Acum câteva luni, când s-a luat prima oară curentul la zece seara, era ca la bombardament. Vreo trei alarme de apartament ţiuiau şi holurile blocului şiroiau de oameni cu lumânări, ca la Înviere.
Am sunat atunci la factorii iresponsabili. Prima explicaţie a fost că undeva, şi nu se ştie exact unde, cineva, şi nu se ştie exact cine, fură cabluri. Or, la câte întreruperi de curent au fost între timp la noi în bloc, respectivul îşi poate cumpăra un oraş, pe care să-l şi ilumineze. Apoi, că un „Dorel” a dat cu târnăcopul într-un nod important al reţelei. În timp, scuzele au atins un grad şi mai mare al impersonalului: „s-a petrecut o avarie serioasă, lucrăm cu toate efectivele pentru a o remedia”, de-ţi vine să-ţi ceri scuze că ai sunat şi să le duci sandvişuri cu ton celor care fac lipituri cu letconul pe traseu.
Probabil, ne-am zis, tipul dedicat a oferi electricitate blocului nostru, care freacă o baghetă de ebonită pe mâneca puloverului de lână, a fost dat afară. Ori guvernul ne pregăteşte din timp pentru sfârşitul lumii, care va veni dintr-o pană universală de curent. Sau, a opinat vecinul, e o campanie de creştere a natalităţii, fiind ştiut că, dacă nu trecem la fapte, România va avea în 2100 opt milioane de locuitori, şi aceia chinezi.
După vreo două săptămâni, ne-am adaptat. Când kilowaţii noştri se opresc pe undeva pe la Obor, ne strângem la etajul 3, lângă apartamentul lui nea Dobre, a cărui verişoară cunoaşte pe cineva la Termoeletrica S.A., şi rostim incantaţii. În lift, am amenajat două strapontine şi un kit de supravieţuire pentru o lună. Când intri în bloc, zici că eşti în catedrala din Reims. Am aşezat cutiile de scrisori cu găuricile în sus, astfel încât şirurile de lumânări să arunce lumini tremurătoare pe colecţia de tablouri electrice, împodobite ca nişte altare. Portarul nostru, nea Pamfil, preia grupurile de turişti scandinavi şi-i poartă pe traseu. Mai întâi, în fosta spălătorie, unde liliecii zăpăciţi de ciclul imprevizibil lumină/întuneric dorm deja pe orizontală. Îi duce apoi pe la madam Muşat, care deja vede în infraroşu şi poate ghici numele şi vârsta oricui. Cel mai mult le place însă în sala de gimnastică de la apartamentul 28, unde am montat dinamuri pe bicicletele medicinale. Dacă au bafta de a fi martorii sforţărilor disperate ale curentului de-a reveni printre noi, care duc la superbe efecte stroboscopice în becuri şi televizoare, nici nu le mai arde de aurore boreale.
De aceea, rugăm factorii să nu ne mai furnizeze electricitate: deja ne dor ochii şi avem ameţeli când vine lumina. Dacă vrem totuşi un pic de curent, lăsăm câteva ferestre şi uşi deschise, să se pună în mişcare eolienele.
Ce tare s-a schimbat sectorul… de cand nu am mai fost in Bucuresti! :D Zici ca e Macondo intr-o zi de carnaval.
Cândva o să avem şi junglă. Doamna Udrea ne-a cumpărat deja prima frunză cu 800.000 de euro.
O să fie frumos…
turisti scandinavici prin zona?in grupuri?nimfomanele alea irecuperabile nu se dezmint.
se poate si mai rau de atat
http://www.prosport.ro/fotbal-extern/liga-campionilor/europa-la-un-pas-de-cea-mai-mare-tragedie-din-era-moderna-vezuviul-declansat-de-el-matador-golurile-lui-au-pus-in-pericol-viata-a-mii-de-oameni-9015355
@mala
Un nou (fel de) sfirsit de lume :)
„Acum câteva luni, când s-a luat prima oară
curentul la zece seara, era ca la bombardament.
Vreo trei alarme de apartament ţiuiau
şi holurile blocului şiroiau de oameni cu lumânări,
ca la Înviere”
Cand am plecat acum 35 de ani nu aveau nici curent,
nici apa calda, nici caldura, nici care la capat de coada…
Deci totusi a fost un progres…
Throw me a fricking bone here…
http://movieclips.com/Yq4H-austin-powers-international-man-of-mystery-movie-throw-me-a-frickin-bone-here/
Nici carne (typo)…
Nici un sfirsit de lume; Romania este eterna FUBAR .
j
da!
avem noroc totusi ca Unirea Focsani nu joaca(inca) in Champions League.
Shoubiz dâmboviţean.
Demis Roussos, Nana Mouskouri, Salvatore Adamo, Engelbert Humperdinck, Jane Birkin, Smokie vin la Bucureşti.
Înghesuială mare la secţiile de geriatrie.
Experţi taxidermi vor fi prezenţi în culise ca să garanteze cursivitatea showurilor.
Justin Bieber a declarat : ” Români, nu disperaţi, va veni şi ziua mea. Dacă nu pentru voi, măcar pentru urmaşii urmaşilor urmaşilor voştri”.
AG,
Eu nu mai ‘iau lumina’ de-acolo de ceva ani buni dar ceva imi spune ca e cam…adevarat ce scrii.
Doua comentarii am. In primul rind mi-a placut cit de diplomat ai fost la faza cu cei 8 milioane de chinezi in anul 2100.
Eu pot sa-ti spun ca date statistice arata ca in 2050 vor fi 15 milioane de romani, jumatate si jumatate.
In alta ordine de idei, mai iau legatura din cind in cind cu cei de la fostul meu loc de munca de la IRE.
La departamentul de protectii prin relee (ala de tine lampa aprinsa) – cind am plecat eram 6 ingineri si 50 de electricieni.
Acum sunt doi ingineri (din care unul pensionat si reangajat) si 2(doi) electricieni. In urma cu 15 ani, se faceau revizii la fiecare releu o data pe an. acum nu se mai face nimic – se actioneaza doar cind isi dau,ele releele, obstescul sfirsit.
Destul de trist, mai ales ce va urma, fiindca toate echipamentele au fost instalate in anii heirupul socialist, din ’60 pina in ’89 – si ar fi trebuit inlocuite deja, iti spun asta din proprie experienta, cu asta ma ocup aici.
Eu mi-as cumpara un generator desi nu-mi dau seama unde s-ar putea monta, ca scoate fum, poate in geam, linga scula de aer conditionat. cred ca basescu ar fi incintat, blocul ar arata ca un vapor.
the man:
Shakin’ Stevens? :D
doc
nu vine dom’le Shakin anul asta, sunt disperat, o fi gasit vreun angajament mai bun prin Transnistria ?