Cei mai slabi sportivi din lume

Le puteți spune “petarde” sau “căzături”, căci, într-adevăr, sunt caraghioși. Mulți dintre ei sunt însă adevărați eroi ai disciplinelor lor, plecând extrem de defavorizați în luptă. Fără ei, sportul n-ar fi atât de simpatic

1. Djemba Djemba – fotbal. Extraordinara poveste a camerunezului l-a făcut pe Sir Alex Ferguson să decidă că este achiziția cea mai slabă din istoria clubului Manchester United. În timpul meciurilor, suporterii strigau la el că e atât de slab, încât părinții i-au pus de două ori același nume.

Cel-mai-slab-schior-din-lume--Povestea-fascinanta-a-lui-Adrian-Solano--Video-

2. Adrian Solano – cross country. Cred că ați văzut câteva imagini cu Adrian Solano, schiorul de fond din Venezuela ce a fost vedeta zilelor trecute pe Internet. Aveți mai jos un filmuleț care acoperă mai mult din cariera lui.

Solano lucrează ca bucătar. Călătorind spre o tabără de antrenament din Suedia, a fost arestat de poliția franceză în Paris, care a considerat că nu poate exista o echipă venezueleană de schi, deghizarea perfectă pentru un infractor. Solano a intrat competiția de la care vedeți imagini, una de 10 kilometri fond desfășurată în Finlanda, fără să fi văzut vreodată zăpadă. A abandonat după 3,5 kilometri, pe care i-a parcurs în peste 13 minute.

Solano și-a mărturisit țelul suprem: să reprezinte Venezuela la Olimpiada din 2022.

Continue reading

Al șaselea cerc olimpic

olympics-graffitiLuni, România a mai cucerit o medalie olimpică, la lupte. “Cum?”, veți întreba, “că Olimpiada de la Rio s-a terminat de ceva timp”. Așa e, dar Olimpiada de la Beijing din 2008 continuă. Decizia Agenției Mondiale Antidoping (WADA) de a reanaliza probe de la JO din 2008 și 2012 a dus la această performanță. E bine că se face dreptate, dar rămâne o întrebare: de ce n-a fost Agenția capabilă să facă acest lucru în 2008, respectiv în 2012? Răspunsul nu se dă în niciun comunicat, căci presupune recunoașterea unui fapt extrem de neplăcut: cei care se dopează sunt mereu cu doi pași înaintea celor care controlează. În acest caz, a durat opt ani prinderea lor.  Continue reading

Cele mai ciudate reguli din sporturi (II)

Volei pe plajă. În prezent, lățimea benzii laterale a șorturilor purtate de fete nu poate fi mai mare de 7 centimetri.

Polo. Apucarea adversarului de organele genitale e strict interzisă.

Scrimă. O regulă spune că, în cazul în care la expirarea timpului regulamentar de joc, combatanții se află la egalitate, se va da un minut de prelungire. Ciudățenia începe acum: prin tragere la sorți, unul dintre cei doi primește un statut de prioritate, adică, în cazul menținerii egalității după trecerea respectivului minut, el va fi desemnat învingător.

Continue reading

Cum să te dopezi omenește

Sportivul neprins e campion cinstit. Cam asta e logica sportului mondial astăzi.

serena-maria

Știți care e definiția dopajului? Confirm DEX: „A(-și) administra (în mod nepermis) substanțe chimice stimulatoare spre a obține temporar mărirea randamentului fiziologic dincolo de limitele normale, într-o întrecere sportivă”. Ce înseamnă „în mod nepermis” și ce înseamnă „dincolo de limitele normale”?

Răspunsul corect este că nu trebuie să știm noi răspunsurile, cât timp sunt foruri care se ocupă de asta. Și toată treaba a redevenit politică, un fel de război rece cu sportivi folosiți drept rachete.  Vreți să vă spun ceva? Acest meci între ruși și americani, în care fiecare îi trage celuilalt preșul de sub picioare, este mai palpitant decât orice competiție sportivă, mai ales pentru că întrecerile au devenit extrem de fade. Scoateți-i din calcul pe sportivii români: ați rămas cu ceva după Olimpiada aceasta, de-abia încheiată? Vă amintiți multe meciuri sau competiții?  Continue reading

Ce-am făcut cu viitorul?

Olympic-RingsEchipa feminină de handbal a pierdut în fața Angolei și a Braziliei (în ultimul meci, cu 13 – 26), dar noi încă facem calcule, ca în cazul naționalei de fotbal înaintea unui meci crucial, tratând pacientul cu nițică algebră și știri-bombă. La ce medalii mai avem șanse? La câte?

Ne-am dus singuri la groapă și singuri ne bocim. Nu lipsa noastră în vreun top al obiectelor atârnate de gât este problema, ci faptul că, în România, sportul este tratat de mulți ani ca un câine comunitar.  Continue reading