Întotdeauna am spus că Adriano e cel mai mare cântăreţ care să nu fi fost născut în limba engleză. Aşa arată un concert ţinut la 74 de ani. Muzică, voce, îmbrăcăminte: stil. Iubire necondiţionată din partea publicului.
P.S. Sir Mick, ai legătura.
„The Tit” există
Cine spunea că scriu ficţiune? Încă una dintre predicţiile mele s-a transformat în realitate. O expediţie pleacă în căutarea unui „continent de plastic”, mai mare decât India, care cică ar pluti prin Oceanul Pacific. Mai bine ar fi cumpărat cartea „Câteva sfârşituri de lume”.
Şi nu e singurul semn. Mai multe aflaţi din următorul filmuleţ, care prezintă câteva lucruri interesante. Vedeţi pe la secunda 50.
Ce e omul, ce e berea?
Vine o vreme în viaţa unui bărbat când trebuie să înţeleagă din ce aluat este făcut. De aceea, am acceptat cu bucurie propunerea de a vizita la fabrica de bere Heineken din Miercurea Ciuc.
Mai întâi sunt secţiile unde se fac plămădirea, filtrarea, fierberea şi răcirea. Pe scurt, procesul de fabricaţie al berii se începe prin măcinarea malțului din orz. Urmează amestecarea cu apă caldă şi se obține astfel mustul de malț, un lichid dulceag şi destul de vâscos. Mustul e fiert, i se adaugă hamei, pentru a se obţine gustul amărui și aroma caracteristice berii. Ulterior, este răcit și însămânțat cu drojdie de bere, iar după nouă zile de fermentare, berea tânără este răcită și ținută la 0 grade Celsius până când se obține berea matură. În cazul Ciuc Radler, berea filtrată este amestecată cu limonadă adusă din Germania ( 37% bere, 63% limonadă). Din acest motiv, are numai 1,9% alcool.
În aceste secţii, berea este însă abstractă, căci nu o vezi, poţi doar să-ţi imaginezi ce păţeşte până să devină un lichid popular. Eşti ca într-un nivel dintr-un First Person Shooter: fuioare de ţevi încolăcite, cazane imense din inox, manometre, monitoare, numai că nu apar soldaţi inamici şi totul e curat ca într-o farmacie. Continue reading
La închisoare cu Gigi Becali
Este un moment trist, pentru că din el nu vom învăţa nimic.
Faptul că Gigi Becali face puşcărie în România e doar prelungirea unei stări de fapt într-un context diferit, pentru că, în ultimii ani, toată ţara s-a aflat într-un regim semideschis de detenţie alături de dânsul. „Deschis” pentru că, într-adevăr, puteai schimba canalul TV. „Semi” pentru că, în aproximativ 50 la sută din cazuri, cu excepţia posturilor de desene animate, meteo şi de modă, îl regăseai oriunde.
Au existat momente, multe la număr, în care şuvoiul de insulte era întrerupt cu multă delicateţe, veşnicul interlocutor fiind rugat să rămână la telefon cât timp se derulau clipurile publicitare, a căror intrare fusese oricum mult amânată. Au fost lungi ore în care prelungirea şederii sale părea o tehnică de concentrare pentru amânarea unui climax debil. Becali a fost o resursă, într-un sens tragicomic al cuvântului şi totuşi potrivit, combustibilul cel mai ieftin posibil pentru alimentarea mersului în gol al unei naţiuni. Continue reading
R.I.P. Ray Manzarek (1939 – 2013)
Zece numere de stand-up excepţionale (I). Rămâi deştept după ce le vezi!
Partea a doua a articolului este AICI.
1. Louis C.K. „Oh My God” – 2013.
În acest moment, e cotat drept cel mai bun stand-up comediant. Autoironic, jucăuş şi cald, axat în general pe propriile experienţe de bărbat divorţat, trecut de 40 de ani, care are două fetiţe. Superbe sunt şi serialele Louie și Horace and Pete.
2. Steven Wright „I Have a Pony” – 1985.
E comediantul care s-a dus în direcţia opusă celorlalţi. Fraze spuse cu o voce letargică, într-un ritm monoton, iar tot umorul e – mare performanţă – doar în cuvinte. Câteodată, trebuie să procesezi poanta timp de câteva secunde până să-ţi dai seama că e genială, atât e de bun.