Sfatul bătrânilor

There are 1.109 posts filed in Sfatul bătrânilor (this is page 44 of 185).

Șobolanii

Oricine  are puțină inimă ar fi suferit când a citit povestea asistentei de pe ambulanță ori a copilului de 15 ani mort în brațele mamei. N-ar fi dormit noaptea, l-ar fi bufnit plânsul din senin. Nu e unul, în București, care să nu știe o victimă de la Clubul Colectiv sau un părinte sau un medic de pe ambulanțele care au fost acolo sau un pompier, nu e casă în care fumul și mirosul de om ars să nu fi ajuns cumva.

Oricine are puțin creier s-ar fi gândit că nu se mai poate așa. Chiar dacă acel creier i-ar spune că aceiași vor profita de durerea lui și de protestul lui, tot ar încerca să schimbe ceva, oricât de mic, la el sau în jur.

Oricine are un strop de conștiință s-ar fi întrebat dacă, atâția oameni murind, măcar o parte din vină ar putea fi chiar a sa. Și-ar pune întrebarea: “Este ceva ce puteam face să nu se întâmple asta și n-am făcut?”. Cei care au ieșit în stradă nu au făcut-o doar din furie sau din ură, ci și pentru exorcizarea unui sentiment de culpabilitate, pentru că-și resimt propria vinovăție, într-un fel sau altul.  Continue reading →

31…

colectiv2

Mereu cineva știe ce s-a întâmplat. Mereu cineva profită. Mereu cineva numără voturi. Mereu cineva întinde bețe spre buna folosință a taberelor, astfel încât unda de șoc să se disipeze și să nu ajungă spre locurile unde există mereu scheme de evacuare bine puse la punct, sprinklere și extinctoare. Hârtiile cu care se acoperă nu ard niciodată.

Ceilalți? Suntem întotdeauna două tabere, prieteni buni pe Facebook până la prima opinie neîmpărtășită. Minerii împotriva studenților, credincioșii contra ateilor, jandarmii contra manifestanților, maneliștii împotriva rockerilor. Cei care țin cu Steaua și cei care țin cu Dinamo. Cei cu școală și cei fără. Ardelenii și regățenii. Pesediștii și peneliștii. România ta și România celorlalți. Continue reading →

Bodyguardul național

În România, întotdeauna ceva trebuie păzit: bandajele din farmacii, centralele termice, Gânditorul de la Hamangia, cărțile, benzina, holdele. Cea mai importantă resursă a acestei țări pare-a fi însă omul politic. De multe ori, bodyguard-ul e pus acolo doar pentru a spori importanța individului sau a raftului lângă care stă.

Ce mai e azi o casă fără blazonul care-i atestă noblețea: plăcuța de tablă cu  „Obiectiv protejat de …”? Ce mai e azi un om puternic dacă nu-și subliniază puterea printr-o coloană care să-i deschidă drumul? Cu o asemenea cultură a omului inutil și după desființarea armatei, în curând fiecare absolvent de liceu va fi nevoit să facă un mic stagiu de bodyguard, pentru a deprinde noțiuni minime de mânuire a bulanului. Continue reading →