” … Împotriva suspiciunilor îndreptăţite, luând în considerare problemele narative expuse cu sinceritate atunci când am vorbit de traversarea pasului isarco, aceste comentarii nu au rostul de a suplini anticipat previzibila sărăcie de detalii descriptive ale pasului brenner în care suntem gata să intrăm. Sunt însă o umilă recunoaştere a adevărului din cunoscuta frază, N-am cuvinte. Într-adevăr, nu avem cuvinte. Se spune că, într-una dintre limbile vorbite de indigenii din america de sud, poate în amazonia, există mai mult de douăzeci de expresii, vreo douăzeci şi şapte, cred, pentru a descrie culoarea verde. Comparând sărăcia vocabularului nostru în această privinţă, poate că ar trebui să le fie uşor să descrie pădurile în care trăiesc, în mijlocului acelui verde minuţios şi diferenţiat, separat numai de subtile şi aproape imperceptibile nuanţe. Nu ştim dacă au fost mulţumiţi de rezultat. Ce ştim, în schimb, este că un monocromatism oarecare, de exemplu, ca să nu mergem mai departe, aparentul alb al acestor munţi, nu clarifică nici el chestiunea, poate pentru că sunt peste douăzeci de nuanţe de alb, pe care ochii nu le pot percepe, deşi le presimt existenţa. Adevărul gol-goluţ, dacă vrem să-l acceptăm, este că, pur şi simplu, nu se poate descrie un peisaj în cuvinte. Sau, mai bine zis, se poate, dar n-are rost …”.
Fragment din „Călătoria elefantului”, de José Saramago, Editura Polirom 2010, traducere de Mioara Caragea.
salut
da ,nu e de pierdut
Salut.
Eu sunt de parere ca peisajele trebuie traite.
Trebuie sa le simti. Si trairile pot fi atat de intense incat cuvintele chiar nu pot exprima ceea ce simti.
In mintea mea, cand vreau sa ma dezlipesc de realitate, zbor deasupra unei privelisti mai mult decat incantatoare.
Acum realizez ca e mereu aceeasi. Si nu o pot descrie niciodata si nimanui. Doar eu o admir si o simt. Si nu oricine are acces acolo.
Ieri imi spunea un prieten. Ma, cine citeste ceea ce scrii tu pe blog crede ca esti nebuna. Si eu am raspuns: stiu :)
nico
:) spunei prietenului ca greseste , intodeauna ai facut reting….. am scris corect??? :)
Avem noroc cu aparatele foto.
un ratacit
Nu eu fac rating si nici nu intentionez asta.
E doar ghinionul lui AG ca ma simt atat de libera aici pe blog.
Imi zboara mereu mintea la altceva decat la subiect.
Rad cu placere si bagatalizez deseori lucrurile.
Orice problema are mai multe solutii. Si prietenii ma cunosc ei prea bine. In prezenta mea se rade mereu.
Daca iau ceva in serios inseamna ca e grav.
Ah, ma speriasem, am crezut ca il citezi iar pe Paraschivescu! (glumesc)
Saramago e la moda se pare. E ok pentru ca e la moda dinainte de a muri, deci nu e ca la unii „artisti”. Ceva insa m-a oprit tot timpul din a-l considera un mare autor (pentru mine, desigur). Nu stiu ce. Unul dintre motive ar putea fi faptul ca nu are „personaje” puternice, bine inchegate, reale. Simt insa ca nu asta e motivul principal, doar ca nu stiu unde sa pun degetul. Voua de ce (nu) va place Saramago?
:)
benone
Nu are personaje puternice? :)
S-a intamplat sa citit, de pilda, Pluta de piatra, Manastirea de la Mafra sau Eseu despre orbire?
AG:
Uite bey sa vezi ca avem si noi aici ultrasi…nu doar in Toronto :D
http://www.montrealmirror.com/2010/082610/news1.html
„There were several choreographed chants, all based on popular tunes like “Guantanamera” or “Yankee Doodle” and whose lyrics were various combinations of “Allez” and “Montreal” (the “Olé Olé Olé” chant, by the way, is banned from the repertoire)”.
…
Sigur, erau aia de la Peluza Vest, aripa dura.
US Open, turul I:
Marion Bartoli (13) def. Edina Gallovits 6-3, 6-2
AG:
Corect! :D
@AG – am citit Pluta de piatra si Eseu despre orbire, nu si Manastirea …
Am mai citit Eseu despre luciditate si Pestera.
Eh, asa mi se pare mie, nu trebuie sa fii de acord.