Actele de terorism aproape că au ajuns o rubrică fixă în telejurnale, asemenea știrilor sportive sau a celor meteo. Deocamdată, deschid jurnalele, dar frecvența cu care se petrec le-ar putea arunca, în curând, în zona faptului divers. De câteva zile, poate ați observat, nici nu se mai întrerupe emisiunea pentru atentate; știrile apar mai întâi pe scroll-uri, ca panglicile de pe buchetele de la înmormântări, pe care nu le citește nimeni, întrucât toți știm ce scrie acolo. „Explozie în Germania – 12 răniți”. „Nu vă vom uita niciodată”. „Atentat în Kabul. 80 de morți”. „Regrete eterne”.
Ecranul televizorului nu apropie lumea de noi, mai degrabă o separă; este bandajul de sticlă al temerilor noastre. München, Reutlingen, Nisa, Ansbach, Kabul, Rouen … Deja nici nu mai ținem minte atentatele mai vechi de o săptămână, facem eforturi să ni le amintim care cum au fost. „Era ăla cu ostaticii în biserică sau cel de la intrarea la concert?”.
Sunt însă optimist că lucrurile nu vor merge în continuare tot așa. Optimismul meu se bizuie, paradoxal, pe însăși atracția noastră față de moarte, dar și pe nepăsarea câștigată. Suntem din specia ai cărei membri se strângeau în fața spânzurătorilor, a eșafoadelor și a ghilotinelor pentru a-și procura doza de cutremurare, dar și cei care vânează pokemoni ori oferte super all inclusive. Nu întâmplător, teroristul din München și-a atras victimele cu oferte de reduceri. Pentru o masă gratis și 20 la sută discount ne-am duce, ca lemingii, oriunde.
Cu fiecare atentat, răul nu devine mai puțin rău, dar se banalizează în mințile noastre prin repetiție. Ne obișnuim cu lumea în care trăim și devenim și noi mai răi. În timpul Revoluției franceze, teroarea n-a încetat pentru că societatea ar fi atins un nivel moral care excludea asasinatul public, ci, pur și simplu, întrucât cetățenii se plictisiseră de atâtea execuții. Moartea altuia nu mai producea efectul dorit. Viața, chiar și când e mizerabilă, e mai puternică.
Ca telespectatori și supraviețuitori profesioniști, ne putem adapta și retrage oricât din fața terorismului. A fost un atentat la Nisa? Mergem în vacanță în altă parte. A sărit vecinul în aer? Ne mutăm în camera din dos. Important e să rămânem conectați la spectacolul perpetuu al lumii, urmărind jerbele de lumini ale mașinilor-capcană.
Milioanele de musulmani care nu pot trai civilizat in Europa si care in loc sa recunoasca asta,dau vina pe valorile occidentale,nu se vor lasa prea usor.
E mai grav ca niciodata.
the_kop
La naiba, nu ma ingrijoreaza articolul lui AG cum m-a ingrijorat commentul tau.
In natura sunt mecanisme de adaptare si selectie naturala. Cel mai puternic supravietuieste. A lucrat si lucreaza in continuare.
Mi-e teama ca vremea noastra a trecut…
Fara o schimbare de paradigma coroborata cu o atitudine ferma a noastra a tuturor lucrurile nu pot fi readuse la o normalitate dorita de majoritatea oamenilor indiferent de religie, orientare, nationalitate, etc.