in Gazeta Sporturilor, Oldies

Despre fotbal și sex

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
Linkedin
Share on email
Email
Share on whatsapp
Whatsapp

Un antrenor nou la o echipă e ca bărbatul înaintea sexului. Toate organele abilitate se unesc în vederea atingerii scopului comun, alimentându-l cu sânge proaspăt (adică bani) pe purtătorul de speranță, pe cuceritorul de noi teritorii.

La conferința de prezentare, antrenorul e bățos, radios, invincibil și, timp de câteva minute, pare etern în ipostaza-i virilă. Vorbele-i sunt mari, totul e posibil, „da, vom rămâne împreună până la adânci bătrâneți”. 

Și începe campionatul, ce mai freamăt, ce mai zbucium! Se înregistrează niște incursiuni curajoase pe extreme. Echipa presează. Vin câteva rezultate bune în lupta pentru titlu. Antrenorul e dârz, se agită încolo și încoace, întreg clubul palpită, se simte apropierea victoriei. În prelungiri, antrenorul face o mutare inspirată și băieții marchează. Tribunele sunt în …, nu, pardon, e un meci cu porțile închise. Gooool!

Dar … undeva sus, creierul se simte golit de fonduri și trage primul semnal de alarmă.  În următorul meci nu se mai înregistrează șuturi pe poartă, nici măcar spre poartă. Echipa începe să se maseze în zona propriului careu. Inutil, rezultatele nu mai vin. „Am nevoie de timp! Dați-mi timp!”, strigă antrenorul.  Se chircește pe bancă, brusc abandonat de secunzi și de întreg corpul acționarial, transformat într-un apendice, până când…

Până când e demis. Pentru că patronul unui club de fotbal e ca femeia înainte, în timpul și după sex: indiferent câte vorbe dulci i-ai spune, până la urmă contează rezultatele.

Articol apărut în Gazeta Sporturilor pe 15 decembrie 2006.

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
Linkedin
Share on email
Email
Share on whatsapp
Whatsapp

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  1. L-ai portretizat perfect pe Mourinho,care a venit din postura de zeu la United si acum e ciuca batailor prin Anglia si Europa.Evident,aceleasi scuze-ca nu are jucatorii care-i trebuie,ca e nevoie de timp,ca arbitrul nu e fair si alte ragalii de genul…culmea ca ai anticipat corect finalul-un shut in posterior cit de curind.United nu-i Chelsea,iar fanii deja sint satui pina in git de fotbalul marunt si fricos jucat de echipa ce ,decenii in sir,matura podelele cu marile echipe ale Europei.