Concurs. Adăugire

S-a încheiat perioada în care puteaţi posta varianta voastră pentru meciurile din grupe. Întrucât au fost câţiva care au pus rezultate pentru mai puţin de 24 de partide, dacă respectivele meciuri nu făceau parte din partidele primei etape (cele care se dispută sâmbătă, duminică, luni şi marţi), aceştia (şi numai aceştia!) au dreptul să-şi completeze varianta cu meciurile care le lipsesc până marţi, 10 iunie 2008, ora 23:00, a României. Atenţie!, ei nu au voie sa schimbe rezultatele pe care deja le-au postat, doar să completeze.

De asemenea, R.c.S. a pus variante multiple. Beneficiază şi el (ea) de această măsură, adică trebuie să simplifice variantele duble.Voi lua în calcul variantele care vin de pe aceeaşi adresă de mail de pe care a fost trimisă varianta originală. Ele trebuie postate aici,  iar comentariile care nu conţin variante vor fi şterse.

Hai România!

Portret al românului din presă

Dragi străini, nu ne provocaţi! Dacă e vorba de luat la mişto, sîntem campioni mondiali.

„Poporul român nu este curajos şi e lipsit de ambiţie, deoarece a învăţat să se mulţumească cu puţin” – Ladislau Bölöni

Am doborît căprioara cu bîtele, am sfîşiat-o cu mîinile goale, apoi am mîncat-o crudă, pentru că noi încă n-am descoperit focul, iar acum stăm la marginea pădurii şi ne invităm unul pe altul care să părăsească primul umbra deasă. Aşa, cu burta plină, tolăniţi la răcoare, parcă nici nu ne mai vine să mergem mai departe.

„României îi place să avanseze pe furiş. Ştie să sufere, să aştepte, să se apere, să se organizeze, să se adapteze, să dejoace planurile adversarului, să cîştige timp” – Ladislau Bölöni

După un somn bun, ne ridicăm şi avansăm pe furiş. Obiectele de aur ce ne acoperă piepturile ne cam jenează la mers, dar n-avem ce face, sînt parte din cultura noastră naţională şi, apoi, fiecare trebuie să ne ducem crucea, indiferent cîte kilograme ar avea, iar dacă le-am arunca pe spate, lanţurile groase cît odgoanele ne-ar sugruma imediat.

Ajunşi sub umbra civilizatoare a zidului înalt de doi metri, descoperim că nu mai avem uneltele de sfredelit din epoca de fier. Unii le-am pierdut, alţii le-am stricat sau le-am dat la schimb pe tricouri Dolce&Gabbana.

„Românii joacă teatru, mai ales atunci cînd cîştigă. Ştiu întotdeauna cum să rupă ritmul, de exemplu printr-o accidentare fantomă. Timp suficient pentru a se odihni şi a se reorganiza” – Fabien Boudarene, jucător francez de la Universitatea Cluj

Unul sapă un tunel cu unghia de la degetul mic, altul izbeşte cu ghiulul în poartă s-o dărîme, ceilalţi stăm la taclale despre cum va fi cînd vom cîştiga cupa şi-i certăm pe cei doi că se mişcă prea greu şi că fac prea mult zgomot, oricînd Piţi poate să apară la creneluri şi să ne toarne un vas cu apă clocotită în cap.

„Românii nu sînt foarte buni din punct de vedere tactic. E păcat, pentru că ştiu să ocupe bine spaţiile din teren” – Fabien Boudarene

Zidul e gros, nu e uşor să faci o gaură ca să obţii o imagine în exclusivitate, aşa că hotărîm să ne organizăm. Cum nu cădem de acord asupra locului unde va fi gaura, fiecare îşi alege unul şi începe să-şi scrijelească numele plus cel al unei vedete feminine în vogă urmate de egal LOVE.

… Şi tot aşa, se poate broda la nesfîrşit pe acest clişeu prostesc al românului leneş, neserios şi lipsit de ambiţie. După care, aşa, tot de amorul artei, putem să trecem, de pildă, la caracteristicile naţionale ale francezilor, dar nu merită. E doar un meci de fotbal, al cărui rezultat îl vom afla luni seara, cînd vom vedea cine mai are chef de rîs.