in Gazeta Sporturilor, Oldies

Colin

S-a stins McRae, pilotul ce toți și-ar fi dorit să fie.

colin3Am vazut cum se schimba marea la fata cand furtuna implanta pumnale in larg, cum se naste dimineata in Gibraltar, intinzandu-se ca un copil si tipand prin mii de pescarusi, am vazut soarele ucigand ca un asasin platit in desert, dar mangaind un obraz inlacrimat de ghetar in Tara de Foc, am vazut toate acestea, apoi, intr-o buna zi, l-am vazut pe Colin McRae pogorandu-se cu masina de pe un deal prafuit al Greciei.

Și așa cum vă simțiți dumneavoastră trecând brusc la scrierea cu diacritice, așa m-am simțit eu atunci, ca și cum un lucru neînsemnat s-a petrecut în univers, dar că era un fel de întregire. Și n-am fost eu singurul care s-a ridicat în picioare, și n-am simțit doar eu nevoia bruscă de de a pune mâna pe cel de alături, pentru a-l face atent și a-i împărtăși un miracol. Ci toți. Toți cei care strigam, privind cu ochii căscați la ceea ce părea lăsarea la vatră a ultimului zeu de pe Olimp. 

Mașina cobora dealul ca o fiară turbată, dar înăuntru ghiceai pilotul cu grație de pianist, care, după ce și-a pus mănușile, a azvârlit cozile fracului în spate și a potrivit partitura, frământă simultan și clape, și pedale. Pentru că el, Colin McRae, era de fapt un muzician cântând din interiorul instrumentului, un mare risipitor de talent și de vibrații, iar noi, cei așezați atunci în buza acelui amfiteatru, eram doar niște înlemnite cutii de rezonanță.

La sosire, acolo unde sponsorii și șefii de echipă trag linia adunării, Colin McRae n-a mai ajuns. Undeva pe drum, mașina lui s-a transformat într-o ruină, iar pământul Greciei s-a îmbogățit cu o nouă dovadă că zeii și eroii au locuit-o deopotrivă.

Peste ani, când sponsorii s-au plictisit să aștepte și au început să-i decojească însemnele de pe mașină, Colin a continuat să alerge, cu surâsul acela al lui enigmatic de muntean încăpățânat, căruia parcă îi e totuna dacă învinge sau dacă dă cu piciorul într-o bucată de tinichea.

colin-mcrae3Până într-o zi, când brațele de piatră ale Scoției sale s-au deschis, l-au strâns la piept și nu i-au mai dat drumul, iar el a trecut ultima linie de sosire căzând din cer, așa cum îi stă bine unui zeu păgân. Singurul lucru în care numele lui a supraviețuit este, ce ironie!, un joc pe calculator. Și poți să te simți Colin McRae o dată, și înc-o dată, poți să răsucești volanul prin defilee înguste ori să accelerezi pe drumuri de praf, că mașina aia nu va mai merge niciodată, niciodată, la fel de repede.

Mulți au spus despre el c-a fost un geniu, dar nu-i adevărat. A fost mai mult decât atât: un om care te făcea să-ți dorești să lași masă, casă, familie și slujbă, să renunți la tot ce aveai ori puteai avea, doar pentru a te oglindi o clipă în ciobul oxidat al speranței că vei ajunge cândva un pilot de curse.

Articol publicat în Gazeta Sporturilor pe 23 septembrie 2007.

 

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.