Mă uitam acum ceva timp la un episod din Fear the Walking Dead, un serial cu temă apocaliptică și cu zombies. Într-o scenă, un american aflat pe un vas în flăcări ia legătura prin stația de emisie-recepție cu un rus aflat pe o rachetă (OK, realizez că e imposibil și că sună a banc, dar fiți și voi mai îngăduitori :) ). Amândoi știu că omenirea va dispărea în curând și încep un joc de evocare a unor replici celebre rostite pe patul de moarte. Sunt citate câteva:
„Cuvintele spuse pe patul de moarte sunt ale proștilor care n-au spus destule până atunci” (Karl Marx)
„Ori dispare tapetul ăsta, ori eu” (Oscar Wilde)
„M-am născut într-o cameră de hotel și, la naiba!, mor într-o cameră de hotel” (Eugene O’Neill)
Și m-am gândit să vă mai amintesc câteva astfel de fraze rostite imediat înaintea Marii Plecări. Pe unele le-am tradus, pe altele le-am lăsat în original, să nu le stric esența. Unele au mult umor, altele sunt cinice sau absurde sau emoționante, dar toate sunt geniale. Continue reading
În Liga 1, ați observat?, de câte ori un fotbalist se ceartă cu antrenorul, e trimis să joace în divizia a III-a sau într-a IV-a. Asta arată și rolul acestor eșaloane în mentalul nostru: ca locuri de exil, unde se rup corecțional oase, un fel de purgatorii pentru îndreptarea minților rătăcite și revenirea la turmă. 
