in Gazeta Sporturilor, Rubricand

Un şut de la distanţă

O armă importantă a ruginit în panoplia fotbaliştilor noştri.

În acest moment, prea puţini jucători români mai ştiu ori mai au curajul să tragă de la 25-30 de metri. Andrei Cristea e unul dintre ei, nu marchează doar cu capul, după o infiltrare în spatele fundaşului advers, ci şi din alergare, de la 22 de metri, aşa cum a făcut-o în meciul cu Unirea. Şi, pentru că am amintit de acea partidă, să rememorăm şi reuşita lui Apostol, o minune de şut bizantin, în egală măsură viclean şi puternic (nota mea: adaug aici şuturile din partida Unirii cu Rangers, desfăşurată după scrierea articolului).

Publicului îi e dor de un şut sănătos de la distanţă, de acele două-trei secunde în care timpul stă suspendat deasupra gazonului, iar jucătorul se îndreaptă spre minge de parcă ar vrea să o desfiinţeze. Ne lipseşte acel efect de blitz fotografic, fracţiunea de încremenire în care pe teren există doar şuterul, mingea şi portarul, iar restul jucătorilor rămân ca nişte piese de şah. Unde sunt trasoarele lui Sameş şi Bölöni, ghiulelele lui Dorinel, rachetele teleghidate ale lui Hagi, care uneori îi transformau pe portari în simpli chiriaşi în spaţiul locativ al porţii, lipsiţi de dreptul elementar de a putea exista pe traseul şuturilor? Pentru edificare, consultaţi opera lui Steven Gerrard, cel mai bun desenator de poduri arcuite din arhitectura modernă a fotbalului.

Fără acest procedeu, sportul-rege devine un fel de joc cu soldăţei de plastic sau arta monotonă a ţesutului la gherghef, care poate da naştere unor opere nepieritoare, lipsite însă de bucuria despicării apelor. Şutul de la distanţă e gest bărbătesc şi declaraţie de autoritate, calcul balistic realizat în crevasa unei zecimi de secundă, altfel, fără acea inconştientă asumare de responsabilitate, nu-ţi permiţi să despici brocartul paselor laterale.

În România, golul se livrează în general ca o pizza sau o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, atacantul apasă soneria în careul mic, apoi aşteaptă centrarea din lateral. În rarele ocazii când se trage de hăt departe vorbim mai degrabă de o degajare, pentru a nu-i da adversarului ocazia scăpării pe contraatac. Uneori, ai senzaţia că, mai degrabă decât mingea, în poartă va intra piciorul şuterului, desprins de trupul-gazdă, ca un membru dezarticulat de păpuşă.

În curînd, Steaua şi Dinamo vor da piept cu turcii, naţiune asediatoare de cetăţi, care, până la a săpa tuneluri pe sub poarta Constantinopolelui, au bombardat zidurile cu tunul gigantic al ungurului Orban. Să sperăm că nu vom alege iar calea meschină a retragerii în munţii, a otrăvirii de fântâni, a furtişagului fotbalistic, ci că vom bubui şi noi mingea spre porţile lor. 

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

64 Comments

  1. Sut mai puternic ca a lui Lorin Avadanei nu-mi amintesc in campionatul nostru…la un Bacau-Craiova pe la inceputul anilor ’80 a prins un sut de pe la 30-35 de metri care l-a facut knockout pe Silviu Lung…s-a reluat meciul dupa vreo 10 minute…parca era din Suceava si-a jucat si pe la Brasov…vi-l mai amintiti?

  2. Buna seara.
    Cu alte cuvinte fotbalului romanesc ii lipseste spontaneitatea si capacitatea fotbalistilor de a improviza lasa de dorit. De asta si pica fotbalistii atat de usor pt ca sunt la fel ca si „Ken” prietenul lui Barbie. Barbatii sunt pe cale de disparitie. Mai bine fotbal feminin :)

  3. asemeni jucatorilor care nu mai stiu a suta de la distanta,niciunul dintre colegii tai de breasla nu se apropie de stilul tau de a scrie,acela al unui ziarist complet!!!
    esti tare frate!!!

  4. Cercetatorii britanici ne vor spune cu siguranta ca ideal e sa sutezi astfel incat pe traiectoria balonului sa fie cat mai multi jucatori. Nu se stie niciodata de unde vine devierea :)

  5. Şutul de la distanţă dispare aşa cum a dispărut tenisul spectacol, rar mai vezi un schimb de mingi la fileu, restul forţă, servicii puternice acompaniate de răcnetele de rigoare. Se prefereră siguranţa, spectacolul se plăteşte, adică mergi ori la teatru, ori la meciuri demonstrative.
    Mă întreb cum naiba servea Stan Smith într-o tăcere totală? Azi pare imposibil.

  6. buna seara!
    disparitia suturilor de la distanta are legatura si cu evolutia jocului.in ziua de azi,daca nu ai o „coada” pe tot terenul,tot esti luat in marcaj de la 40-50m.de cele mai multe ori lipsesc doua elemente esentiale pt asemenea executii:spatiul si timpul.de aceea realizarile sint atit de rare si lipsite,parca,de spectaculozitate.unii spun ca barbatii sint pe cale de disparitie.n-as inclina spre varianta asta.mai degraba as zice ca n-au cautat unde trebuie. :evil:

  7. buna seara
    am crezut ca am nimerit pe o pagina din septembrie :)
    nu mai stiu de cand am vazut un sut catre poarta ,auto goluri da , frica de raspundere ,mica ciupeala si intodeauna mi s-a parut un egoism intre ei .

  8. offff….tot vorbiti de sutul de la distanta ca de un defunct tocmai azi cand nu sunt inca 24 de ore dupa golul superb al jucatorului de la rubin kazan de la 25m

  9. Ai dreptate, Adrian, si asta nu e valabil numai in fotbal.

    Uite-te la handbal sa vezi ca nici un jucator roman sau jucatoare nu are curajul/tupeul/stiinta/antrenamentul sa se inalte de la 9 metri si sa slobozeasca o torpila spre poarta adversa.

    Si lucruri de genul asta se invata la juniori lucru care nu prea se face.

  10. Stai Adriane ca nu-i nimic pierdut nici la noi. Ca fan al CFR-ului il nominalizez pe Muresan. Cand trage parca urla mingea de durere. Chiar si cand n-o da in poarta tot e o mandrete de sut. Are un stil de-a dreptul taranesc de a se duce catre minge, o pendulare larga si apoi o forta incredibila. El, N’Doye de la Dinamo si…lista ramane deschisa si pentru altii.

  11. pretorianul

    Luca, Neagu, Gogirla, Meirosu, Amariei, Lecusanu etc etc etc. (la baieti nu prea ma uit)

    ga

    Era tare suceveanul. Dadea rar, dar bine :)

  12. Pai vasluienii ar putea spune ca Wesley si Ljubinković, timisorenii ca il au pe Curtean, ar mai fi Parvulescu de la Gaz Metan si cum spuneam, se prea poate sa-mi scape din vedere altii. Intr-adevar, nu e sutul la poarta procedeu favorit la noi (atata vreme cat fotbalul de la noi este unul fricos – din cauza antrenorilor) dar sa nu uitam ca si in acest sezon dar mai ales in precedentul am avut parte de goluri senzationale (chiar si de dupa mijlocul terenului). Nu cate ne-am dori insa asta este, avem fotbal ieftin, nu ne putem compara tocmai cu marile campionate.

  13. De fiecare data cand AG scrie despre un subiect din fotbalul romanesc, nu trece mult timp si personajele tin sa-l contrazica. De-abia astept maine seara cate un gol din sut de la distanta de la fiecare din cele 4 echipe romanesti :P

  14. De la Timisoara anilor trecuti… Titi Varga. Imi aduc aminte ca eram copil cand si-a scos un adversar knock-out. Dupa ce Varga a dat in bara si din bara la lovit pe jucatorul advers in cap…

  15. eheei, avadanei! da, si varga. mateuţ cel micuţ mai dădea de departe, cu o forţă disproporţionată faţă de statura-i.

    interesant, pentru mine etalonul suteurului absolut e dobay, si asta fara sa-l fi vazut jucand vreodata. de fapt, nici nu stiu daca am vazut vreo poza. puterea poveştilor copilăriei, când încercam să-mi închipui cum a rupt plasa de-adevăratelea…

  16. Da, ai dreptate, din fotbalul nostru au disparut si tunarii, si creatorii. Nu putini erau jucatorii cu ambele calitati: Hagi, dar si Mateut sunt doar doua exemple.
    Antrenorii de la noi au deprins treaba cu „asezarea in teren” destul de bine, numai ca ii sacrifica prea mult din personalitatea jucatorului. Mingea trebuie adusa obligatoriu in careu, si de preferinta de pe benzi – cam asta e „filosofia” jocului de la noi.
    Cum siguranta primeaza, se prefera eliminarea elementelor de risc, cum sunt driblingul sau sutul.

  17. barbulescu sau mateut pot fi gasiti pe you tube, cu goluri splendide din suturi de la distanta. Mari maistori mai erau iovan, coras sau titi varga.

  18. Adriane,

    cum ”andrei” a comentat mai sus: lipseşte curajul!

    Să nu uităm de un element critic în fotbalul Românesc : majoritatea din fotbalişti Români sunt foarte uşor intimidaţi şi la nivel naţional de anumite cluburi, şi la nivel internaţional de mai toate echipele…ar trebuie discutat şi rezolvat acest element;intimidarea.

    Batistuta săltea puţin mingea înainte de a trage un voleu de la aprox. 20 metri, spre bara de sus. Gerrard a fost cam timid la începutul carierei şi ca fundaş, după cîteva meciuri, a prins curaj şi tupeul să spargă plasa de la distanţă. Cu toate că mingea era mai grea acum cîţiva ani în urmă, Johann Cruyff făcea un slalom mai bun ca Ingemar Stenmark şi trăgea în plasă din orice unghi. Acest sti de atac, şut, perpendicular pe poartă, este neglijat de foarte mulţi jucători şi antrenori.

    Sorin

  19. ha, exact despre asta vorbeam astazi cu un prieten :P (nu discutam de regula „fotbal” dar…)

    Amandoi l-am nominalizat N’Doye. El este singurul fotbalist din Romania,ce nu numai ca indrazneste, dar si reuseste sa traga de la distanta. Ceea ce ma face sa cred ca nu va mai sta prea mult p-aici.

    Si apropo de „suturi de la distanta”, ma uitam cu tatal meu la dvd-ul „Hagi”, si el mi-a aratat sa fiu atent, cum Hagi le facea semn juctorilor din banda sa „plece”, in special lui Dan Petrescu si Dorinel Munteanu, ei alegrau 30 de metrii…Hagi tragea la poarta si dadea gol…

  20. @ lol

    „Luca, Neagu, Gogirla, Meirosu, Amariei, Lecusanu”

    De cate ori le-ai vazut tu pe aceste jucatoare tragand de la 9 m intr-un meci? Eu le-am vazut ridicandu-se, dar in loc sa traga la poarta bateau mingea de pamanat si apoi cautau sa paseze pivotului.

    Fa o comparatie cu Norvegia si o sa vezi ce distanta enorma e intre ale noastre si ale lor.

  21. ag, nu ai ce sa le ceri jucatorilor. ori e teama de a gresi, ori e nestiinta sutului.

    mai e o buba aici…sunt multi care prind culoare bune de sut dar….e mingea pe celalalt picior, si pana schimba piciorul e deposedat.

    nu mai avem suteuri veritabili, si asta se vede in jocul echipelor de club, in jocul nationalei.

  22. stiu ca acum e iesit complet din forma dar Claudiu Niculescu ramane in amintirea mea ca bun suterur.
    Nu numai din lovituri libere facea ravagii Niculescu , sutul lui din actiune era la fel de precis si devastator candva…
    Pacat ca el nu-si mai aduce aminte

  23. E vorba de lipsa de personalitate, zic eu. Acelasi lucru se intimpla cu driblingul. Nu am mai vazut un dribling eficient cam de mult. Un 1 la 1 in care sa iti scoti cel putin un adversar direct.

    In plus, ce ma seaca cel mai tare e si lipsa de suflu. Nu o data am vazut jucaori care dupa 10-20 m alergare o sutau de ii era si portarului jena :D
    ozzy frumoasa

  24. salutare
    GA are dreptate. Avadanei era omul cu cel mai puternic sut din campionatul nostru. Iar la sectiunea „international” campionii detasati ai sutului erau brazilianul Eder si olandezul Haan.
    Nu pot sa uit cum la campionatul mondial din 1978 a ingenunchiat pe cei mai mari 2 portari ai momentului Dino Zoff si Sepp Maier prin suturi de la peste 25 de metri.

  25. doar sutul de la distanta a disparut din campionatul nostru? dar un-doiul ? ne convine sau nu sportivii (fotbalistii) din ziua de azi sunt aceia a caror parinti au o situatie materiala , de la bune spre foarte buna.talentul nu se detine in functie de cati bani ai si problema ma re este la juniori cum sunt ei formati ca viitori fotbalisti, ca nu prea sunt formati.

  26. Da. Frumos spus… Sutul de la distanta e ceva barbatesc.Smecherasul vrea sa intre cu mingea in poarta.E diferenta dintre a face sex barbateste si cunilingus.

  27. Dacă s-a amintit aici de şuteri unii chiar de la Poli Timişoara nu se poate să nu fie amintit Neluţu Bungău (portarii de pe vremea lui ar putea spune mai multe)

  28. pretorianul

    de foarte multe ori in ultimii 15-20 de ani. mai putin in ultima vreme, fiindca jocul de handbal s-a schimbat un pic, se prefera schemele si viteza in detrimentul fortei brute. valabil nu numai la noi, ci si in norvegia de care spui, in danemarca, coreea de sud etc. Rusia ramanand cam ultima care mai apeleaza la tunari, dar si fiindca „materialul” uman le permite. problema nu e cum joci, ci rezultatele. in privinta fetelor, ele fac bine ce fac, si la cluburi si la Nationala, altfel n-am fi unde suntem. parerea mea.

    La fotbal e un pic altceva. Din cauza lipsei rezultatelor. Dar e doar unul din aspecte. „De ce castiga echipele din Spania, Anglia, Italia, Germania?” Fiindca trag mai des de la distanta ca noi. Da, dar nu numai. Fiindca si alearga mai mult, si mai cu cap, fiindca au o tehnica mai buna decat ai nostri, care nu sunt in stare sa faca o preluare simpla. Dar, daca vrem sa gasim cauze ale scaderii fotbalului romanesc, putem sa trecem suturile de la distanta pe locul 1. Nu ma deranjeaza…

  29. @sekus
    Eu cred ca cele doua „aspecte” la care faci referire fac, casa buna impreuna, si in nici-un caz nu se exclud unul pe celalalt…
    revenind la subiect, cred ca merita mentionat si tunarul Ilie Stan cu un sut incredibil de puternic.

  30. L-ai uitat pe Adrian Cristea, care incearca in fiecare
    meci citeva suturi de la distanta. Ma rog, nu esti
    dinamovist ci jurnalist gesepe!

  31. @sekus

    sa speram ca la „a face sex barbateste” nu faci referire la sexul in care protagonisti sunt barbati… :) s-ar putea sa-ti fi tradat inclinatile… spre anilingus

  32. Ilie Stan, caruia i-a scris Fanus Neagu sa nu mai dea goluri asa rapide ca depaseste viteza de gandire a lui Cornel Dinu si de aia nu il cheama la nationala, si Vasile Popa de la pitesteni, pe care l-am vazut tragand de la 40 de metri in bara si a sarit mingea pe la marginea careului

  33. si cativa baieti de la otelul: Anghelinei, Vali Stefan, Males, Viorel Tanase
    nu cred ca ar fi contat balonul de la Sunderland – Liverpool in traiectoria sutului :)

    \m/

  34. @ manhattan,

    Aurică Beldeanu! Un talent. Îmi aduc aminte cînd îl vedeam jucînd pe Valea Domanului în Reşiţa, 1975,1976. Unul din cei mai talentaţi mijlocaşi.

    Să nu uităm că CSM Reşiţa,prin anii ’75-1976 era una dintre echipele cele mai bune, cu Beldeanu, Dudu Georgescu, Florea, Atodiresei, Puşcaş, etc. a bătut pe Dinamo cu 4-1? . Au fost prea buni şi au fost desfinţaţi repede.

    Sorin

  35. Suturile de la distanta sunt bune, chiar foarte bune, dar sa nu uitam loviturile libere la care, cel putin in ultimii ani, Juninho a fost starul. Secretul lui? Practica intensa. Dupa fiecare antrenament ramanea 1-2 ore si exersa loviturile de la distanta. La noi se exerseaza mai mult de atat, dar nu pe teren ci in baruri.