Au început pe 6 aprilie 1893, la 21:24, în clubul Olimpic din New Orleans, luptându-se după regulile celui de-al nouălea marchiz de Queensberry, care introdusese mănuşile în box, separându-l de bătaie. Erau „Texas” Jack Burke, 60,3 kilograme de voinţă pură din Galveston, şi Andy Bowen, boxerul local înconjurat de enigma propriei rase, despre care nu s-a ştiut niciodată dacă era alb sau negru, pentru că adevărul pe care pielea fiecărui om îl strigă în cazul lui era ceva incert, ca un steag pe care nu se află nimic şi care totuşi flutură în văzul tuturor.
În primele 14 reprize, s-au lovit năprasnic, pedepsindu-se reciproc pentru îndrăzneala de a exista în acelaşi spaţiu, pe care numai unul trebuia să-l părăsească în picioare. La auzul gongului, porneau unul către celălalt ca două piese dintr-un orologiu de turn, împinşi de obligaţia veche şi inexplicabilă conţinută în măruntaiele lor de a se întâlni într-un loc anume şi de a se lovi. Apoi, pe măsură ce timpul trecea, croşeele, upercuturile şi directele au început să sece. La ora 3 din noapte, Bowen avea o încheietură scrântită, Burke fracturi în ambele braţe. În ultimele reprize nu s-a mai putut puncta nimic: cei doi se târau până în centrul ringului, înfruntând fiecare nu atât adversarul, cât propriile dureri.
La 04:43, după 7 ore şi 19 minute, 110 reprize de box, doar ochii mai luptau din ei. Bowen şi Burke au rămas ţintuiţi pe scăunele, cu braţele răstignite pe unghiul drept al corzilor, iar meciul ce trebuia să ofere campionul mondial al categoriei uşoare s-a terminat nedecis.
Patru lupte şi un an mai târziu, într-un club de box aflat câteva străzi mai încolo, Andy Bowen avea să primească un pumn şi, într-o secundă, la contactul cu lemnul dur al scenei, steagul a coborât definitiv în bernă.
Soon, One Morning: The Last Stand of Andy Bowen
(poezie din volumul “How the war in the streets is won”, de Gerald Lyn Early)
“There was this sound like running milk,
Thick and white, cascading
On the ground in splashes, mixing
With the dirt and and turning dirty itself.
He thought it was like a kind of fallen light, falling
From some secret height in his mind, a failing light. Out.
Out it was. Out it was like that. But it was not light at all,
Just something like light: a running stream of milk,
Flowing in a wave like the arm of Buddy Bolden in a white suit,
An arm waiving to a crowd, a blurred arm, milky and rich
And running like white paint wet upon a picture or a fence.
He had fallen so quickly, dropped, that he was blinded by the white milk,
As if weakness were to be the only and final testament of his strength.
Beyong his fingers he sensed the bruised fruit upon the ground, pulpy things.
Blood popped from his ears, forming bubbles on his neck: more milk,
He thought, all the milk in me is coming out, falling from my fallen self.
And when someone over him called his name, he opened his eyes, astonished,
Betraying the rapture of seeing savannahs, the glowing milk of beatitude
Running like some endless sap over some endless land.
Such looking, he thought in his last thought, such looking,
I must get up again to get hit again to fall again to have the vision;
While the others stood over him, amazed completely by the wise eyes of the dead”.
Notă: despre Andy Bowen şi cel mai lung meci din istoria boxului cu mănuşi puteţi citi mai multe aici, aici şi aici.
This is what I am talking about! :D
Doc
Pai da.
Povestea e mai lunga. Boxul cu bursa devenise legal de doar patru ani in Louisiana.
Inainte de asta, verdictul „no contest” se dadea ori cand combatantii nu se mai puteau lupta, ori cand politia navalea in salile unde se boxa ilegal si meciul se intrerupea.
Initial, verdictul a fost „no contest”, ceea ce era paradoxal, oamenii se batusera 7 ore si 19 minute.
Apoi, pentru ca in cazul unui „no contest”, publicul – munictitori care in cateva minute s-au dus acasa, si-au pus salopetele si au plecat la lucru – putea cere banii inapoi, al doilea verdict si cel final, dat a doua zi, a fost „meci nedecis”. Legile din Louisiana nu recunosteau decizia de „egalitate”.
AG:
I know :D Stiam povestea. Acum ma bucur ca o stiu si altii :D
Bowen a contestat decizia, dar pana la urma banii, 2.500 de dolari, s-au impartit egal.
Bowen a stat apoi 2 luni sa se recupereze dupa meci. Burke a intentionat sa se retraga, la 27 de ani, dar a revenit in ring dupa alte cinci meciuri.
La revenirea in ring, Bowen a mai boxat un meci-maraton, de 5 ore 35 minute, 89 de reprize, pe care l-a castigat. Apoi, dupa un an si ceva, „Kid” Lavigne a trimis acel pumn in urma caruia Andy a cazut, s-a lovit de podea si a murit.
110 reprize :O Cei doi sunt istorie. Pe atunci meciul nu se termina dupa un anumit numar de reprize? Castigator puteai fi doar daca il faceai KO pe adversar?
Nu sunt prea pasionat de box, dar aceasta legenda m-a impresionat de-a dreptul. Multumesc AG :)
Ilogic si nedrept sport…
Brady
Nu se trecuse de mult la boxul cu manusi si, din cate stiu, nu exista sistemul punctelor. In plus, campionul en-titre isi anuntase retragerea, deci meciul dintre cei doi trebuia sa ofere un invingator. Scrie mai exact in documentatie, daca ai rabdare sa citesti si cunosti minunata limba a lui Hans Uwe Nietzsche :)
AG:
Exista in anumite locuri din US ( New Jersey, Brooklyn sau South Boston) unde in salile mici si mucegaite de cartier se mai vad urme din acest spirit al boxului de alta data. Regulile sunt cele „normale”, dar sportivii imi amintesc de Bowen şi Burke.
Alex
Au contraire, mon ami …
Doc
Am vazut si eu „Rocky n”, dom profesor :D
AG:
Aia e cosmetica aplicata. Mergi sa vezi cu ochii tai. :D
Parca prea dur, prea fara reguli…Aducea pe vremea aia cu luptele gladiatorilor. Totul se reducea la doi oameni saraci, fara alte perspective in viata, care aveau curajul suficient incat sa-si care pumni pana ramaneau lati, spre deliciul celorlalti asemenea lor, dar mai putin temerari. Nu imi vine in minte nici macar un singur mare boxer care dupa ce a terminat cu acest sport sa fi reusit sa aiba o viata cat de cat incununata de succes. Toti au fost tampiti de pumnii incasati si de viata complet dezordonata pe care au dus-o…
Dat’s sum funny shit. You keep on makin’ dose cakes and I’ll keep follow’n you… like the dumbest mothafucka that ever lived… hell yeah,milk and honey…oh, yeah, a lil sumthin dat takes me back ta da old days…ha!
Mersi :)
Din pacate nu cunosc limba germana :(
Daca tot e Steaua-Craiova, am o nedumerire: A primit Craiova licenta? Unii zic ca da, altii ca nu.. Probabil tu esti mai informat :)
Beautiful.
Toate aceste povesti pe care le scrii constant ar merita adunate intr-un volum. Poate cand ajungi pe la numarul 100 al serialului iti vei lua inima-n dinti. Daca e nevoie, o sa punem ceva banuti intr-un cont, merita :D
Alex:
Sugar Ray Leonard e doar unul dintre exemplele care te contrazic.
Doc
Just kidding.
te uiti la Stiinta?
Doc
Ultima data cand l-am vazut pe Sugar parea sa aiba un inceput de Parkinson. Sau poate mi s-a parut mie…
lol
Asa e. Aceeasi boala pe care o are si Muhammad Ali.
Chiar si ” oamenii din fier” sunt oameni.
lol:
Mie nu. Pare inca in vana. E adevarat ca omul are doar 53 de ani.
AG:
Ma uit. Merge bine :D
Doc
Da, e adevarat ca sunt exceptii, am gresit generalizand. Insa trebuie sa recunosti ca cei mai multi dintre ei sfarsesc mizerabil si sunt niste persoane demne de mila din mai toate punctele de vedere dupa ce dispar din careul magic.
Sa nu fiu inteles gresit, apreciez ceea ce fac oamenii aia, sunt probabil cel mai aproape de notiunea de sport pur (ei si rugbistii), insa sportul „box”, in sine, mi se pare ilogic, atata timp cat isi distruge eroii…
Cum ar zice baietii astia… Anything goes…
http://myplay.com/videos/ac-dc/anything-goes
Alex:
Putine sporturi nu isi distrug eroii.
Ai auzit de José Canseco?
Doc
Am vazut si eu „Liar Liar”, dom profesor :D
AG:
:D That was a good one.
AG:
Dar cat de penibil a fost saracul Jose la debutul sau in Mixed Martial Arts ai vazut?
AG:
http://ca.sports.yahoo.com/top/news?slug=ap-canseco&prov=ap&type=lgns
doc
Nope. Am vazut acum ca este un baseball-ist. Ce este cu el?
Alex:
Vezi linkul de mai sus
L-am vazut, dar recunosc ca nu i-am inteles puterea exemplificatoare :(
Alex:
Regret.
multumim adrian ..chiar ne intrebase florin daca erau mai puternici luptatorii din trecut,si i-am chemat pe toti si le-am citit ,aurica si-a facut cruce si a spus : cred ca daca ne vad de sus rad de noi ! dupa aceia ne-am uitat la adresa @DD si mi-a zis ca pe 5 la lupte dinacelea se duce :(
Nu am zis-o la misto, chiar n-am inteles…sorry daca ai inteles altceva :|
buna dimineata
adriana
acum nu mai sunt lupte din alea :)
@danny mi-a spus ca are in cusca ,ca la cm. i-au provocat francezii si au acceptat provocarea .si dupa acest rezultat sa vada daca e selectionat in america :( nu-mi place sportul asta de loc.. si acum am 4 kempoisti… florin vine si spune azi m-am luptat cu o fata si m-a caftit si sarea un procedeu ca ma punea jos …eu i zic :florine cred ca iti place cand iti face cheie ca sta pe tine :( …nu-mi place sportul asta deloc…
iartama am vrut sa scriu @orca salut :)
În primãvara anului 1956, echipa Armatei, apãrutã pe prima scenã fotbalisticã în iulie 1947, avea deja în palmares 3 titluri de campioanã ºi 3 cupe ale României. De-a dreptul remarcabil, dacã þinem seama cã unora, pârâþi a fi legendari, le-au trebuit 44 ani pentru a cuceri primul tiltlu(copiind involuntar istoria nefastã comunistã cu uzata sintagmã „înainte ºi dupã 44”). Fotbaliºtii din România(aruncatã ºi prin nepãsarea cinicã a lui Winston Churchill, în lagãrul-fãrã ghilimele-socialist), se „plimbau” doar prin curtea închisorii, de la zidul chinezesc la zidul Berlinului. Începând cu 1956, la conducerea echipei C.C.A. este numit Ilie Savu(secondat de cãrturarul fotbalului, Virgil Economu, fostul selecþioner al României în 1940, când portarul David va deveni, în meciul cu Italia de la Roma, „Il Dio”).
Prin cei doi, sistemul WM va cunoaºte apogeul la noi, teza de doctorat a C.C.A.-ului de aur. Fãrã recunoaºtere internaþionalã, doar cu turneele amicale la Leipzig ºi la Pekin, orice izbândã pe gazon era sortitã unui experiment de laborator, blestematã a se supune efemerului. ªi-o pune Aghiuþã pe aruncãtoarea la greutate, gruzina Nina Dumbadze, venitã ca maestrã la lotul de atletism al Angliei, sã ºterpeleascã o pãlãrie dintr-un magazin londonez, fapt jenant care a stat la baza unui turneu amical al echipei de fotbal Luton Town în mãreaþa Uniune Sovieticã, pentru a stinge scandalul. Zis ºi bifat. Englezii vor învinge pe Dinamo Moscova ºi Þ.S.K.A. , cu scoruri de neprezentare: 3-0. Prezent la meciuri, ataºatul nostru militar i-a propus celui englez, ca la întoarcere sã facã o escalã la Bucureºti, pentru ca reprezentanþii Majestãþii sale sã-ºi mãsoare forþele cu douã echipe similare: Dinamo ºi C.C.A. Fiind pe val, turneul s-a parafat „on spot”.
În ciuda avertismentului lui Emil Bodnãraº, mai marele UCFS-ului, avertizat de iureºul englez, Dinamo va pierde cu 1-3(o consolare, mãcar se înscrisese golul de onoare, dar în mintea oaspeþilor rãsuna doar o variantã adaptatã a versului coºbucian: „trei, Doamne, ºi toate trei”). Urma, logic, C.C.A. La 23 Mai 1956, pe „23 August”, nu mai aveai loc sã arunci un ac. În tribuna oficialã, Ghiþã Dej(ãla care bãgase spaima în burgheji ?!) cu suita. Ce s-o mai lungim, aºa se nasc miturile, pe care Uniunea Europeanã de azi încearcã sã ni le spulbere cu euri în alimente ºi steguleþe colorate: în zi de graþie, C.C.A, a spulberat pe Luton Town cu 5-1(3-1), dupã ce oaspeþii marcaserã primii al zecelea gol al turneului din Estul sãlbatic ! Conducãtorii englezilor, perplexaþi: „Domnilor, am descoperit în România un team excepþional, poate unul dintre cele mai bune de pe continent”. Se propune revanºa, sub forma unui turneu al C.C.A. în toamnã la Londra.
Nonagenarul Ilie Savu, ar putea exclama astãzi, arghezian: „Niciodatã toamna nu fu mai frumoasã !” Dupã 3 partide de mare dãruire(1-1 cu Arsenal, Constantin primul gol românesc pe pãmântul inventatorilor fotbalului- stelistul Dan Petrescu de la Chelsea a transformat peste decenii acest fapt istoric într-o banalitate-; 3-3 cu Wednesday Sheffield, dupã ce scorul era la un momend dat 3-1 pentru gazde, prin golurile lui Alecsandrescu ºi Victor Moldovan-2; 4-3 cu Luton Town, dupã 0-3 prin golurile lui Constantin, Onisie ºi Alecsandrescu-2, cu amendamentul cã în rotonda Ciºmigiului se spune cã la golul din tun al lui Onisie mingea ar fi rupt plasa). Ultimul meci, „aranjat” aiurea de ataºatul militar, cu Wolverhampton, s-a terminat cu 0-5, dupã ce la oboseala bãieþilor s-au adãugat: un gol anulat la 0-2, un 11 metri inventat , un arbitraj scandalos(cu adagiul „chiar aþi vrut sã plecaþi din Anglia neînvinºi ?”).
În escala de la Bruxelles, 5 steliºti erau pe lista impresarului transfug Sandu Vogel pentru Real Madrid. Steliºtii n-au avut soarta „maiorului galopant”, Puºkaº, dar au fost prefaþa la capodopera „Steaua Sevillianã 1986”.
sunt foarte tari articolele tale,in special cele despre box
Alex, mai sunt luptatorii din UFC, care din punctul meu de vedere sunt cei mai completi sportivi de pe planeta. Un luptator din UFC trebuie sa stapaneasca f bine luptele greco-romane, jiu-jitsu, muay thai (sau karate, cum o face cel mai nou campion la categoria semigrea), si box. Au o conditie fizica de invidiat, sunt respectuosi, si au si creier (majoritatea). Ca sa iti dau un exemplu demn de toata lauda:
Randy Couture – multiplu campion la categoriile light heavyweight si heavyweight, ultima data la 43 de ani dupa o pauza competitionala de 3 ani.
Adrian, mi-ar placea daca ai scrie un articol si despre UFC, asta daca urmaresti acest sport. Daca nu, iti recomand :) Deasemenea, niste legende ale tenisului cand o sa apara in articolele tale?
lumea civilizata se uita cu scarba la cate o torta aprinsa in peluze, dar aplauda fascinata doi cimpanzei care isi cara pumni in cap pana unul cade lat sau, eventual, moare. macar intr-o privinta, fotbalul si boxul au ceva in comun: blaturile
Cornel Dinu: „Borcea e la spital, a spart un geam şi s-a rănit grav!”.
@Mircea
Da, asa este, am uitat. Ma uit cu interes la UFC, fara sa fiu insa un fan inrait
@ion
Completarea era „ne pare rau pentru geam” :D
@AG
Ne zici si noua cate ceva despre Sorana Cirstea? Tocmai s-a calificat in sferturi la RG, dupa un ultim set fabulos.
Intrati pe : http://www.zonainterzisa.ro pentru a vedea cum ii pasa Gazetei Sporturilor de sport!!!!!!!!
…nu vreți să facem un pariu despre ce va fi următorul articol al lui AG? …si cel la patru mâini, EG+AG?? :D
anyone interested ? :)
orca:
Not quite :D
orca
Pun pariu pe ce vrei tu ca nu ghicesti despre ce va fi urmatorul articol la dublu :lol: