Tolo,

caut un Torquemada printre cei pe care tu îi denumeşti „inchizitorii netului” şi nu-l găsesc. Unde este? Desigur, e posibil ca frazele sale să nu fi trecut de reţeaua care fereşte ziaristul de comentarii atât de încinse, încât smulg şi carnea de pe el, dar care, din păcate, nu poate opri apariţia în ediţia electronică a feselor sau a nobilelor înjurături de mamă. La aceste articole polemice, văd, în schimb, oameni argumentând clar şi concis, de multe ori mai bine decât am face-o noi. Iar oful lor poate fi rezumat la o propoziţie care îţi este, desigur, familiară: „Nouă ne pasă de sport”.

Bine, poate că lor nu le pasă chiar atât de mult încât să devină „prea mult”, dând astfel naştere unei exagerări ce ştirbeşte sensul originar al ideii „We care about …”. Desigur, printre păcatele acestor cruzi „inchizitori” se poate număra şi ipocrizia. Totuşi, cum îţi explici că aceşti oameni apar într-un număr deloc neglijabil când este vorba despre uzurparea sportului pentru a-şi spune părerea? Ce-i aduce pe ei în starea de a comenta cu înverşunare, chiar şi cu riscul de a fi jigniţi, dar nu-i poate face să cumpere ziarul?

Eu socot, fără a mă pricepe la presă nici unu la sută cât tine, că e vorba de dezamăgire (…). Continue reading →

Dă „refresh”presei sportive! (23)

Salut.

Îmi permit să vă recomand câteva articole bune apărute în presa sportivă şi nu numai.

1. Un articol despre sportivii care evoluează pe cel mai moale şi mai confortabil teren din lume, „Campionii canapelelor”, pe Sportibus.

2. Diana mi-a trimis un mail cu un link spre teza de master a unei studente la Central European University Press din Budapesta, Irina Costache, despre fotbalul feminin din România. Citiţi-o! E foarte interesantă.

3. Un text semnat Marius Mărgărit despre un sportiv în vârstă de 73 de ani care înfruntă maladia Parkinson cu ajutorul sportului, în Gazetă.

Vă reamintesc că, dacă doriţi să scrieţi despre sport, puteţi trimite articolul vostru la www.sportibus.ro, un site de profil realizat printr-un efort colectiv. Dacă textul e bun, va apărea.

Toate cele bune!

E poate prea mult

Presa sportivă are mari probleme. Le pot rezolva actriţele porno şi Kemy Curiosul?

În presa sportivă de după 1990 au existat titluri geniale – cum ar fi cel dat de Evenimentul zilei după Gala Hagi: „11 fără 10” -, dar şi unele care s-au tipărit de sute de ori, precum „Mai buni după pauză!”, „KO sau OK?”, „Şi-au dorit mai mult victoria”. Au fost gafe superbe („Lotul de polo al României în ordinea numerelor de pe tricouri”), a existat chiar şi o perioadă de aur a explicaţiilor foto, care nu explicau nimic, dar care se constituiau în mici exerciţii de pătrundere în mintea personajului, în genul „Claudiu Răducanu pare a spune …”.

Dacă pe vremuri punctele de suspensie erau cojile de banană pe care alunecau titlurile banale, astăzi parantezele sunt cârjele de care se sprijină orice poantă şchioapă. Calambururile trase cu forcepsul şi moarte din faşă pot fi regăsite în titlurile ştirilor sportive de la televizor. MARI(CA) SPERANŢE, URĂRI ÎN LUNG ŞI-N LAT(OVLEVICI), L-AU LUAT LA RO(Y)ST(ON), MUTAREA CARE-L LASĂ MUT(U) sunt doar câteva mostre de umor chinuit care apar în partea de jos a ecranului. Favoritul meu rămâne însă ZIUA (RĂ)Z(VAN), titlu apărut înaintea unui meci al naţionalei la gsptv, post care, de-a lungul vremii, ne-a oferit capodopere nepieritoare precum reclama cu Silviu Samuilă în cvadruplu exemplar sau cea în care pilotul Iovan urmăreşte meciuri de fotbal pe monitorul de la bordul avionului.

În zilele noastre, se petrece o prostire lentă şi ireversibilă, care nu-l mai miră nici pe emoticonul cu gura rotunjită ca a unei păpuşi gonflabile. În site-ul ProSport, nouă titluri din zece au semnul exclamării, ca nişte banalităţi cu moţ. Plouă cu trimiteri de trust către site-urile XXX, însă pentru a găsi articolul lui Radu Paraschivescu ai nevoie de un detectiv particular. La sport.ro lipseşte doar campionatul mondial de extras măsele pentru a avea o gamă completă a activităţilor care caricaturizează sportul şi-i uzurpă locul.

Principiul „Nu lăsa adevărul să-ţi strice un articol!” capătă noi şi noi moduri de aplicare. De pildă, iată o ştire proaspătă de pe www.gsp.ro: „Diarra, Pirlo sau Owen sunt printre jucatorii care se pot transfera gratis. Care crezi ca ar putea ajunge în Liga 1?”. Adică, o informaţie interesantă – o listă cu fotbalişti importanţi din Europa aflaţi în ultimele şase luni de contract – e trimisă în ridicol printr-o asociere forţată, întrucât e la fel de probabil ca Pirlo să ajungă pe Lună sau la Gloria Bistriţa. După acest principiu, ştirea putea fi la fel de bine: „Johnny Depp are două picioare. Crezi că va juca în Liga 1?”.

„Ce părere ai?”, „Cum comentezi?”, „Intră şi spune-ne ce crezi!”. Traşi de acest cârlig al falsei interactivităţi, cititorii, astăzi mai curioşi decât Kemy Curiosul şi cam atât, intră şi glumesc pe seama aberaţiilor sau înjură cu mult fair-play. Traficul se realizează, dar sportul e mereu trimis la colţ. Întrebarea e dacă merită.

P.S. Cătălin Tolontan a scris un articol, referindu-se la rândurile de mai sus. Replica mea este aici.