in Sfatul bătrânilor

Ce s-a întâmplat cu umorul? (3) Comedii care azi nu s-ar mai putea face

Sunt multe filme cărora le duc dorul și care azi ar fi imposibil de făcut.

Fabrice Greco și Pierre Richard în Le jouet

1. Le jouet (Jucăria) – 1976. Un om de afaceri putred de bogat șantajează un jurnalist care lucrează la ziarul său să se transforme într-o jucărie vie pentru băiatul său extrem de alintat. Sunt multe motive pentru care o astfel de comedie – cum erau toate cele cu Pierre Richard – nu s-ar mai face azi. În primul rând, râzi la ea :) , dar și oftezi. Apoi, cuprinde scene neortodoxe, cum ar fi sclavia modernă, referiri la îmbăiatul alături de un minor, invitații la bătaia aplicată unui copil sau umilirea unei femei în public. 

Amuzant e însă că nimeni nu și-a pus problema exploatării omului până când nu s-a făcut remake-ul, în care joacă Richard Pryor, un mare comic afroamerican. Din păcate, asemenea multor readaptări după comediile franțuzești din epocă, și aceasta e slăbuță.

A fost unul dintre primele filme pe care le-am văzut. Dacă-l găsiți, asemenea oricărui film cu Pierre Richard, trebuie să-l vedeți.

Annie Girardot și Ugo Tognazzi în La donna scimmia

2. La donna scimmia (Femeia maimuță) – 1964. Un film cu Annie Girardot și Ugo Tognazzi, regizat de Marco Ferreri. E una dintre acele pelicule la care te uiți cu gura căscată și nu-ți vine să crezi că s-au făcut. Cred că și să povestești acest film ar putea fi astăzi ilegal :)

Un proiecționist care merge cu bâlciul prin sate descoperă într-o mânăstire o adolescentă frumoasă, dar acoperită de păr pe mare parte a trupului. O ia de nevastă, în ideea unei afaceri. Ce cadou de nuntă credeți că-i face? Un copac. Unul în care soțioara, abil strunită cu biciul, să câștige pâinea familiei făcând acrobații de maimuță.

Scena procesiunii nunții, când ea cântă înlăcrimată un imn al purității în timp ce bunii enoriași ai bisericii se îngrămădesc să-i pipăie barba pe sub voalul alb, e incredibilă. De fapt, tot filmul e devastator. Girardot are un tragism plin de delicatețe și de grație, în timp ce Tognazzi – unul din cei mai mari actori ai acestei lumi – întrupează abjecția ca nimeni altul.

Tognazzi și Ferreri au mai făcut împreună câteva filme, printre care și capodopera La grande bouffe. În vremurile acelea, italienii erau specialiști în tragicomedii. Râdeai ce râdeai, apoi îți îngheța râsul pe buze. Și te gândeai la ce-a vrut omul ăla să-ți  transmită.

E un film în egală măsură violent și subtil, despre condiția umană. Credeți că e insultător la adresa femeilor? Deloc. Mesajul lui e cel mai umanist și feminist posibil, numai că nu ți-e livrat pe tavă ca un Big Mac. Filmele bune sunt subversive.

Mai mult, e făcut după viața mexicancei Julia Pastrana. Dacă veți citi despre ea, veți vedea că filmul chiar a fost cumințel.

Scenă din The Jerk

3. The Jerk – 1979. E prima și cea mai bună comedie a lui Steve Martin, un comic din păcate uitat azi. Are însă o problemă mare de incorectitudine politică: însuși subiectul filmului. Un alb crescut de o familie de negri săraci nu știe că-i adoptat și suferă intens că nu poate dansa și cânta ca rudele sale. E o cretineală atât de simpatică, că te doboară. Mai ales la primele 15 minute, am fost pe covor de râs.

4. Blazing Saddles – 1974. Ironii la adresa bolnavilor mintal. Copii care folosesc arme de foc. O bătrână bătută. Tratament brutal aplicat animalelor. Trivialități în cîntecul bisericesc. Nenumărate glume cu caracter sexual. O altă femeie bătută. Tratament necuviincios aplicat persoanelor ce au probleme cu alcoolul. Referiri la acte de zoofilie. Jigniri repetate la adresa minorităților. Și multe altele.

Cum e posibil ca voi să fi văzut versiunea pentru marele ecran, să vă spun cum arăta singura poantă scoasă, pentru că era prea dură pentru acele vremuri. La un moment dat, prostituata-dansatoare îl întreabă pe șeriful negru dacă e adevărat că bărbații din rasa lui sunt foarte dotați. Apoi zice: „Lasă, îmi voi da seama singură” și stinge lumina. Din întuneric se aud niște gemete și vocea ei: „Da…, da…, e adevărat”, apoi vocea lui: „Vezi că-mi lingi brațul” :)))

Secvență din Life of Brian

5. Monty Python’s Life Of Brian – 1979. Băieții aceștia au comis impertinența maximă: s-au luat de povestea supremă a omenirii, dar au găsit un mod atât de hazliu, încât nu doar străstrănepoții noștri vor râde cu lacrimi când se vor uita la această comedie, dar eu cred că și Dumnezeu ar face-o.

Membrii familiei Bundy

6. Married with Children (Familia Bundy), 1986 – 1997. Să vă mai spun de ce acest serial nu s-ar mai putea face astăzi? N-are rost: practic, toate persiflările pământului sunt aici. De fapt, show-ul a fost puțin urmărit la început, dar a câștigat celebritate după ce o gospodină din Michigan, ofensată de glumele fără perdea din serial, a făcut nenumărate plângeri, ceea ce a atras atenția publicului. Ca urmare, echipa îi trimitea respectivei, la fiecare reînnoire de contract, un tort și un buchet mare de flori.

Scenă din Qu’est-ce qu’on a fait au Bon Dieu?

BONUS: Qu’est-ce qu’on a fait au Bon Dieu? (Serial Bad Weddings) – 2014. Sunt și excepții totuși, de ce să nu recunosc? Am văzut zilele trecute această comedie franțuzească recentă, la care am râs cu lacrimi. Într-o familie catolică cu patru fiice unde sunt deja trei gineri – un arab, un evreu și un chinez – își face apariția și un al patrulea: un negru. Sunt zeci de poante excelente și fiecare rasă și fiecare cultură își ia castane în mod democratic. Vi-l recomand și pe acesta cu căldură.

Voi ce astfel de filme mai știți?

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

15 Comments

  1. Serialul lui Armando Iannucci The Thick of It si filmul In The Loop care este un fel de continuare a serialului. Este o comedie politica britanica, cu un umor negru si vulgar. In care Peter Capaldi joaca in rolul lui Malcom Tucker unul dintre cele mai memorabile personaje ale comedie britanice.

  2. Dar ,,Sergentul Bilko” cu un actor pe care l-ai meționat și îl consider bun dar nu genial, Seve Martin? În acel film a frizat nebunia vesel-acapartoare a perfecțiunii personajului, anti-eroului prezentat.. Așa o impietate la adresa armatei americane nu am văzut nicicând niecări. Generali cu patru stele semi-imbecili, ofițeri superiori fie incompetenți – casnici – bonomi fie ranchiunoși-ariviști-înrăiți, soldați ce pot fi orice dar nu soldați, armata ca o industrie de folosit și pentru ce-i prinși în uniforma sa, etc. Iar dintre cele autohtone ,,Operațiunea Monstrul”. Aluziile la conducerea partidului – uau – de neimaginat practic, dar subtil transpuse în film.
    Cu toată… ,,libertatea” de acum remarc o impotență crasă în domeniu.

  3. Parca in Extras, si-a mai permis Ricky sa se joace un pic cu chestiuni tabu..

    De la sfatul pt Kate Winslet:” joaca intr-un film despre Holocaust daca vrei un Oscar”…si Kate chiar il ia peste vreo 2 ani pt un film mediocru, dar despre Holocaust.(nu am gasit secventa pe youtube, dar sunt convins ca o stii).
    Pana la celebra scena cu testul de rasism:

    https://www.youtube.com/watch?v=LLWWFU7r2K0

  4. Oh man Pierre Richard . Faze din Sint timid dar ma tratez sint atit de vivide in mine de parca l-as fi vazut ieri . Si a fost acu 40 (!) de ani .

  5. Inafara de Married with Children, nici n-am auzit de restul titlurilor macar, dar nu mi-a placut deloc acel serial si aproape niciunul care rulau in acei ani.

  6. @AG

    Vroiam sa-ti recomand “Qu’est-ce qu’on a fait au Bon Dieu?”, dar ma lasase memoria. Multumesc de ajutor! :)

  7. Extras, serialul cu Ricky Gervais, The death of Stalin cu Steve Buscemi in rolul lui Hrusciov si Game Night, o comedie proaspata .

Webmentions

  • mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 111) March 23, 2019

    […] Comedii care azi nu s-ar mai putea face; […]