Mărirea și decăderea unor bodyguarzi

Până nu demult, vedeai paznici în farmacii, spălătorii auto, la Fisc, în cofetării, cimitire, piețe, la gogoșerii, la muzee, la case de pariuri, de sănătate ori de pensie, la agențiile de voiaj. Dintr-un motiv care-mi scapă, existau oameni care păzeau și sediile firmelor de pază. Ori poate că, cine știe?, tipul de la poartă tocmai dădea proba practică la examenul de angajare: “Ai luat 8 la istoria gărzii elvețiene, te-ai descurcat la principiile teoretice de manevrare ale bastonului, acum du-te afară și păzește, să vedem dacă poți”.

În farmacii erau uneori chiar doi, de parcă bodyguard-ul își luase și el un bodyguard, să-l ajute la intervenția împotriva pensionarilor care cereau Troxevasin fără rețetă. În mulți paznici se afla un vameș nerealizat, visând ca în loc de “Alo, domnu’, unde mergeți?”, să spună “Scopul și durata vizitei”, apoi să decidă dacă te lasă înăuntru ori ba. Era ca o Olimpiadă între firme, în care cine avea delegația cea mai numeroasă de paznici era cel mai puternic pe piață.

Apoi a venit criza și lucrurile s-au schimbat. Primele posturi desființate au fost cele ale cerberilor. Au urmat oamenii de la ghișee. Majoritatea sediilor de bănci au arătat ani de zile ca niște săli de autogară, cu cozi lungi în fața singurelor ghișee rămase.

Invers, nu există însă straturi de protecție: te poate suna oricine oricând, să-ți bage pe gât orice. Dacă, de pildă, ai vândut acum cinci ani o garsonieră, agențiile imobiliare încă te caută, căci anunțurile se publică în continuare. Ați observat că, mai nou, la întrebarea “De unde aveți numărul meu?”, nu mai răspund cu “Apăreți într-o bază de date”, ci “Ați fost recomandat de cineva”? Deja ți-a creat iluzia că faci parte dintr-un fel de lojă masonică, a celor aleși să fie sunați.

Când un necunoscut te apelează și începe conversația întrebând dacă tu ești tu, poți să răspunzi și „De fapt, numele meu e Marius Țeicu”, căci vocea va continua: “Perfect. Domnule Țeicu, ați aflat, probabil, de oferta noastră, cea mai bună de pe piață, legată de tranzacționarea diamantelor…”.

Dacă s-ar putea, l-aș angaja ca bodyguard pe robotul de la ENEL să discute cu telemarketerul Forex, să văd care clachează primul: omul sau mașina.