Noapte bună sportului, aşa cum îl ştiam

Lui Armstrong i s-au retras cele şapte titluri în Turul Franţei. Messi e şi el acuzat de dopaj. Cine urmează?

doping04

Sportul chiar a devenit o religie: trebuie să crezi fără dovezi, constant şi cu program, cu slujbe din ce în ce mai fastuoase. E timpul, cred, să acceptăm că supersportivul nu mai aparţine seminţiei noastre, că e un fel de Hercule conceput de-o mamă muritoare cu ajutorul unui zeu coborât prin tubul subţire al seringii.

Au trecut anii ’80, când deţinătoarele de recorduri mondiale arătau ca Dolph Lundgren; au trecut anii ’90, când aveau solzi, barbă şi şase degete la o mână. Acum, tehnologia a progresat: recordmanul e subţirel, e dezirabil sexual şi vinde de zece ori mai multe perechi de încălţăminte.

Cum naiba să nu conducă firmele de pariuri sportul, când ele investesc şi scot cei mai mulţi bani din veşnica încăpăţânare a omului de-a se crede mai deştept decât sistemul? Cum naiba să nu se dopeze un sportiv când a ajuns să alerge 593 kilometri pe meci, de trei ori pe săptămână? Cum să nu moară tineri de 25 de ani pe terenul de sport? Când cresc mizele, cresc şi pericolele la care se expun sportivii. La marginea sistemului, unde medicii mai greşesc doza, apar victimele colaterale.

Contractul e limpede, dacă citeşti şi rândurile scrise cu cerneală simpatică dintre rândurile scrise mărunt. Vrei, ca sportiv, mai mulţi bani ca în 1992? Trebuie să alergi mai mult, să rişti mai mult, să iei mai multe pastile. Vrei, ca telespectator, 20 de meciuri tari pe săptămână, televizate gratis, în care să alerge ăia ca-n jocurile pe calculator, dar să nu dai nimic în schimb?

Ei bine, asta nu se poate. Trebuie să închizi și tu puţin ochii, ca să vezi totul HD.

Ce poate face un sponsor pentru naţionala României?

Cred că n-am mai început o campanie de calificare cu trei victorii din trei meciuri de pe vremea Generaţiei de Aur. Câştigul principal mi se pare însă altul: tricolorii joacă având acum ochii în primul rând pe poarta adversă, iar media de vârstă a titularilor a scăzut semnificativ.

Unul dintre proaspeţii sponsori ai naţionalei, City Insurance, mi-a pus o întrebare. Poate o companie face mai mult decât să apeleze la metoda clasică: „închirierea” unei suprafeţe din echipamentul tricolorilor? Intenţia celor de la City Insurance este să contribuie la construirea celei mai puternice galerii a tricolorilor, pentru turneul final al Campionatului Mondial de fotbal care va avea loc în Brazilia peste doi ani.

Ideea mea e următoarea: pe spaţiul alocat sponsorului de pe tricoul echipei naţionale să apară chipul unuia dintre clienţii companiei (în cazul de faţă, un om care şi-a asigurat casa ori maşina), suporter al echipei naţionale, precum şi mesajul lui pentru tricolori. Astfel, în locul unui logo, să fie chipul unui suporter şi numele lui.

Dacă aveţi idei despre cum s-ar putea implica un sponsor în susţinerea unei performanţe pe care n-am mai atins-o de prin 1998, ele vor fi bine primite :).

Hai România! Întâi Olanda, apoi Brazilia!

Altceva

Ce urmează după un titlu mondial, după două, după nouă?

Kimi Raikkonen, acest Edmond Dantés al Formulei 1, îşi continuă netulburat traseul. Este ceva înfricoşător în reîntoarcerea sa în Marele Circ, de parcă are de răzbunat ceva. Finlandezul e unul dintre puţinii piloţi capabili să-şi seteze propriul eu ca pe-o maşină.  Kimi, care nu “se înţelege” aproape deloc cu monopostul pe care-l pilotează în acest sezon, şi-a schimbat total stilul pe care-l avea în cea dintâi descălecare a sa în Formula 1, adaptându-se el la ce-i poate oferi „fierul”. Continue reading →