in Gazeta Sporturilor

Adevărata știre despre noi

Când mai vine câte un fotbalist celebru prin România, nu trec multe secunde până ce este întrebat ce părere are despre un jucător român. Implorarea ca un străin să ne confirme că însemnăm ceva în istoria planetară a sportului seamănă cu uimirea incașilor în fața cailor spanioli ai lui Pizzaro, animale nemaivăzute până atunci pe acel continent.

Asta e umilința. Noi întrebând ceva despre noi și așteptând răspunsul politicos, pe care să-l transformăm în știrea despre noi. Există un mic Sergiu Nicolaescu în fiecare, căci e mai ușor să gonflezi eroi și să le dai drumul pe cer decât să creezi condițiile pentru creșterea lor treptată. Dacă Nesta îl știe pe Radu Ștefan, înseamnă că nu suntem chiar atât de mici pe cât spune tabela. Dacă numele lui Cristi Chivu încă e cunoscut, poate că mai avem o șansă.

Vreți un exemplu de normalitate? Luați Polonia, țară de trei ori împărțită în istorie. N-a avut scădere economică în timpul crizei. În fotbal, a intrat în calificările pentru Euro 2016 tot din urna a treia, ca România, iar în prezent e pe locul întâi în grupa ei, în fața Germaniei. Știți vreun erou al fotbalului polonez, de la Boniek încoace?

Cu cine să-și dorească astăzi să semene un puști? Cu Dodel Tănase? Cu Bărboianu? Cu tot respectul, e greu. Nadia – Ilie – Hagi nu mai este tripleta care ne descrie măreția, ci taman pe dos, impotența de a mai genera mari sportivi de la retragerea lor. I-am fixat în basoreliefuri stupide, ca pe Gelu, Glad și Menumorut, însă nimeni cu mai puțin de 40 de ani nu i-a văzut pe Ilie și pe Nadia evoluând în competiții, după cum nimeni sub 18 ani nu l-a văzut pe Hagi jucând. Faptul că încă mai sîntem alăturați, cu o amabilitate fugară, lui Hagi nu-i doar o dovadă de măreție a lui Gică, ci și a faptului că n-am fost capabili – până la Simona Halep, unde prea puține merite a avut sistemul – să generăm modele.

Sunt perioade și perioade în existența sportivă a unei națiuni. Olandezii, de pildă, aproape n-au existat în fotbal pînă la apariția lui Rinus Michels la Ajax, în 1965. La noi, graficul înnoirii seamănă însă cu electrocardiograma unui mort. Am pârjolit lanurile și-am otrăvit fântânile în fața noastră, căci alt dușman nu există pe-aici.

La anul, de pildă, se vor împlini 30 de ani de când Steaua a câștigat Cupa Campionilor. Se vor spune aceleași povești, doar-doar o țâșni de sub un fald al memoriei o amintire pierdută, una oricât de măruntă, pentru a hrăni nostalgia după vremurile bune. Ce nu înțelegem, cu niciun chip, este faptul că o aniversare autoperpetuată prin absența altor sărbători se transformă, treptat, într-o comemorare.

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

15 Comments

  1. Ok . Astea sunt lucruri pe care le stim , le tot discutam , suntem de acord asupra lor . Vreo solutie are cineva ? Cineva care are si forta sa transpuna in practica teoria ? Tare mi-e ca raspunsul este la distinsii alesi ai neamului . Care au alte probleme …

  2. ba eu cred ca problema e mai degraba la noi. pentru ca noi suntem cei care alegem sa ne uitam la simona batatorind terenuri si sa comentam despre ea, in loc sa punem mana pe o racheta de tenis. si ne invatam copiii ca e ok asa, decat sa facem sport. noi am fost sportivi doar cand ne fugareau turcii si a trecut ceva vreme de atunci.
    nu vad de ce ne-am astepta ca o societate sa produca sport de performanta (si de ce ne-ar interesa rezultatele astea), daca adultul mediu, indiferent de sex, are muschii cei mai dezvoltati la degete…

  3. Resursa umana neregenerata saraceste si se termina la un moment dat, precum petrolul, aurul sau apa dintr-un zacamant. A fost, adica nu mai e.

    Vorbind de fotbal, cauzele ?
    – „Luceafarul” http://ro.wikipedia.org/wiki/Luceaf%C4%83rul_Bucure%C8%99ti : desfiintat
    – campionatul de „tineret sperante”, juniorii care jucau in deschiderea meciurilor de divizia A : desfiintat
    – cantonamentele de iarna si de vara : inlocuite cu chiolhanuri
    – scoli de antrenori : n-am avut si nu ne gandim sa facem
    – cluburi de copii unde sa se predea abecedarul fotbalului (cu care parte a piciorului se loveste mingea, cum sa treci cu mingea printre jaloane, care e pozitia corpului in actiune, etc.) : nu avem o politica in acest sens, copiii invata fotbal pe maidan, precum Dodel si Barboianu, iar asta se vede
    – politica de transferuri in strainatate (exista o astfel de politica e vremea comunismului!) : nereglementata. Giovanni si Victor Becali au vandut fotbalistii ca pe berbecuti, la varste fragede, ca pe o materie prima ieftina. Cineva poate sa spuna ca piata decide: nu numai piata, si sistemul face regulile. De exemplu, profesia de fotbalist profesionist trebuie reglementata, trebuie impus un nivel de calificare, iar costurile sa se transforme in valoarea clauzei de iesire din sistem. Sa iasa numai cine plateste calificarea in meseria de fotbalist, iar calificarea da fie obligatorie.

    Rezolvarea ? Un model nou de business pentru jocul de fotbal ca activitate economica. Noul model trebuie sa trateze cauzele marasmului curent. Si babeste daca am lua-o, tot am ajunge mai bine decat suntem acum.
    Victorie.

  4. Mă uit și mă minunez…atâtea argumente „logice” care ne explică „rețete de succes” și modele de urmat…cu toată dragostea…la nivel de copii și juniori am auzit lucruri incredibile despre sistemul olandez (de exemplu)…dar nu mai văd echipe de club notabile din Olanda, iar la nivel de națională… după ce au jucat finală de mondial se zbat să iasă din grupe acum…părerea mea AG : faci pe undeva același lucru pe care-l fac și reporterii care pun întrebările străinilor despre noi : le acordăm prea mult „respect” altora și tânjim să ne dea o notă bună…nu suntem o „națiune inferioară” prin ADN…doar una redusă momentan la stadiu de colonie…a vestului acum, după ce am fost una a estului…mie personal îmi displace să avem trupe străine în țară, fie ele chiar și americane…
    Față de Sergiu Nicolaescu eu am un mare respect și admirație… nu văd nimic rău în faptul că ne aduce aminte că neamul ăsta a avut mari eroi…mi-ar părea rău AG să fii un discipol al lui L. Boia…

  5. Excelent articolul ! Nu doar foarte frumos pus in cuvinte, dar dureros de corect. Da, ne va fi din ce in ce mai greu sa pastram aparenta unei continuitati cu legendele cu cat trec anii, se vor transforma in mituri de genul „pe cand se potcoveau puricii”.
    Sa nu neglijam totusi faptul ca exista si o partea pozitiva in trairea din amintirile glorioase : baremi in sport ne cunoastem eroii, pe cand in alte domenii am avut eroi de-a lungul anilor care nu doar ca nu au avut continuatori, dar au si ramas nestiuti in buna masura.
    Deci avem un punct bun de plecare, anume popularitatea de care se bucura sportul. Si banuiesc ca multi ani popularizarea continua a vedetelor a adus noi generatii catre acele sporturi.
    Mai departe intervine gestiunea bazelor si educatia. Asta e departe cea mai importanta pentru mine, formarea unei mentalitati sanatoase si a increderii in sine. Poate ca totusi trebuie sa incercam sa privim si altfel : marile nume precum Nadia , Ilie , Tiriac n-au avut idoli de o valoare coplesitoare la care sa se raporteze. Au lucrat treptat, au evoluat pas cu pas (sper ca nu tre sa platesc copyright domnului Presedinte pentru cuvantul « pas »). Asa ca poate nu e rau daca in sfarsit invatam sa ne rupem de modelele astea de perfectiune, sa lasam in urma modele care nu au mai avut continuitate. Pentru mine cam asta ar fi important in educatia celor de azi, nu doar in cea sportiva, sa ii lasam sa creasca zi dupa zi, sa le constatam si laudam progresul, ca sa consolidam intai increderea lor. Cateodata atata raportare la trecutul legendar poate avea doua consecinte negative : – pe tineri ii inhiba prin standarde prea inalte impuse prea devreme – sau pe noi ca neam ne face sa ne culcam pe o laurii de altadata, in ideea ca odata i-am avut totusi. Scuza comentariul prea lung, citesc si incerc sa retin cat mai multe perspective ce tin de educatie si mentalitate, de-asta gasesc articolul asta grozav !

  6. mihaela@ bollocks! scrii ca-n scinteia tineretului. ori n-ai idoli ori ai, in tara aia de oameni nu foarte talentati tot aia e. avem si noi 3 legende sportive in ultimii 50 de ani dintre care doua frizeaza ridicolul prin neinteligenta lor. laurii de altadata, amintiri glorioase, gestionarea bazelor wtf? sintem o natie de cacao care nici nu merita articolul asta. trecut legendar? sper ca in 50 de ani sa ma rasucesc de bucurie in mormint ca romania e la trecut. legendar. p.s. simo a jucat ok cu broady si de aproape e mai misto ca-n poze.

  7. the_kop,scriu ca-n scanteia tineretului fiindca inca nu-s atat de cinica incat sa vreau sa se vorbeasca de Romania la trecut. Am si eu totusi o curiozitate : de ce judecam oamenii dupa enspe mii de criterii pana ii tragem la nivelul mediocritatii ? Adica ce relevanta are ca doua din cele trei legende sportive ale noastre nu le au cu inteligenta verbala ?

  8. mihaela@n-ar trebui sa vorbim de mediocritate ca romani fiind. ne incurajam aiurea. n-am auzit de inteligenta verbala doar de orala daca vine de la o fata altruista . a treia legenda era violata de fiul presedintelui si fugea din tara inot cu un parizer fara mustar intre dinti. spera la un 9.85 . se dusese cu capul saraca de la cit de rece era apa. ea ramasese in mintea ei nadia desi trebuia sa fie kornelia ender. de asta ar trebui sa disparem.

  9. Kop, vad ca citesti, scrii romaneste, te intereseaza ce fac sportivii romani, deci iaca dovezi ca pana si tie iti pasa de ce se intampla cu tara asta, contrar a ceea ce vrei sa afisezi. Da, iti inteleg si tie revolta, dar nu cred ca mai poate exista vreo revolutie care sa rada chiar totul ca sa repornim de la zero si nici nu vreau sa renunt. De ce? Fiindca eu , spre deosebire de tine , nu cred ca in alte tari sunt neamuri mai de vanilie decat al nostru ;) Si necrezind asta nici n-am nevoie de bataile lor amabile pe umar pe care , vorba lui Adrian, le cersim sub varii forme.

  10. Merci Adrian, vorba ceea, ” better late then never „. Adevarat articolul tau, am vazut personal pe posturile TV unele situatii putin penibile in care actuale sau foste vedete ale fotbalului international erau ” incurcate ” in a da un raspuns intrebarii ” Ce fotbalist roman cunoasteti ?”.
    Ceilalti cititori ai articolului tau au dezbatut tot ce era de dezbatut. EU am o alta dilema: cum se face ca pusti talentati plecati de timpuriu din fotbalului romanesc la cluburi din afara, se rateaza in acelasi mod cu colegii lor ramasi in tara?
    Poate m-o contrazice un Puscas, Bumba, pustiul de la Chelsea sau cel care va ajunge se pare la Dortmund.
    Toate cele bune.