Lumea ca un soi de Facebook

adameveCând omenirea era compusă din numai două persoane, era cam mare plictiseală pe rețelele de socializare. În vremurile acelea, Eva nu prea avea cui să-i dea un add și nici motive să urmărească pe pagina cărei frumuseți comentează Adam. Așa că fiecare dădea automat like la postările celuilalt (care, în principiu, sunau cam așa: “Mă plictisesc”) sau își trimiteau reciproc invitații la evenimente organizate la pomul cutare din Grădina Edenului ori la jocul Heavenville, unde terminau mereu la egalitate.

Apoi, de niciunde a apărut un nou user, Șarpele, și el voia să aibă succes în socializare. Cum nu existau filmulețe cu proști, a pus la bătaie câteva poze cu pisicuțe, fără pic de succes. Așa că s-a gândit să posteze fotografii cu mâncare. “Vai, ce drăguuuuuț este!”, a chirăit Eva când a văzut poza cu mărul și i-a trimis și lui Adam o invitație să dea like și prostul a dat. Șarpele a fost, așadar, primul autor de virale, căci a strâns numărul maxim de like-uri: două. Continue reading

Un workshop cu Sir Paul

Iată unul dintre multele motive pentru care Beatles a fost cea mai bună formație. O oră de muzică și povești la Abbey Road cu Paul McCartney, care cântă la toate instrumentele – inclusiv la pahare și la contrabasul care i-a aparținut basistului lui Elvis – și improvizează cu publicul. Varianta la Lady Madonna de pe la mijlocul înregistrării este extraordinară.

Mărirea și decăderea unor bodyguarzi

Până nu demult, vedeai paznici în farmacii, spălătorii auto, la Fisc, în cofetării, cimitire, piețe, la gogoșerii, la muzee, la case de pariuri, de sănătate ori de pensie, la agențiile de voiaj. Dintr-un motiv care-mi scapă, existau oameni care păzeau și sediile firmelor de pază. Ori poate că, cine știe?, tipul de la poartă tocmai dădea proba practică la examenul de angajare: “Ai luat 8 la istoria gărzii elvețiene, te-ai descurcat la principiile teoretice de manevrare ale bastonului, acum du-te afară și păzește, să vedem dacă poți”.

Continue reading

Attila Kim, arhitectul unui viitor posibil

Aș vrea să vă atrag atenția asupra unui proiect frumos, demarat de Glenfiddich, denumit „Book of Success”. Aici sunt prezentați români de care ați auzit, probabil, prea puțin sau deloc, oameni care performează în domeniile lor de activitate. Printre aceștia este și arhitectul Attila Kim, cu care am realizat un interviu.

attilakim1-640x668

Dacă te muți undeva, cel mai logic e să stai în casa cea mai urâtă de pe stradă. Când vei privi pe fereastră, vei vedea clădirile frumoase. De ce să stai într-o casă frumoasă și s-o vezi mereu pe cea urâtă?”

Continue reading

Magical Mystery Four

Nu știu dacă voi aveți muzici la care vă reîntoarceți, chiar la distanță de ani. Eu, dincolo de Van der Graaf Generator, Genesis, PIL, … etc, am două: Beatles și Bob Dylan. Și iată trei piese Beatles care în general nu sunt prinse în antologii și în “Best of”-uri, de pe foarte subapreciatul dublu EP “Magical Mystery Tour”. Prima, “Flying”, e una dintre puținele piese compuse de toți cei patru băieți și aici e varianta integrală, neapărută pe disc. Apoi, e “Blue Jay Way” a atât de nedreptățitului George Harrison, unde, ca și în “Flying”, apar foarte multe inovații tehnice, fragmente redate invers sau în buclă, psychedelia până în vârful unghiilor. Și, în fine, e “Your Mother Should Know” (Lennon-McCartney), cu acea nostalgie trist-optimistă care mă seacă. Cât de mult le datorează toți, de la Pink Floyd până la George Michael!