Acceptăm că “sportul e o industrie”, dar ne asumăm şi consecinţele?
Ciclismul e numai un caz de sistem care-şi caută calea cea mai uşoară şi mai eficientă din punct de vedere financiar pentru a funcţiona. Există vreo disciplină sportivă care să fi suferit o prăbuşire de audienţă din cauza dopajului? Oamenii se uită însă în continuare la ciclism – poate mai puţini de la marea demitizare, dar nu semnificativ mai puţini -, aşa cum urmăresc orice film de acţiune, captivaţi de poveste, eroi şi peisaje. Dacă o mare parte din public ar fi depistată pozitiv la capitolul “neîncredere care te face să nu mai urmăreşti un program”, poate că, în anul următor, la startul Turului Franţei ar fi acceptaţi numai hipsteri cu pălăriuţe şi profesori de sport. Exact la fel se întâmplă şi cu pariurile sportive, prezentate deseori ca un “flagel” prin care se truchează rezultate. Totuşi, sute de milioane de oameni se flagelează zilnic în toată lumea, completând buletine cu ambele mâini.
Eu cred că există două feluri de controalele antidoping. Unele se organizează pentru sportivi, când mai e prins câte-un halterofil fraier, dar majoritatea se fac pentru public. Sunt ca butonul de închidere rapidă a uşilor din lift, despre care Slavoj Zizek spunea că are doar un efect placebo. Uşile se închid la fel de repede şi dacă apeşi butonul, şi dacă nu-l apeşi, doar că te simţi mai bine dacă o faci.
Când te gândeşti, ciclismul trebuia să fie cel mai “verde” şi cel mai onorabil sport: nişte oameni ghemuiţi în sinea lor propulsându-se pe distanţa a sute de kilometri şi parcurgând peisaje ameţitor de frumoase. Când colo, în spatele unui sportiv care pedalează sunt cohorte de nutriţionişti, medici cu seringi, medici care vor să-i prindă pe cei cu seringile, fete, elicoptere, maşini, masori, frizeri, ospătari, peste tot, în Turul Franţei, Turul Italiei, Turul Groenlandei şi Turul Himalayei de Vest.
E mai mult decât o industrie, e o nebunie, ca la filmarea perpetuă a unui blockbuster. Un sportiv de performanţă parcă trăieşte în aeroport: zeci de scanări, controale, probe de urină, de sânge, de spută, marea majoritate oricum inutile, de vreme ce el funcţionează cu sângele a trei nigerieni şi-al unui mozambican. La tenis, nici nu pune bine jos cupa câştigătorul unui turneu că deja trebuie să servească pentru următorul. Un fotbalist joacă două meciuri oficiale pe săptămână, plus antrenamente şi amicale, cupe ale federaţiilor, confederaţiilor şi ligi ale vicecampionilor. Şi tot aşa.
Adevărul este că suntem mai dopaţi decât sportivii. Ne place această frenezie de corpuri încleştate în competiţii, această abundenţă a emoţiei sportive, oferită zilnic şi aproape gratis?
Ceva trebuie să dăm la schimb. De pildă, inocenţa.
Doar Slavoj Zizek? Badiou nimic? glumesc.
Dar mai “dopat” decit Jan, comentatorul turului ciclist al Frantei, mai rar Bibicule ;)
Ba, in etapa cu sosire pe muntele Che,l l-a molipsit si pe ciclistul Alex Ciocan de ziceai ca face spume.
Cum da Froome o pedala mai repede, cum in fata ochilor le apare dopajul :P
Desi e vizibil ca Pistolero este pe butuci, ei stiu ca Froome se dopeaza.
iar le-ai zis bine :)
Adrian, ai scris in contra curentului de azi in cultura mondiala. Din pacate, cred ca o sa vedem tot mai multi puritani – majoritatea falsi – care se oripileaza intr-una in fata unor astfel de flageluri.
Corect Adrian,dar,nu noi cei care ne uitam am transformat sportul in industrie ci chiar cei care conduc sportul.Pe mine sau pe altii nu cred ca i-ar deranja sa vada o lupta corecta intre 3 sau 4 rutieri pe Mont Ventoux fara ca unul sa isi ia zborul pur si simplu.Multitudinea de evenimente sportive care ii fac pe sportivi sa nu mai fie oameni se datoreaza corporatiilor care arunca cu banii in sport dar nu pentru promovarea sportului ci pentru promovarea produselor serviciilor si al intereselor lor in anumite zone.Este extrem de periculos sa dam vina pe cine nu trebuie.Trebuie militat pentru impunerea unor restrictii de finantare si promovare cu ajutorul sportului.
Perfect spus: ”se fac controale antidoping pentru public”. Și nu pun în discuție justețea demersului, care nu există pentru că e unul pur comercial; demers de promovare. I-aș spune și pervers. Vinovații care scapă nu sunt trișori mai mari decât cei prinși, ci sunt mai norocoși. Ar putea fi ca-n wrestling: ăl mai popular, care vinde mai mult, are și onoruri pe măsură, și atunci ar fi trișori meritorii.
De pildă, mie nu-mi place Froome. Aș fi vrut să se afirme Contandor, care nu-mi plăcea când era Pistolarul cu gloanțe adevărate, dar acum da. Votul meu, atât cât contează: prindeți-l pe Froome!
Fata de ce se intampla in K1/MMA/Pride, unde toti dar absolut toti sunt nu doar dopati, dar si plini de steroizi, iar unii chiar drogati, Turul Frantei este o gluma. Intebatii pe americani ce controale antidopping au in Rugbyul American sau in NBA. O sa rada de voi. Astia la ultimele Jocuri Olimpice ce putin 80% din medalii au fost luate cu perfuzia in vena si pastila de dimineata. Chiar Adrian, bine zis, hai sa nu mai fim naivi.
Pentru mine e clar ca Sky sunt din alt film !
Ca o paranteza , cred ca cilismul il putem compara cu un bolnav care admite ca e bolnav , pe cand restul sporturilor se(ne) mint ca sunt sanatoase .
De aici , automat cand spui cel mai dopat sport majoritatea se gandeste la ciclism.
Referitor la faptul ca toti se dopeaza o sa repet raspunsul pe care l-am dat unui sustinator al “Nenumitului ” in articolul lui Radu Naum :
“Conteaza si cu ce se dopeaza !
Nu-mi spune mie ca aia de la Sojasun isi permit ce-si permit aia de la Sky , care Sky are buget nelimitat .
Curios e ca la Sky se repeta povestea de la US Postal , adica Michael Rogers la Sky mergea brici si acum la Saxo se taraie . Richie Porte pana sa vina la Sky pe o catarare s-a dat jos de pe bicicleta si acum vine pe Mont Ventoux la 2.5 min. de invingator .Asta dupa ce l-a carat o bucata buna pe Froome !!
Eu i-as lua pe Froome , doctorul echipei si directorul sportiv si i-as pune la detectorul de minciuni .
Daca unu din ei , repet UNU , trece testul poligraf atunci mi-as scoate palaria in fata lui Froome !”
@Victor L : Froome nu e “exceptional” prin detasarea fata de El Pistolero ci prin comparatie cu The Insusi Lance Amstrong. Pe care-l intrece deja la niste parametri din aia. Treaba de natura sa ridice oarece intrebari nedumerite.
Bine, AG se referea la alta treaba, mai ales de pe caciula noastra, a bouchebe-ilor cu ochii cat cepele la doza zilnica de “ecran”. Care inghitim si chiar mai vrem.
tuturor inocentilor: vizionati documentarul bigger stronger faster
cred ca ar fi o solutie convenabila pentru toata lumea: sa fie ca la Le Mans, pe categorii. La ciclism functie de dopingul folosit. SI brusc lucrurile ar fi clare. Clasa EPO. Clasa AICAR (pt largirea orizontului, iata un link interesant: http://www.velonation.com/News/ID/11395/Doping-AICAR-Telmisartan-and-the-need-for-vigilance.aspx). FIecare unde se simte capabil
PS dupa celebra etapa de pe Mont Ventoux, cei de la Sky faceau tot felul de oferte generoase, gen prezentarea a tot felul de masuratori pt Froom. NU era mai simplu daca spuneau: uitati o fiola de sange si una de urina, vedeti ca e curat?
pacat!mare pacat ca multi nu inteleg fenomenul!se dopeaza azi si concureaza peste trei zile. ramine in corp doar stimulul indus fara nimic rezidual care sa confirme dopajul! any way chiar dopati trebuiesc respectati ! isi pun viata in pericol pentru nimic. o victorie e efemera. mai trebuie amintita si ingineria genetica si avem un tot unitar. citi din voi ati risca? urmarile se vad in timp !
@eu
am citit un articol cu ceva timp in urma despre “dopajul genetic” si m-am ingrozit,nu este o utopie.nu cred ca e cazul la Froome,dar spuneau ca incep sa-i “modifice” de la virste mici,pt ca,apoi,ca profesionisti,pasapoartele biologice sa nu prezinte dubii.
Adevărat, suntem vinovaţi pentru că girăm (privind) sportul (şi ciclismul în particular). Dar ce să facem? Să nu ne mai uităm fiindca unul, doi sau un pluton întreg au în buzunarul de la spate nişte flacoane? Privim sportul ăsta (mă rezum la ciclism) pentru povestea pe care o spune, ce are in prim plan oameni, aşa-i, dar şi peisaje tăindu-ţi respiraţia sau suporteri ca nicăieri. Nu neapărat pentru lupta sportivă, ea poate fi la fel de pasionantă şi între oameni cinstiţi (turul din 2011, poate cel mai curat din ultimii 10 ani).
Îndrăznesc să spun că sportivii apelează la dopaj fiindcă asta-i calea cea mai scurtă spre nemurire: laurii ce li-i aşezăm pe creştet, da, tot noi. De asta suntem încă şi mai vinovaţi, însă cum sa nu-i dai Cezarului ce-i al său?
Oare cu ce se dopau Fausto Coppi si Louison Bobet?
Trebuie sa spun ca acesta este un articol excelent .
Vina apartine atat sportivului ca individ responsabil de actiunile sale, cat si societatii consumatoare de spectacol sportiv. Intr-adevar nu ar strica putina sinceritate de ambele parti.
Adica spectatorii sa spuna clar : “Da vrem spectacol. Ne intereseaza entertainment-ul indiferent cum il primim. Sunt lucruri mai importante pe lumea asta decat daca se dopeaza atletul ala sau nu. Am si eu problemele mele, dar cand ma uit la sport vreau ca timpul petrecut astfel sa fie unul placut.” Sportivii la randul lor trebuie sa aleaga: performante cu orice pret, fara obstacole morale in calea victoriei sau bucuria sincera pe care ti-o da miscarea facuta prin sport, bucuria de a face ce-ti place, bucuria de a te juca. Pentru ca sportul la esenta este un joc. Un joc competitiv, dar prietenos. Este si o buna ocazie de a socializa cu alti oameni si de a intelege mai bine omul ca notiune abstracta (incluzand atat omul de langa tine cat si propria persoana). Notiunea cliche “Important e sa participi” e luata in ras atat de sportivii din ziua de azi cat si de cei care urmaresc sportul si a fost inlocuita de expresia “Cel de pe locul 2 e primul invins” si alte asemenea. Sintagma ar trebui reactualizata in “Important e cum participi”.
Acum avem sportivi ridicati pe piedestal numai buni ca sa fie daramati. Fanatismul in sport nu o sa-l inteleg niciodata. Prefer oamenii care savureaza un meci de tennis de 5 ore jumate cu mii de schimburi intortocheate peste fileu, un meci de fotbal cu 10 goluri marcate si 3 rasturnari de scor, ca la sfarsit sa poata spune senin “Da-i dracu si pe astia ca-s cu farmacia dupa ei”. Sportivi dopati, echipe si cluburi sportive care participa in meciuri trucate… Cum sa investesti pasiune si credinta in asa ceva? Ca la sfarsit ori sa fii ipocrit si sa te faci ca nu vezi, ori sa ramai cu un gol de dezamagire in tine?
In schimb la sporturile de contact situatia e mai serioasa. Acolo e nevoie de cele mai serioase controale anti-doping.
Imi cer scuze pentru incoerenta si pentru comentariul prea lung.
Omu’ se uita la TV pe un anumit program, la un anumit sport din doua motive: ori este pasionat de acel sport ori este plictisit. Acum daca cei care conduc industria au transformat sporturile astea intr-o afacere, iar sportivii apeleaza la anumite substante pentru a ajunge la performante mai mari si bani mai multi, nu este vina omului simplu care sta pe canapea si se uita la TV.
azi m-am dopat
Ca sa ma lamuresc si eu: dopajul e cand scoti dopul de la sticla, sau cand il pui? Vreau sa stiu si eu daca ma dopez sau nu.
doctor-demonicus
pe 19 July 2013 00:37
Oare cu ce se dopau Fausto Coppi si Louison Bobet?
——————————————————————————–
N-am studiat problema dar cred ca ceva tot bagau ei pe nas. Catina, rozmarin, esenta de ciuperci, vreo reteta de genul asta.
In “The Reivers”, ultimul Faulkner, un cal de curse e dopat la greu cu… sardele de la conserva. Tot ce-ti trebuie e nitica imaginatie.
ma dopez deja de vreo doua ore cu al doilea test la cricket ( miroase a 2-0) si de pe la 3 jumate cu openul la golf (cind intra tiger ). la un very cold australian dry rose. shit life.
the man:
Clar! :D Sunt convins ca pana si Gaius Appuleius Diocles baga la greu. Altfel cum mama nevoii a putut sa castige 35,863,120 de sesterti, adica in banutii de azi $15 miliarde? Asta meserias! In plus a schimbat echipele mai dihai ca Mihaita Plesan!
http://www.montysworldonline.com/2010/09/richest-athlete-ever-makes-tiger-woods.html
sa adaugam ca acest appuleius era cunoscut ca bigus dickus.
the_kop:
You mean vero mentula magna? :D
@doc: http://en.wikipedia.org/wiki/Fausto_Coppi#Drugs
Nemesis: That settles it.
doc@ nicidecum. nimic dragomirian in spusele mele. sugeram vag ca acel appuleius e stramosul roman al familiei Apuloaieiei din judetul botosani. o familie saraca dar lenesa. o familie cu mult bun simt si cu limba aia a lor de parca si cunnilingsul se rusineaza.
the_kop:
Acum e clar: nu esti sanatos la cap :D
@Tatalor,
Rezon monsericule,rezon!
@the_cop,
precis esti un superior incorigibil de ardelean.Asa-i ca te-am prins?
@doc: sa nu ma intrebi cu ce se dopeaza the man, ca nu stiu.
Nemesis:
Stiu eu. Cu esenta de Jodorowsky :D
La multi ani !!!