Cum aş revoluţiona sportul

 

În forma lor actuală, unele discipline au devenit plictisitoare. Iată propunerile mele pentru a le face mai interesante.

Tenisul cu două mingi. Cei doi servesc simultan şi-şi dispută ambele mingi. De urmărit ar fi și mişcările din cap ale publicului.

vault2Săritura cu tot cu prăjina. Aş declara reuşite doar săriturile la care sportivul reuşeşte să treacă peste ştachetă împreună cu obiectul muncii.

Scrima pe pipăite. Pentru a mări tensiunea, ar trebui înlocuite măştile transparente cu unele opace. Implicarea publicului ar creşte, transformând competiţia într-una interactivă. “Dă-i!… Vezi că-i la dreapta!… Nuuu! Ai omorât arbitrul!”.  Continue reading

Adevărata știre despre noi

Când mai vine câte un fotbalist celebru prin România, nu trec multe secunde până ce este întrebat ce părere are despre un jucător român. Implorarea ca un străin să ne confirme că însemnăm ceva în istoria planetară a sportului seamănă cu uimirea incașilor în fața cailor spanioli ai lui Pizzaro, animale nemaivăzute până atunci pe acel continent.

Asta e umilința. Noi întrebând ceva despre noi și așteptând răspunsul politicos, pe care să-l transformăm în știrea despre noi. Există un mic Sergiu Nicolaescu în fiecare, căci e mai ușor să gonflezi eroi și să le dai drumul pe cer decât să creezi condițiile pentru creșterea lor treptată. Dacă Nesta îl știe pe Radu Ștefan, înseamnă că nu suntem chiar atât de mici pe cât spune tabela. Dacă numele lui Cristi Chivu încă e cunoscut, poate că mai avem o șansă.

Continue reading

Reality-show

Exhibarea unei accidentări a devenit un nou gen în jurnalism. Uneori, ea e numai „spectaculoasă”, când un schior se rostogolește ca o păpușă dezarticulată pe pârtie ori când mașinile de curse se ciocnesc și se dezagregă. Alteori, e „urâtă” (doar sânge scurgându-se pe pomeții unui fotbalist), însă, în cele mai multe cazuri, este „horror” sau „oribilă”.

Descrierile sunt luate parcă din rapoartele Poliției ori ale IML. „I-a înfipt crampoanele în gamba dreaptă, pe care i-a despicat-o pe o lungime de aproape 8 centimetri”. „Efectul impactului e înfricoșător, obrazul nigerianului arătînd adânc crăpat”. Evident, există fotografii și filmulețe ilustrative și deseori un cerculeț roșu ajută privirea să se concentreze, astfel încât nimic să nu se piardă din spectacolul mutilării.

Continue reading

Zilnic picăm “Bacul”

perla2Fiecare sesiune de bacalaureat e urmată de şuvoiul “perlelor”. Timp de câteva zile, se râde superior pe baza acestora, ca formă de distracţie în faţa unui diagnostic sever. Există și site-uri unde acestea sunt antologate pentru vremurile ce vor veni.

Anul acesta, la limba română a fost următoarea temă: “Scrie un text de tip argumentativ de 15-30 rânduri despre cunoaşterea de sine, pornind de la ideile sugerate de afirmaţia lui Nichita Stănescu: «A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă»”.  Continue reading

Dacă sportul-rege era altul

Ce se petrece în această ţară nu e sport, ci o contrafacere continuă. Aşa cum pantofii Adibas au inundat cândva piaţa, la fel sportul a fost înlocuit de Folbal®, un ansamblu de vorbe care ţin până la prima ploaie, o imitaţie grosolană a originalului prezentând avantajul de a fi ieftină, universală, uşor de produs, de folosit şi de uitat. Dintre celelalte sporturi, doar handbalul are potenţial de a deveni sport-rege în România.

Ce presupune asta? 1. Să se vorbească mult despre respectiva disciplină, dar numai atunci când pe plan mondial ajungem ciuca bătăilor. 2. Antrenorii să fie schimbaţi mai des decât jucătorii. 3. Despre sportul-defunct să-şi dea toată lumea cu părerea, în mod continuu.

Alte discipline nu par a putea detrona fotbalul în următorul secol. Poate doar wrestlingul, care se adresează tot unor oameni ce vor să creadă din toate puterile că e pe bune. În acest caz, am vedea la tot pasul cetăţeni cocoţaţi pe garduri, sărind în cârca altor cetăţeni şi stangulându-i pe pavaj. Să admitem că şahul nu are acest potenţial de popularitate. Dacă sportul minţii ar fi la putere în România, am avea ştiri precum următoarea: „Ieri, într-unul din mall-urile bucureştene, câţiva fani ai lui Nisipeanu s-au ciocnit cu nişte ultraşi din facţiunea Gambitul Regelui, veniţi în România să-l încurajeze pe Topalov. Primii au deschis ostilităţile bulgarii, care au scandat «e2-e4» la adresa românilor. Aceştia s-au apărat în stil sicilian, urlând «c7-c5» către cei aflaţi de partea cealaltă a vitrinei. Încăierarea a fost întreruptă la mutarea 43 şi reluată a doua zi, cînd cele două bande au convenit asupra remizei”.

Aruncarea suliţei sport-rege? Ştire la Antena 1: „Vremea minunată din weekend i-a scos în număr mare la iarbă verde pe locuitorii oraşelor. Oamenii au organizat grătare, au băut bere şi s-au relaxat făcând sport. Bilanţ: trei recorduri naţionale depăşite şi 63 de oameni făcuţi frigărui”.

Sau, în cazul snooker-ului: „Terminarea noii arene naţionale a intrat iar în impas când în zona unde ar fi trebuit săpată gaura inferioară din stânga a fost descoperită o altă gaură, mult mai mare, gresia de acolo fiind folosită la construcţia câtorva vile învecinate. Cum consilierii locali nu au aprobat cumpărarea de cretă, iar din cele câteva sute de metri de postav verde s-au fabricat costume de vânătoare, şantierul a fost închis, iar masa transformată în tejghea”.

Ceva oricum nu s-ar schimba, indiferent care ar fi sportul-rege în România. De pildă, dacă hipismul s-ar afla în acestă situaţie, cel sunat, chestionat, înfăţişat nu ar fi călăreţul, nici măcar bidiviul, ci omul care scoate la păscut pe toţi pereţii hergheliile de cai verzi.