timp ce era schimbat dupa ce inscrisese un hat-trick

  4. ag. iată un moment în care chiar mi-ai fost simpatic, deși ești cam prea generos când zici de cr7 c-ar fi bidimensional. în afară că produce ceva fotbal de calitate, băiatul e egocentric, simulant și ușor autist. a se vedea „îmbrățișările” cu coechipierii de la real, după goluri date de altcineva decât el, când privirea-i e mai goală decât tribunele din ghencea.

  5. Pentru cei care l-au vazut la CM 1998 si CM 2002 pe Ronaldo, nu cred ca este greu de ales.Un alt jucator foarte bun din aceeasi generatie a fost Rivaldo.

  6. Nu inteleg de ce talentul este mai pretuit mai mult decat munca. Cu talentul te nasti, e practic doar un noroc chior (ca si cum ai castiga la loto). Daca 2 oameni ajung la aceleasi rezultate, unul prin munca si altul prin talent, ar trebui promovat si apreciat de 100 de ori mai mult cel care a ajuns la rezultat prin munca pentru ca acela chiar merita.
    CR7 este cel mai complet fotbalist care a existat vreodata. CR7 o sa dainuie vesnic in statistici, Ronaldo cel batran, dupa ce vom deceda cei care l-am vazut jucand, n-o sa mai stie nimeni de el.

    P.S. Video-ul cu CR7 nu functioneaza.