Înaintea primului război mondial, un fost ofiţer al Marinei franceze, Georges Hebért, călătorea prin Africa. Acolo a întâlnit triburi ai căror indivizi, trăind în natură, aveau calităţi fizice deosebite şi dezvoltaseră o capacitate incredibilă de adaptare. În urma erupţiei unui vulcan în Martinica, Hebért a coordonat salvarea a 700 de persoane, ceea ce i-a întărit convingerea că însuşirile atletice trebuie combinate cu altruismul şi curajul. Întors acasă, a pus bazele unui sistem de educaţie fizică, denumit „metoda naturală”.
La mijlocul anilor 1990, în suburbia pariziană Lisses, David Belle a folosit „metoda naturală” pentru a mări eficienţa brigăzii de pompieri a tatălui său, apoi a dus totul mai departe, şi mai departe. Aşa a apărut Parkour, arta deplasării eficiente, cu viteză maximă, în care se folosesc toate abilităţile trupului uman. Dacă aţi văzut filmele „Yamakasi” sau „Banlieue 13”, ştiţi deja la ce mă refer – David Belle joacă în cel de-al doilea rolul principal (Leito) -, dar scene de parkour apar şi în „Casino Royale”, „Breaking and entering”, „Live free or die hard” sau „Babylon A.D.”.
Deşi este un sport, parkour nu dispune de un regulament, nu are o ierarhie formală şi nu se poate „juca” în echipă. Organizarea unei competiţii este şi ea imposibilă. Se poate practica oriunde şi oricum, însă, cu adevărat, nu se practică aproape niciodată, întrucât îi lipseşte cauza iniţială. „Fantezia mea principală e să merg noaptea târziu pe străzile din New York, o bandă de răufăcători să mă atace, iar eu să scap de ei folosind parkour. Cum însă nu mi s-a întâmplat niciodată aşa ceva, aş zice că, într-un fel, niciodată nu am practicat acest sport”, spune americanul Ryan Ford, citat în articolul „No obstacles”, apărut în New Yorker sub semnătura lui Alec Wilkinson. „Dacă exersez o săritură şi mă întorc să o iau de la capăt, asta nu mai e parkour, pentru că nu deschid un drum, ci închid un cerc”. De unde se vede că „les traceurs” practică nu doar un sport minunat care nu există, ci au creat şi un sistem filosofic pentru a-l descrie.
Din punct de vedere fizic, ţinînd cont doar de aparenţe, e sportul pe care trebuie să-l fi practicat Omul Păianjen şi Superman la juniorat, cînd încă nu învăţaseră prea bine să zboare. În muzică, jazz-ul ar fi corespondentul perfect. Asemenea multor arte marţiale, parkour transformă şocurile în alunecare, fluidizînd mişcările printr-o formă inteligentă de disipare a energiei. Aşa cum acestea te pregătesc pentru o luptă care, în mod ideal, nu trebuie să aibă loc, prin parkour te antrenezi gradual în vederea unui zbor imposibil. Şcoala căderii e dilatată la maximum şi transformată în spirală, devenind subiect permanent de doctorat, însă chiar şi inventatorul sportului continuă să exploreze noi teritorii, fiind mereu la început.
Un „traceur” poate cădea de la înălţimi ameţitoare, transformând piedicile în înaintare, e capabil să se strecoare pe scări strâmte de incendiu, să sară pe acoperişuri ori să escaladeze ziduri ca o pisică, … totuşi enumerarea rămâne veşnic incompletă. Nu există centuri, dani, norme sau ranguri, după cum nici noţiunea de imposibil nu face parte din parkour. Confruntarea nu e cu un altul, aş zice că nu e nici măcar cu propria persoană ori cu obstacolele întâlnite, e cu Totul.
Rezumând, parkour e arta de a te mişca. Poate că şi dumneavoastră, citind acest articol – ce e posibil să nici nu existe -, aţi făcut deja primul pas în parkour.
Atenţie! Acest sport se învaţă gradual, numai sub o îndrumare atentă. Nu încerca aşa ceva de unul singur!
impresionant ca de obicei…apropo ca un impatimit al filmelor ce sunt,trebuie sa remarc ca ai dat exemple foarte bune in articolul de mai sus…apropo stiai ca in 2010 apare un film intitulat chiar „”Parkour”?
dar nu trebui sa ne ferim de oameni rai ca afara suntem vanati ca suntem romani asa ca e o idee buna sa incepem acest sport . frumos sport dar e greu
Interesant si impresionant. Multumesc pentru articol!
Aiurea. Inca un „sport de televiziune”. Cica ar fi „sporturi extreme”. Baietii, dati o fuga pina pe Aiguille du Midi si mai vorbim dupa aia. Sau daca doriti mai aproape aveti padurea Fontainebleau.
Ai scris un articol foarte Jedi, Georgele. :D
Salut!
Nu erau desene animate?
AG, ai grija sa nu indemni cititorii prin acest articol sa se apuce de acest sport. Consider ca ar trebui sa fii mai atent si sa prezinti riscurile la care se supune cineva care ar indrazni sa se apuce de acest fenomen. Conditia fizica se dobandeste cu multa munca si cu timp, iar cei care vor sa se apuce de acest pseudosport trebuie sa fie oameni foarte responsabili si inteligenti. Nu vreau sa vad de maine pustanii de 15 ani sarind de pe un bloc pe altul. O clipa de neatentie sau de lipsa de concentrare, interventia unui factor pe care nu il iei in considerare sau orice greseala poate conduce la o tragedie pentru cei care ar incerca unele miscari de parkour.
salutare
asta e sportul apa care sari de pe zid pe zid? mda eu l-am folosit fara sa stiu si fara sa vreau,rezultatele? la spitalul de urgenta la sectia ortopedie :D
un fel de aikido ofensiv. cool.
try
{
InterfaceMySQL intMysql = new InterfaceMySQL();
string sirinter = „select * from rang; select * from zone; select * from terenuri; select * from constructii; select * from mijloacetr; select * from localitati order by Denumire; select * from tipzone”;
DataSet dss = intMysql.QuerryData(conexiune, sirinter);
LoadTree(dss.Tables[„TabDB5”]);
}
catch
scuze! am gresit…
adi
trebuie sa mai exersezi :D
Dan
E cel mai pertinent comentariu, stai linistit :lol:
roach!
salut! era pentru altcineva…, scuze!
In Bucuresti n-ar putea sa faca asa ceva, avand in vedere frecventa cu care apar cabluri noi pe acoperisurile blocurilor :D.
In alta ordine de idei…cate oase si-or fi rupt baietii aia?
Alex:
in Buc e chiar propice, din groapa in groapa…, numai tumbe…
Dr@gosh
Corect. Adaug ceva.
Am vazut un reportaj cu asa ceva si am ramas masca.
E o adevarata arta.
Omu:
O adevarata arta este orice lucru pe care-l face cineva si pe care majoritatea celorlalti oameni n-o poate face. E adevarat ca este spectaculos si cred ca ar „avea priza” la public. Dar, ca sa ramanem tot in aria „sporturilor” de acest gen, am vazut un spectacol cu preotir shaolin pe Eurosport, prin ’98-’99 (erau la inceput spectacolele, chiar erau meseriasi aia care veneau acolo). Eh, ce faceau ei acolo probabil ca ati cam vazut toti, impresionant pentru ca nu mai vazusem pana atunci. Insa faza tare a fost la sfarsit, cand au pus camerele pe 2 baietei, unul pana-n 3 ani si unul de vreo 4, care la inceputul spectacolului isi pusesera cate un picior pe cap si statusera asa tot timpul. Vreo ora, adica…
Cauta pe iutub „parkour falls”. Arta cere sacrificii
AG, asa da!
cat despre parkour…JOS PALARIA!!! Am vazut si eu mai multe sporturi extreme si trebuie sa recunosc ca la majoritatea nu le-am inteles nici rostul, dar nici farmecul! Doar un curaj mai aproape de nebunie si de inconstienta decat de orice atitudine psihica normala a unui om. In schimb la parkour am observat ca dezvolta anumite aptitudini, bine’nteles pe un fond de calitati pe care trebuie sa le aiba orice „traceur” inainte de a se apuca de practicat. Este si foarte interesant de urmarit la TV, doar k nu-mi inchipui cum ar putea fi efectiv urmarit de spectatori la fel ca pe oricare alt sport…
AG:
Ai vazut asa ceva live? Eu am avut ocazia. Dupa ce m-am uitat -cu ochii cat niste farfurioare de ceai – la niste pusti care faceau treaba asta, am vrut sa sar si eu peste un sant minuscul. Ghici cine s-a ales cu o luxatie? :D Deh, riscurile vietii de sportiv :D
Doc
Evident ca am vazut asa ceva live. Jim, incercand sa se ridice de la masa, dupa doua beri cu lamaie :D
Doc
Vezi ca la postul precedent un domn sandy a lansat un manifest antirock. Ma gandeam sa-l onoram.
Alex
M-am oprit dupa cateva secunde.
Da!
Inca ceva ne-a dat gata! Nu-i de ajuns ca sunt atatea „deraieri” ale adolescentilor!
OK!
Este o disciplina chiar! Este un sport – sa zic – interesant, dar extrem de periculos!
Trace-uri-lor le trebuie insa o sanatate de fier si o mobilitatea aparte!
Nu stiu( avand in vedere opinia unor parinti) daca ar dori vreo familie sa aiba un fiu „altfel”, din alt p.d.v.!
Spre deosebire de argoul adolescentin, care se stie de ce este folosit, acesti tineri „furiosi” parca, intentionat, pe ei insisi,
vor „sa fie vazuti” si, sub sub motivatia ca „e bine sa stii cum sa faci sarituri, echilibristica, saluri, catarari, mers taras s.a
– la nevoie, Domne fereste! -, incet-incet, in peisajul urban, vom avea, si aceste cadouri, tot de import !
Ce putem face??? Asta e, cu asta defilam!
AG:
Bey, eu am parul ( din cap) destul de lung, sunt mai in forma decat in trecut, dar nu sunt gagicuta! Omul ala asta parea sa -si doreasca: gagicute manelare! :D
durden
Apare chiar si „Banlieue 13 – Ultimatum” ,ziua lansarii in Franta…chiar azi,18 februarie!
mi-a placut ideea de cand am auzit de ea prima data, prin 2000. dar sunt tare curios de numarul si gravitatea accidentelor :D
memo
trebuie sa recunosc ca asta nu stiam…chiar o sa ma uit si la ala,mi-a placut mult primul…
durden
Sa speram ca va fi la fel de frumos ca primul. Se pastreaza personajele principale:David Belle(Leito) si Cyril Raffaelli(Capt. Damien Tomaso)…trebuie doar sa asteptam sa ajunga filmul si la noi!
jackie chan
pe langa conditie fizica si coordonarea miscarilor, exista o estetica superba a miscarii.
is back
uau….foarte tare…sincer sa fiu mi-ai trezit interesul pentru „sportul” acesta…cu siguranta in urmatoarele zile o sa incerc sa fac rost de filmele ce le-ai enumerat mai sus….foarte tare…:)
Ronnie-Davis 3-2 :)
zenit-stuttgart 1-1 la pauza
cam de cite ori ai voie sa gresesti la chestia asta?!?
1-2 :)
sau 2-1 :)
nici nu vreau sa stii cite oase si-au rupt pina au ajuns la nivelul asta.
facem parkour dinasta cand aveam vreo 13 ani..alergam prin cartier, pe liceu si pe complexul din Tiglina 1 din galati..da’ jur ca faceam fix la fel, cu vreo 4-5 tovarasi dupa mine…saream de oriunde,faceam tumbe, ma rostogoleam, ma cataram, imi placea la nebunie, cata adrenalina…habar nu aveam ca se cheama parkour si ca o pornit de prin Africa…tin minte si acum ca sfarsitul traseului „extrem” era chiar in fata magazinului mare cand saream de pe complex fix la intrarea in magazin unde erau multi oameni..:)) si acum imi amintesc fetele lor stupefiate cand vedeau 5 insi sarind unul dupa altul de la 8 metri…apoi o luam pana in fata in alergare usoara….e o stare de spirit si un mod excelent de dezvoltare a fizicului.
Nu stiu de ce va mirati atat? Nu de aici am plecat cu totii?
Doar ca se chema precambrian :lol:
am o bucurie ,cica s-ar fi apucat sarbi de munca in ungaria ,ce sport o fi aplicat catre clanurile unguresti ,dabea astept emisiunea lui mircica,ca pana acum i-am vazut pe carcotasi :)
„Sportul” pe care l-au practicat si in Kosovo: epurarea etnica fara obstacole.
roach
Situatia e mult prea complexa in acea zona ca sa te poti exprima atat de lejer.
roach:
Scuza-mi atitudinea de Fight Club, dar habar n-ai ce vorbesti. Opreste-te la sportul fara ghilimele.
OK, imi cer scuze pentru ce nu am vrut sa apun. Ce am vrut sa spun se pare ca stiti voi mai bine decat mine.
roach:
Ok, ok. Uite, pentru impacare, iti recomand filmul „Rachel Getting Married” (r.Jonathan Demme), pe care tocmai l-am vazut. Are o nominalizare la Oscar pentru Cea mai buna actrita – Anne Hathaway. Filmul e neasteptat de bun. Si chiar daca Anne nu va castiga batalia cu Melissa Leo (Frozen River)
si cu Meryl Streep (Doubt), merita vazuta intr-un rol de exceptie.
AG
Draci! Am fost in seara asta sa fac un pic de Parkour in Harlem si m-au prins baietii si mi-au tras o mama de bataie!
La urma si-au cerut scuze si mi-au spus ca au crezut ca sunt Ryan Ford, caruia vroiau sa-i aplice o corectie dupa articolul din New Yorker… :)
memo
wow…m-am uitat pe imdb si tot nu-mi vine sa cred…ma asteptam sa fie americanizat(gen night watch si day watch in rusa si dup-aia te duci si faci partea a-3-a „twilight watch” in state cu actori americani…wtf?!?!).credeam ca asa o sa fie si asta…mai bine ca ramane tot in curtea francezilor…
E dragut sportul (cam extrem totusi) dar pana la urma tine doar de vointa.
Mai ramane si problema unde il practici ca daca iesi afara si incepi prin parc asa zice lumea ca ai probleme la cap.
E tare sportul.Te salut!
Interesant articol. M-a fost recomandat ce cineva avand in vedere ca ma intereseaza subiectul.
Ar fi exemplul perfect pentru a-mi argumenta ideea cu privire la acest fenomen al blogurilor – cineva aproape (de obicei) talentat scrie despre ceva ce nu prea cunoaste si despre care s-a informat la un nivel superficial. Apoi apare corul de aprobatori sau dezaprobatori, care oricum nici ei nu au o legatura cu subiectul, insa se simt datori sa-si vada ideeile pe sticla cu biti.
In acest timp, cei care stiu despre ce e vorba sunt (pe vremea asta) prin tineretului, politehnica sau prin spate pe la tnb.
Dan Andrei
Ca documentare am folosit
http://www.parkour-online.com/Parkour-history.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Parkour
http://www.washingtonparkour.com/forums/viewtopic.php?t=30
http://www.experiencefestival.com/parkour_-_history/articleindex
plus articolul citat.
Dan Andrei
Mi-ai raspuns unor intrebari existentiale care ma chinuiau de mult. Am inceput sa ma inteleg acum.
E bine ca tu esti o categorie aparte. Ai grija sa nu intrii pe bloguri si sa comentezi, o sa vina unul ca tine si atunci o sa intelegi ce esti de fapt…
Sever Muresan, ardeleanul aflat mereu in afara legii,
acum este achitat. Dupa ce a tzepuit o tzara intreaga.
Ca si celalalt clujean, Stoica Caritas / scuzati cafofonia.
Ardelenilor: cand va lasatzi de tzepe si va apucatzi
de munca?
asa deci acum ii inteleg pe copiii aia nebunatici de sareau prin parc si prin fata casei de cultura de la mine din oras deci ei de faptfaceau parkour de asta a:) merci AG dar pt mine este un sport cam neinteresant cred ca sunt de moda veche:)
Superb articolul, cred ca de fapt il asteptam. Am avut
norocul sa vad un documentar la tv in care cred ca aparea
chiar David Belle, invitat de niste britanici in Londra si niste francezi
si in care „parcourg” cateva din monumentele importante
ale orasului.
Mi-a placut la nebunie, chiar daca eu nu voi putea face
niciodata ce fac acesti baieti. In toata goana asta a lor nebuna
mai ales cand sunt in „echipa” par niste martieni prin ceea
ce fac. De fapt sunt niste baieti bine antrenati, curajosi
si inventivi care incearca doar sa-si depaseasca limitele.
Super in primul clip ( ” Best of David…”) si fondul muzical ( cred
Soundgarden ).
Mii de multumiri pt. articol.
adnane, ai inventat apa calda si mersul pe jos! sunt multi plozi din astia, care se antreneaza pe langa blocuri! numai ca as vrea sa-i vad imbracati gros si cu palarie pe cap facand asta! ca doar tiganii nu astepta sa te imbraci sportiv, pentru a te jefui!
Diciosanmartin
Cred ca e Audioslave.
exista vreo statistica cu cati s-au accidentat si cati au murit facand parkour? mie mi se pare foarte periculos, chiar si cand ai super experienta.
simplu suporter
Face parte din regula jocului. Asa e si alpinismul, asa e si mersul pe sarma.
fromos articolul…
experienta nu consta neaparat in oase rupte…
cazaturi si accidente cauzate de acest sport
experienta consta in dorinta de a practica
in fiecare zi…cu multa atentie…
si cu o si mai multa forta de concentrare…
ai nevoie de ceva umpic de curaj…dar cel mai mult de
gandre…practic parkour de aproximativ un an jumate…
cred ca mai mult..dar prefer sa nu exagerez…
si nu am avut accidentari serioase…la inceput
am pornit in echipa dar din pacate prietenii mei sau lasat
nu gaseau elentul spectacol in sport…asta e…
practic sportul de mai bn de 7 luni singur….
nu prea imi place dar…iubesc prea mult sportul
pentru a ma gandi la asta…si ca un ultim lucru
ce as vrea sa il precizez…: nu ies fara castile in urechi la
parkour,motivul:lumea ce ma inkonjoara.prefer sa evit
termeni…bye bye