in Gazeta Sporturilor, Oldies

Un pod rupt

nationala-romania01Era o vreme când naționala era patria în șort și 23 de milioane de inimi se înghesuiau în 11 piepturi. Vă amintiți acel moment de tăcere când Hagi își potrivea mingea la lovitura liberă? Era mai multă uniune decât la toate sărbătorile naționale la un loc. Era ceva între noi și tricolori, imposibil de explicat, ca atunci când intri în casa bătrânească de la țară și vezi pe perete pozele străbunicilor. 

Nu poți iubi ceva în care nu te regăsești. Iubirea e oglinda deformată în care ne uităm, așteptând să vedem la celălalt ceva din noi. Ca la Pardaillan, Pistruiatul, Cireșarii sau la oricare erou al copilăriei, ei erau ceva ce am fi putut fi într-o lume ideală. Mai putem astăzi regăsi ceva din noi în Pițurcă, în Mutu sau chiar în Chivu? Cine sunt ei? În ce fel ne reprezintă? Mai joacă pentru noi? Cele câteva fraze chinuite smulse de la ei de câte un reporter nu umplu golul, mai degrabă îl adâncesc.

Pentru prima oară în istoria noastră emoțională, tricolorii parcă nu mai sunt “ai noștri”, ci “ai lor”. Chiar dacă ne vom califica, problema nu va dispărea, așa cum nici un chirurg nu poate extirpa dezamăgirea. Ne vom bucura, dintr-un reflex pavlovian al sentimentelor, dar la un moment dat tot vom simți un mic gol în suflet.

Un teolog definea iadul drept un spațiu caracterizat nu prin ură, ci prin absența totală a oricărui sentiment. Faptul că unii suporteri au început să-i înjure pe unii tricolori e greu de înțeles și regretabil, dar arată măcar că spectatorilor le mai pasă. Dacă nu ne trezim, dacă nu se trezesc, naționala va deveni un mănunchi de coarde fără cutie de rezonanță.

Da, spectatorii mai vin la stadion, da, tricolorii mai dedică victoriile publicului, dar două capete de pod nu înseamnă un pod.

Articol apărut în Gazeta Sporturilor în 20 ianuarie 2007.

Tu ce zici?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  1. Ma repet,dar cred ca premisele iadului au fost create de cei dinaintea lor,de la Mitica,Sandu,tata Puiu pana la Popescu,Hagi,ei nu au fost si nu sint conectati la realitatea fotbalistica europeana.

  2. As merge mai departe si as cere desfiintarra echipei nationale-ea oricum nu mai reprezinta pe nimeni.Asta ne-ar scuti de un lung sir de umilinte si batai de joc.Echipa aceasta “nationala” nu este decit oglinda fidela a societatii romanesti actuale-rupta de realitatile cotidiene,ceva ce se minte singura,ceva ce (inca) se mai hraneste din amintiri de mult apuse.Pe scurt,e expresia frustrarii si a inabilitatii de a realiza ca traim intr-o lume a minciunii.Bunul simt iti spune ca te poti lipsi de ceva umilitor doar pentru ca “important e sa participi”.E doar rezultatul imbecilitatii lui “politically correct”,un climat in care la meciurile copiilor nu exista “score card” si “everybody is a winner”.O cruce pe care sintem obligati s-o purtam desi ne e sila,doar pentru ca “trebuie sa fim reprezentati,asa se face,asa fac toti”.Nu poti fi mindru de ceva care are nevoie de un transplant de coloana vertebrala.Asa cum Romania nu are echipa de hochei pe iarba,de polo calare sau de curling si nu vedem in asta vreun impediment,asa putem trai si fara echipa nationala de fotbal.Ne scuteste de scirba si greturile neputintei vazute in direct.Hai ca se poate!

  3. Ca sa faci un Pod iti trebuie o idee ,niste oameni pregatiti si constienti de menirea lor,,nu niste trogloditi semianalfabeti cu gel in creier !