Acum un secol, era vedeta sportivă numărul 1 a Americii, un star de magnitudinea lui Michael Jordan sau Tiger Woods. Imaginea sa apărea pe pachete de ţigări, termometre, tacâmuri, băuturi, jucării, haine, porţelanuri, cuptoare, maşini de spălat. A existat chiar şi un automobil „Dan Patch”. Primea 21.000 de dolari pentru simpla apariţie şi a câştigat un milion în întreaga carieră, care şi azi e studiată de elevii de clasa a patra din statul Indiana.

Era atât de iute, încât nu a pierdut nicio cursă. Uneori, adversarii chiar renunţau să ia startul şi Dan rămânea să concureze doar cu cronometrul. A înregistrat la începutul veacului trecut peste 14 recorduri de viteză şi a alergat o milă în 1’55”, ceea ce înseamnă o uluitoare viteză medie de 14 metri pe secundă.

Lucru perfect explicabil prin faptul că Dan era un cal. Când a venit pe lume, în 1896, nu reuşea să se ţină pe picioare şi a fost la un pas să fie sacrificat. A tras câteva zile căruţa băcanului din oraşul său natal, Oxford, până şi-a găsit destinul, de trăpaş înhămat la căruciorul cu două roţi şi jocheu. Spre deosebire de ceilalţi cai de curse, era blând şi-i plăcea să stea între oameni, mai ales între copii. Avea un fel specific de a-şi întoarce capul spre public în timp ce trecea linia de sosire, care l-a făcut foarte iubit.

Pe 11 iulie 1916, la vremea în care automobilul deja devenise noul zeu al şoselelor, Dan a murit. În acea zi, proprietarul lui, Marion Savage, se refăcea într-un spital din Minneapolis, după o operaţie minoră. Şocul veştii a făcut ca în 24 de ore să-şi urmeze cel mai bun prieten peste linia de sosire. Cei doi au fost înmormântaţi în aceeaşi zi.

Despre Dan Patch mai puteţi citi aici şi aici.